Asociatia Gheorghe I. Bratianu
Timpul pentru Mobila de lux
Bookmark this site! Bookmark Aesgs.ro


Noutati


Căderea unei lumi: Rusia Romanovilor

Interesele strategice ale României și ale Rusiei în bazinul Mării Negre

NATO cu ochii pe Ucraina, Siria și Georgia

7 iulie 2016

Viitorul NATO - între SUA și Rusia


În contextul evoluției evenimentelor din arena relațiilor internaționale, cu precădere a activităților politico-diplomatice generate de pregătirile pentru desfășurarea Summit-ului NATO de la Varșovia din perioada 8 – 9 iulie 2016, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, și analistul politico-militar, general (r) dr. Alexandru GRUMAZ, au răspuns întrebărilor jurnalistului și analistului de politică externă Ion PETRESCU despre Viitorul NATO – între SUA și Rusia într-o nouă ediția a emisiunii Ziua Z de la postul 6TV (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=JhdrocT7_t4).

Președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a menționat în timpul dezbaterii următoarele:

● Asigurarea stabilităţii în spaţiul dintre Prut şi Nistru reprezintă o provocare strategică inimaginabilă, pentru Federaţia Rusă, deoarece acest lucur înseamnă că Alianţa Nord-Atlantică doreşte să aibă un cuvânt de spus, din punct de vedere politic şi militar, într-un spaţiu care a fost considerat, de la 1812 încoace, de interes maxim pentru fostul Imperiu Țarist, fostaei URSS şi, mai apoi, Federaţia Rusă de astăzi.

● Prezenţa ministrului Apărării de la Chişinău, Anatol Şalaru, la Summit-ul de la Varşovia este un semnal că Republica Moldova este interesantă pentru NATO.


● Pe termen scurt şi mediu nu există nimic care să confirme faptul că Federaţia Rusă va ocupa ţările baltice, însă acest lucru nu înseamnă că NATO nu are dreptul să îşi întărească apărarea;

● Federaţia Rusă îşi întăreşte dispozitivul militar strategic. Moscova își joacă toate cărţile. Este un joc politico-diplomatic. Rușii nu sunt încă pregătiţi de un război total și cred că nici nu vor să îl facă într-un mod total, astfel încât putem aprecia că rușii își doresc să stea la masa dialogului, în primul rând cu Statele Unite ale Americii; prin urmare, după Summit-ul NATO de la Varşovia, prin ceea ce se va decide, şi, mai apoi, după discuţiile de la Consiliul NATO-Rusia din 13 iulie, de la Bruxelles, vom vedea ce se va întâmpla.

● Sperăm ca istoria să nu se repete, adică anumiţi lideri europeni să nu se dovedească urmaşii celor care au semnat, în dimineaţa zilei de 30 septembrie 1938, Acordul de la München.

● Forţele Navale Ruse de la Sevastopol au ca misiune strategică să fie prezente în Marea Mediterană. Practic, Moscova şi-a proiectat interesele strategice foarte clar, îşi dotează forţele strategice de la Sevastopol, își întăreşte dispozitivul militar strategic, interzice direcţia caucaziană şi face un joc politico-diplomatic în care armata rusă s-a reîntors la gloria de odinioară, cu tot sprijinul diplomatic, politic şi de intelligence al structurilor de forţă ale Federaţiei Ruse. Moscova nu va accepta niciodată să predea frontiera ruso-ucraineană în mâna Ucrainei, iar Ucraina nu va accepta, pe termen scurt, alegerile din Donbas, decât în anumite condiţii, şi atunci rana rămâne deschisă. Europa va trebui să se decidă; de unde şi întrebarea: Summit-ul NATO de la Varşovia va da un semnal de încredere în soliditatea aliaților NATO și faptul că Rusia nu poate forţa mai mult? Sau slăbiciunile UE vor deveni, mai apoi, slăbiciunile NATO?

● Doamna Hillary Clinton, ca preşedinte al SUA, va încerca o resetare a relaţiilor cu Rusia, dar de pe alte coordonate.

● Problemele regionale sunt esenţa păcii şi a războiului. Ucraina nu poate să se ducă spre lumea occidentală, pentru că o direcţie operativ-strategică, drumul spre Moscova, este astfel ameninţat şi este în mâna vesticilor. Rusia s-a temut, se teme şi se va teme, cu rost şi fără rost, de această ameninţare.

● Crimeea nu se va întoarce, la Ucraina, decât prin război, iar frontiera ruso-ucraineană nu va fi cedată Kiev-ului, pentru că atunci se pierde Donbasul.

● În final va fi un compromis strategic, între Statele Unite ale Americii, care vor conduce în continuare NATO, şi Rusia.