Asociatia Gheorghe I. Bratianu
Timpul pentru Mobila de lux
Bookmark this site! Bookmark Aesgs.ro


Noutati


30 august 2011

Noua strategie de securitate naţională a Federaţiei Ruse şi nevoia de predictibilitate

Autor: Drd. Octavian SERGENTU

La 12 mai 2009, preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a aprobat şi a semnat decretul cu referire la „Strategia de Securitate Naţională a Federaţiei Ruse până în anul 2020”. Documentul a fost aprobat „în scopul consolidării eforturilor organelor federale a puterii executive, a organelor puterilor statale a subiecţilor Federaţiei, a organizaţiilor şi cetăţenilor Rusiei în sfera asigurării asigurării securităţii naționale”.

Potrivit Strategiei, tezele conceptuale în domeniul asigurării securității naționale a Rusiei se bazează pe o interrelaţie şi o interdependenţă fundamentală între Strategia de Securitate Naţională a Federației Ruse de până în 2020 şi Concepţia de Dezvoltare Social-Economică a Federației Ruse pentru perioada de până în anul 2020. Conform decretului din 12 mai al preşedintelui rus se anunță ca fiind expirate: decretul preşedintelui Federației Ruse din 17 decembrie 1997, respectiv „Cu privire la aprobarea Concepției de Securitate Națională a Federației Ruse” şi decretul preşedintelui Federației Ruse din 10 ianuarie 2000, respectiv „Cu privire la Concepția de Securitate Națională a Federației Ruse”. Realizarea Strategiei de Securitate Națională a Federației Ruse de până în anul 2020 urmează să fie un factor mobilizator pentru dezvoltarea economiei naționale, îmbunătățirea calității vieții populației, asigurarea unei stabilități politice în societate, întărirea apărării naționale, a securității statale şi a ordinii publice, sporirea capacităților concurențiale şi al prestigiului internațional pentru Federația Rusă[1].

„Stăvilirea strategică presupune elaborarea şi realizarea sistemică a complexului de măsuri interdependente de ordin politic, diplomatic, militar, economic, informațional etc., orientate să preîntâmpine sau să diminueze amenințările acțiunilor destructive din partea statului-agresor (coalițiilor de state)”, se anunță în noul act de securitate al statului rus.  Pe de altă parte, conform viziunii de la Kremlin, „stăvilirea strategică” se înfăptuieşte prin utilizarea posibilităților economice ale statului, ce include un sprijin bazat pe resurse în scopul asigurării securității naționale, pe calea dezvoltării unui sistem educațional militar-patriotic a cetățenilor Federației Ruse, dar şi pe infrastructura şi sistemul de gestionare a organizării statului. În context, Federația Rusă anunță că îşi asigură apărarea națională, reieşind din principiile unei eficiențe şi capabilități raționale, inclusiv prin metodele şi sursele de reacție non-militară, prin mecanismele diplomației publice şi a pacificării, a cooperării internaționale în plan militar. Totodată, Strategia afirmă că în politica de stat a Federației Ruse din sfera națională şi a construcției militare, implicit în cadrul Uniunii statale, se urmăreşte o perfecționare a Forțelor Armate ale Federației Ruse, a altor formațiuni şi organe militare, care vor fi chemate ca în orice condiții de dezvoltare a situației militar-politice să asigure securitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a statului.

Rusia anunță că intră pe un nou făgaş în abordarea politică de stat în sfera securității naționale. După ce şi-a elaborat şi lansat o Concepție de politică externă în luna august 2008, Kremlinul produce un nou document care vrea să-i ofere un stimulent suplimentar privind rolul şi misiunea Rusiei de a fi şi un actor pro-activ, de prim rang, pe scena internațională. Rusia reconfirmă prin Strategia de Securitate Națională că doreşte să edifice o lume multipolară, în care ordinea internațională va fi asigurată de 5-6 actori. Actualmente, Rusia, conform Strategiei Naționale de Securitate, consideră că Organizația Națiunilor Unite este elementul central al sistemului stabilității relațiilor internaționale, astfel încât există o egalitate de şanse pentru statele care se bazează pe instrumente civilizaționale de rezolvare a situațiilor de criză globală şi regională. Potrivit noii viziuni de securitate a Rusiei, un accent sporit al statului rus se va exprima prin creşterea interacțiunii în formaturi multilaterale, precum G-8 (7+1), G-20, RIC (Rusia, India, China), BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), dar şi prin folosirea unor alte institute non-formale internaționale. Pentru strategia de securitate națională a Rusiei, referinţa cheie în abordarea mediului de securitate este edificarea pe picior de egalitate a unui parteneriat strategic cu SUA în baza intereselor care coincid. Acest lucru a fost precizat şi de secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patruşev, care a declarat că Rusia va promova o politică rațională şi pragmatică în politica externă, care va exlude confruntarea epuizantă, inclusiv o nouă cursă a înarmării: Țara noastră se pronunță pentru o consolidare a interacțiunii cu Uniunea Europeană. Intereselor Rusiei răspund formarea în spațiul Euro-Atlantic a sistemului deschis de securitate colectivă pe o clară bază a dreptului contractual”. În context, N. Patruşev a declarat că: „Un factor determinant pentru Rusia în relațiile cu NATO rămân planurile inacceptabile de înaintare a infrastructurii militare a Alianței către frontierele ruseşti”. Încercările de a-i conferi Alianţei Nord-Atlantice o serie de funcții globale, care contravin normelor de drept internațional, reprezintă un alt subiect de nemulţumire şi discordie între Kremlin şi Occident.

În plan european, Federația Rusă „se pronunță pentru o consolidare quantificată a mecanismelor de interacțiune cu Uniunea Europeană, incluzând formarea consecventă a spațiilor comune în sferele economiei, securității interne şi internaționale, a învățământului, ştiinței, culturii”. Interesele naționale ale Rusiei, pe termen scurt, revendică formarea unui sistem transparent de securitate colectivă în spațiul euro-atlantic ce ar avea o bază de drept contractual. Federația Rusă este în căutarea unui rol misionar, astfel încât, până în anul 2020 îşi doreşte să fie propulsată ca una dintre cele mai mari puteri. Prin urmare, se poate concluziona că ajustarea tuturor actelor sale strategice îşi au un termen bine stabilit, respectiv anul 2020, şi, totodată, sunt vizibile tendințele de emancipare eurasiatică, completate de eforturile de apropiere de spațiul european[2].

Noua Doctrină Militară a Rusiei permite atacuri nucleare preventive şi consideră scuturile antirachetă "o ameninţare" la securitatea ţării. Conform oficialilor ruşi, modificările făcute în noua Doctrină au fost necesare datorită unor ameninţări reale cu care se confruntă Rusia. Iata câteva puncte importante din documentul postat pe site-ul Kremlinului:

● arhitectura securităţii existentă la nivel global nu asigură garanţii egale tuturor naţiunilor;

● Rusia se confruntă cu o ameninţare militară crescută din mai multe direcţii iar una dintre principalele ameninţări externe, în viziunea Kremlinului, este dată de încercarea de extindere a NATO care se apropie astfel, din ce în ce mai mult, de frontierele Rusiei;

● desfăşurarea contingentelor militare străine pe teritoriile învecinate Rusiei sau ale aliaţilor acesteia, dezvoltarea şi utilizarea unor sisteme de apărare anti-rachetă, care subminează stabilitatea la nivel global şi perturbă echilibrul strategic de putere, militarizarea spaţiului şi desfăşurarea de arme nucleare strategice reprezintă tot atâtea motive de îngrijorare pentru elita politico-militară a Federaţiei Ruse.

În dorinţa de a preveni un conflict nuclear, precum şi orice alt conflict militar, Federaţia Rusă îşi rezervă dreptul de a folosi arme nucleare, ca răspuns la un atac împotriva acesteia sau a aliaţilor săi, executat cu arme nucleare sau cu alte arme de distrugere în masă, sau ca răspuns la o agresiune cu utilizarea de arme convenţionale. Totodată, Federaţia Rusă ar putea folosi arme de precizie ca o metodă de descurajare sau ar putea trimite trupe în străinătate pentru a proteja interesele sale naţionale sau ale cetăţenilor săi, în conformitate cu normele dreptului internaţional, acordurile internaţionale şi a legislaţiei federale în vigoare. Principalele sarcini ale Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse în timpul unui anumit tip de război sunt de a respinge orice tip de agresiune care ar viza Rusia şi aliaţii acesteia, a învinge agresorul şi a-l forţa să întrerupă acţiunile militare. Pe de altă parte, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) intenţionează să fie o organizaţie alternativă la NATO. În şedinţa Consiliului Miniştrilor de Externe a OTSC care s-a desfăşurat la Moscova, la 25 martie 2010, liderii diplomaţiilor statelor din această alianţă militară au analizat şi au dezbătut cum se pot realiza deciziile Consiliului de Securitate Colectivă din OTSC. În pofida faptului că Moscova a reiterat faptul că OTSC nu reprezintă o alternativă pentru Alianţa Nord-Atlantică, Kremlinul a amintit, într-un comunicat, că secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, şi omologul său rus, Nikolai Bordiuja, au semnat o declaraţie de colaborare, la doi ani după ce ONU a semnat un acord de colaborare cu NATO privind folosirea unor forţe de pacificare ale acesteia sub stindardul ONU.

Federaţia Rusă continuă să facă presiuni diplomatice, mai mult sau mai puţin discret, la nivelul ierarhiei OSCE pentru obţinerea unui sprijin în implementarea iniţiativei ruseşti de încheiere a Acordului de Securitate Europeană. Trebuie remarcat faptul că premierul Vladimir Putin continuă să-şi exprime public viziunea asupra clădirii unui Imperiu Eurasiatic. O dovadă a dorinţei de reclădire a fostei Uniuni Sovietice este oferită de propunerea prim-vicepremierului rus Igor Şuvalov de a elimina rubla rusească din circulaţie şi a institui o monedă unică pentru Rusia, Kazahstan şi Belarus. Aceste trei ex-republici sovietice au format deja o Uniune Vamală iar în cazul în care acestei Uniuni Vamale i se va alătura şi Ucraina, atunci de la graniţele UE până în China se va extinde un spaţiu economic comun, cu 213 milioane de locuitori şi centrul la Moscova. Vladimir Putin va putea să opună, astfel, monedei euro şi dolarului o monedă regională, iar fostelor republici din componenţa URSS le va fi extrem de greu să reziste atracţiei monedei unice şi spaţiului economic unic, ca în vremurile de odinioară din URSS. Federaţia Rusă încearcă în prezent să transforme Comunitatea Statelor Independente (CSI) într-o structură economică alternativă la UE. Oficialii Federaţiei Ruse au declarat că CSI va intra cât de curând într-o nouă etapă, subliniind că perioada în care organizaţiei îi fusese rezervat rolul de asigurare a divorţului civilizat a URSS-ului a expirat. Experţii anticipează că foarte curând ţărilor membre ale CSI li se va propune semnarea unor noi acorduri de liber schimb, cu privire la reglementarea migraţiei, în domeniile energetic şi infrastructură.

La 5 iunie 2010, liderii Germaniei şi Rusiei au anunţat crearea unui Comitet UE-Rusia, respectiv un nou mecanism de securitate prin care să coopereze pentru rezolvarea crizelor regionale. În schimbul promovării iniţiativei preşedintelui Dmitri Medvedev privind Tratatul de Securitatea Europeană, Berlinul i-a solicitat Moscovei, ca o dovadă a bunei sale credinţe, să înceapă o retragere a trupelor din Transnistria. În cazul în care Rusia ar accepta respectiva propunere, UE ar fi dispusă să discute cu Rusia o nouă arhitectură de securitate continentală, în cadrul unui nou comitet UE-Rusia privind politica externă şi de securitate la nivel ministerial. Nevoia edificării unui parteneriat bazat pe principiile unei securităţi indivizibile, a unei încrederi reciproce, a transparenţei şi predictibilităţii[3] se dovedeşte a fi extrem de stringentă în condiţiile în care noua Strategie de Securitate Naţională a Federaţiei Ruse pare să producă mai mult decât nelinişte.

 



[1] Octavian Sergentu, De la Kosovo spre Est, Editura Argonaut, Cluj Napoca, 2011, p. 94.

[2] Idem, Stafia, iluzia şi ecoul nedreptăţii istorice, în Tribuna, nr. 165, anul VIII, 16-31 iulie 2009.

[3] Raportul MAE al FR, luni, 10 mai 2010, www.mid.ru