Asociatia Gheorghe I. Bratianu
Timpul pentru Mobila de lux
Bookmark this site! Bookmark Aesgs.ro


Noutati


17 ianuarie 2017

Dodon, un preşedinte la cheremul ţarului Putin 

Autor: Dr. Sebastian RUSU

Prima vizită diplomatică pe care Igor Dodon a efectuat-o, marţi, la Kremlin, în calitate de şef al statului moldav, a fost un fiasco care pe termen mediu va fi greu de gestionat de către echipa sa de imagine. Prin prisma declaraţiilor făcute la întâlnirea cu Vladimir Putin, preşedintele moldav s-a dovedit a fi un „personaj umil şi nepregătit”, care dinamitează viitorul Republicii Moldova, atât în relaţia cu Rusia cât şi cu UE.

În cadrul discuţiilor oficiale pe care le-a purtat cu preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, Igor Dodon nu a reuşit să obţină nici un avantaj economic pentru Republica Moldova, ci chiar să dinamiteze relaţie cu UE prin declaraţiile făcute. „Înţelegem că există un acord cu privire la asocierea cu Uniunea Europeană. Apropo, am declarat de mai multe ori că sunt împotriva semnării acestui acord, şi cred că acest acord nu a oferit niciun avantaj pentru Republica Moldova. Am pierdut piaţa rusă, şi, destul de ciudat, volumul exporturilor către Uniunea Europeană, de asemenea, a scăzut. Aşa că nu am obtinut nimic prin semnarea acestui accord”, a declarat preşedintele Republicii Moldova, potrivit timpul.md. Şi uitând că UE a investit în Republica Moldova circa 850 de milioane de euro pentru modernizarea statului, Igor Dodon a promis omologului său,Vladimir Putin, că din 2018 va denunţa Acordul de Asociere al RM la UE dacă PSRM va obţine majoritatea în viitorul Parlament de la Chişinău în urma alegerilor din 2018. „Am declarat de multe ori că sunt împotriva semnării acestui Acord de Asociere cu UE. Cred că acest Acord nu a adus niciun beneficiu pentru Moldova. Am pierdut piaţa rusă, dar totodată, volumul de export pe piaţa europeană a scăzut. Nu am obţinut nimic. După următoarele alegeri parlamentare, PSRM va câştiga majoritatea în Parlament şi voi anula acest Acord”, a declarat preşedintele RM, potrivit Publika.md.

Prin astfel de declaraţii iresponsabile, Dodon devine un pericol pentru stabilitatea Republicii Moldova întrucât riscă să o transforme „într-o zonă gri” dacă se pierde sprijinul economic şi financiar din partea UE. În schimb, pentru majoritatea care asigură guvernarea la Chişinău circul mediatic pe care şeful statului moldav l-a făcut la Kremlin este un semnal de alarmă întrucât Dodon este decis să devină un preşedinte jucător legitimat de votul popular. Într-o asemenea situaţie, Plahotniuc este nevoit să iasă la atac pentru că alegerile anticipate ar putea să îi aducă o victorie neaşteptată PSRM. „Moldova are un singur vector extern – vectorul european. Iar acest adevăr trebuie spus cu fruntea sus în orice vizită peste hotare, fiindcă ţara noastră nu are voie să dea semnale contradictorii de politică externă. Nu doar că vom bloca orice tentativă de anulare a lui, dar vom accelera implementarea, astfel încât beneficiile să fie simţite în continuare de cât mai mulţi oameni. Acordul este bun, a dat roade şi va da roade”, a scris preşedintele PDM, Vlad Plahotniuc, pe facebook, potrivit primetv.md. Pe de altă parte, este greu de spus dacă se va genera un conflict între Dodon şi Plahotniuc însă şeful statului moldovean este capabil de orice, dacă aşa îi va obţine mărinimia lui Putin. La rândul său, Vladimir Putin a condiţionat un posibil sprijin pentru Republica Moldova în timp ce declaraţiile iresponsabile ale lui Dodon au conturat viitorul plan de acţiuni. „Foarte multe depind de modul în care Moldova îşi construieşte relaţia cu Uniunea Europeană, mă refer la Acordul de Asociere semnat şi intrat în vigoare. Cunoaştem competenţele Guvernului Republicii Moldova, cunoaştem împuternicirile preşedintelui, şi potrivit legislaţiei moldoveneşti, unele chestiuni nu ţin de Preşedinte. Suntem gata să cooperăm cu Guvernul cât şi cu Preşedintele”, a declarat preşedintele Federaţiei Ruse, potrivit radiochişinău.md.

Majoritatea controlată de oligarhul Vladimir Plahotniuc este obligată „să îl ţină în limitele constituţionale” pe Igor Dodon, care se doreşte a fi liderul suprem legitimat de popor să conducă după propria sa voinţă. Cu un preşedinte iresponsabil şi pro-rus, viitorul Republicii Moldova se anunţă incert. „PD încă nu a înţeles că, din decembrie, R. Moldova are un preşedinte ales de popor, care pune în practică dorinţele cetăţenilor. Iar mai mult de jumătate dintre ei cred că R. Moldova trebuie să fie parte a Uniunii Euroasiatice. Guvernanţii au negociat Acordul de asociere cu UE pe ascuns, iar oamenii nu înţeleg ce au semnat ei acolo şi nici nu au văzut vreun beneficiu până acum. Dimpotrivă, efectul a fost o îngheţare a relaţiilor economice cu Rusia şi multe pagube directe asupra cetăţenilor. Preşedintele a promis că va repara acest lucru şi va face tot ce îi permite funcţia pentru a scoate ţara dintr-un acord păgubos pentru cetăţenii ei. O va face mai devreme sau mai târziu”, a declarat purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Republicii Moldova, Ion Ceban.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stimate domnule Ambasador Valery Kuzmin,

 

vă deranjez pentru a-mi cere scuze față de dvs. pentru faptul că nu voi putea onora invitația la recepția din această seară!

 

Sunt plecat din București de câteva zile pentru a rezolva niște probleme de familie și am cele mai puține șanse de-a ajunge la timp în București în această seară.

 

Regret nespus și vă mulțumesc pentru invitație!

 

Cu respect,

 

Dr. Constantin CORNEANU

 

Președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”

 

costycorneanu71@gmail.com

 

president@aesgs.ro

 

0723/224.005

 

 

 

 

 

Stimate domnule premier,

 

vă deranjez pentru a-mi cere scuze față de dvs. și prin intermediul dvs. Excelenței Sale, domnul Ambasador Valery Kuzmin, însă nu voi putea onora invitația la recepția din această seară!

 

Sunt plecat din București de câteva zile pentru a rezolva niște probleme de familie (un proces de succesiune cu ale sale complicații) și am cele mai puține șanse de-a ajunge la timp în București în această seară.

 

Regret nespus și ne revedem mâine dimineață!

 

Cu prețuire,

 

Constantin CORNEANU

 

Dr. Constantin CORNEANU

 

Președintele Consiliului-Director al

 

AESGS „Gheorghe I. Brătianu”

 

costycorneanu71@gmail.com

 

president@aesgs.ro

 

0723/224.005

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1)      Ce implicații va avea acțiunea SUA asupra situației din Siria?

 

Atacul cu rachete executat de către Armata SUA împotriva infrastructurilor militare siriene reprezintă o demonstrație de forță militară și voință politică, aflate într-o corelație perfectă, având în vedere interesele strategice și geopolitice ale Statelor Unite în zonă. Președintele Donald Trump demonstrează, astfel, că dispune de voința politică necesară protejării și afirmării intereselor SUA în zona Orientului Mijlociu și că înțelege, totodată, rațiunile Pentagonului care ceruse de multă vreme un gest de forță împotriva regimului Bashar al-Assad. SUA preia inițiativa în Siria, iar soluțiile politice negociate până acum, cu Bashar al-Assad actor principal în ele, devin inoperabile, dacă nu caduce. Aliații strategici ai Statelor Unite din zona Orientului Mijlociu, respectiv Israelul și Turcia, se vor simți încurajați în atitudinea lor și vor înțelege că interesele americane în zonă trebuiesc înțelese și respectate. Soluțiile politico-diplomatice care se vor negocia, din acest moment, stau sub spectrul amenințării cu o intervenție de forță în cazul în care diplomații eșuează, iar politicienii nu găsesc un compromis. Atacul american va radicaliza comportamentul actorilor implicați în drama siriană, iar populația civilă s-ar putea să plătească un preț extrem de greu. SUA demonstrează că este și că vrea să rămână, cu orice preț, un actor major, dacă nu cel mai important, în conflictul sirian și în geopolitica Orientului Mijlociu.

 

 

 

2)      Cum vor fi afectate relațiile SUA – Rusia?

 

Anularea Memorandumului de cooperare cu SUA în operațiile militare ce se desfășoară în Siria va complica ecuația raporturilor politico-diplomatice și militare dintre cei doi actori majori ai dramei siriene. Federația Rusă nu va putea accepta umilirea și înfrângerea principalului său aliat strategic în zona Orientului Mijlociu, iar SUA nu vor mai accepta soluții politico-diplomatice cu Bashar al-Assad ca factor politic de decizie. Totodată, acceptarea de către comunitatea internațională a încălcării dreptului internațional de către SUA, în opinia Kremlinului, va permite amplificarea acestei tendințe și escaladarea unui conflict, precum și a măsurilor de forță ca principal mijloc de negociere și impunere a voinței politice. Un summit ruso-american de nivel înalt devine, în astfel de condiții, extrem de necesar, însă aproape imposibil de imaginat, în clipa de față, sau de negociat în termeni de agendă.

 

3)      România trebuie să ia măsuri specifice, corelate cu cele ale SUA?

 

România are deschisă o ambasadă la Damasc și încearcă să rămână un punct de contact între lumea euroatlantică și autoritățile constituționale ale Siriei. În calitate de stat membru al NATO și al UE, având în vedere și Parteneriatul Strategic al României cu SUA, putem spune că România se va afla în tabăra democrațiilor euroatlantice și își va corela poziția politico-diplomatică cu cea a aliaților noștri strategici. Probabil că nivelul de alertă și monitorizare a situației din zona Orientului Mijlociu, cu precădere zona siriană, va fi menținut la cote ridicate, fără a mai vorbi despre monitorizarea situației de securitate din zona extinsă a Mării Negre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dodon şi schimbarea la faţă a Republicii Moldova

 

 

 

Igor Dodon se dovedeşte a fi pe zi ce trece o calamitate geopolitică pentru Republica Moldova întrucât îi lipseşte abilitatea de a obţine maximul pentru statul moldav la confluenţa intereselor speciale dintre EST şi VEST. Aflat într-un conflict mimat cu majoritatea oligarhului Vladimir Plahotniuc, şefului statului moldav mizează totul pe cartea rusă şi implicit pe mărinimia lui Vladimir Putin.

 

 

 

În afara jocului geopolitic pe care îl face în favoarea Kremlinului pentru a-şi impune partidul (PSRM) în alegerile de anul viitor, Igor Dodon pare lipsit de o strategie politică clară şi încearcă să pozeze într-un lider autoritar de calibrul preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin. Ultima găselniţă a preşedintelui RM, o reprezintă scrisoarea adresată ministrului Educaţiei de a se reintroduce în şcoli studiul istoriei Moldovei şi de a scoate din curriculă sintagma de istoria Românilor, în ajunul celei de-a doua vizite pe care acesta o efectuează la Kremlin. În opinia lui Dodon, „predarea Istoriei Românilor creează un şir de impedimente în ceea ce priveşte consolidarea R. Moldova şi păstrează în societate starea de tensiune şi de incertitudine privind viitorul statului” moldovenesc. „În cei 25 de ani de independenţă ai Republicii Moldova, nouă, cetăţenilor acestei ţări, ni se impune o concepţie ce nu recunoaşte poporul moldovenesc şi statalitatea lui. Începând cu 1990, istoria noastră este mistificată şi înlocuită, toate guvernele din Republica Moldova concesionând statului vecin, România, realizarea politicilor umanitare”, se arată în scrisoarea şefului statului moldav, făcută publică de purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Ion Ceban, potrivit portalului stiridinmoldova.com.

 

 

 

Dincolo de a fi doar o simplă manevră de PR pentru a-şi crea o imagine de obedient la Kremlin, Igor Dodon a transmis un mesaj clar atât politicienilor pro-unionişti de la Chişinău, cât şi României, în ceea ce priveşte misiunea mandatului său. Un mandat a cărui ţintă este îndepărtarea Republicii Moldova de UE şi de România şi implicit de revenire la naţiunea moldovenească şi la limba moldovenească. Întoarcerea la epoca izolaţionismului promovat de către fostul preşedinte comunist Vladimir Voronin este în momentul de faţă pentru Igor Dodon un model demn de urmat întrucât acesta urmăreşte să îşi consolideze regimul dacă PSRM va câştiga alegerile parlamentare din toamna anului viitor. Declaraţiile lui Dodon nu sunt întâmplătoare întrucât speră să obţină de la Vladimir Putin o serie de facilităţi economice pentru Republica Moldova cu ajutorul cărora să îşi construiască imaginea de „tătuc” al moldovenilor de rând în raport cu politicienii pro-europeni corupţi din tabăra lui Vladimir Plahotniuc. În sens, interviul pe care Dodon l-a acordat presei ruse cu privire la predarea limbii ruse în şcolile din Moldova sunt edificatoare în acest sens. Astfel, potrivit jurnaliştilor ZDG.md, Dodon a precizat la Kremlin că pe teritoriul statului moldav sunt interzise canalele media în limba rusă, precum şi clasele cu predare în limba rusă din şcoli. Pentru maşinăria propagandei lui Putin de la Moscova declaraţiile lui Igor Dodon sunt numai bune de valorificat în contextul în care se pregăteşte reintegrarea RM în sfera de influenţă rusă şi reîntoarcerea la limba, istoria şi statul de sine stătător moldovenesc. În replică la acţiunile lui Dodon de la Kremlin, oficiali din ministerul Educaţiei de la Chişinău au declarat jurnaliştilor de la ZDG.md că autorităţile locale închid sau reorganizează instituţiile de învăţământ în timp ce Ministerul nu poate închide unilateral clase sau instituţii generale de învăţământ.

 

În momentul de faţă, societatea şi politicienii moldavi sunt obligaţi să ia o poziţie fermă vis-a-vis de derapajele externe pe care Dodon le face cu bună ştiinţă. Poate s-ar impune chiar începerea procedurilor de suspendare a lui Igor Dodon din fotoliul de şef al statului dar Plahotniuc pare interesat de votul uninominal. La rândul său, ministrul Educaţiei, Corina Fusu a declarat că nu va satisface cererea preşedintelui privind introducerea disciplinei Istoriei Moldovei în şcoli începând cu anul şcolar 2017-2018. Potrivit acesteia, în şcoli se va studia limba şi literatura română, istoria românilor şi cea universală, deoarece „suntem români” şi ne „identificăm” cu istoria poporului român. „În şcoli se va studia limba şi literatura română şi istoria românilor şi cea universală după curricula şcolară. Noi suntem români şi ne identificăm cu istoria şi limba poporului român”, a conchis Fusu, potrivit portalului independent.md. Dacă Igor Dodon va pleca şi de această dată doar cu promisiuni de la Kremlin atunci întregul său joc pro-Putin este o formă fără fond şi implicit lipsit de legitimitate pentru electoratul său. Din acest moment, Parlamentul Republicii Moldova ar trebui să demareze procedurile de suspendare a preşedintelui dacă se doreşte menţinerea statului moldav în sfera de influenţă euro-atlantică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DUPĂ 99 DE ANI, DE LA REVENIREA BASARABIEI,
PĂMÂNT ROMÂNESC, LA PATRIA MAMĂ,
cu dr. CONSTANTIN CORNEANU
președintele Asociației Europene “Gheorghe I. Brătianu”,
GABI MICU,
diplomat,
MIHAI NICOLAE,
Institutul Fraţii Golescu pentru Relații cu Românii din Străinătate,
MARIAN CLENCIU,
preşedintele Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina,
la 6TV.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tecuci 2017

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=LBbEW2Z6wbU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=T50cmPeBOcA

 

 

 

 

 

 

 

Nichita Smochină

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=XBkhoLxZNPs

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=IMw_VFSgnDI

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=6IxTE1QeBkc

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=uolKSyl9JgU

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=AsC4GmsSUHk

 

 

 

 

 

Lector universitar dr. Gabriel MICU

 

 

 

Este licențiat în Drept al Universității București și s-a specializat în Drept Internaţional Public, precum și în problematica Drepturilor Omului și a Minorităților. Din 2015 este doctor în Drept (în cadrul Școlii Doctorale a Universității Titu Maiorescu) cu tema Principii și standarde internaționale și europene privind statutul persoanelor aparținând minorităților naționale. Totodată, deține un doctorat în istorie (din 2008) obținut în cadrul Universității din Craiova cu o temă legată de problematica spațiului basarabean în contextul evoluțiilor relațiilor internaționale în secolele XIX – XX. A fost directorul Direcției Organizare și Sinteză din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului (1992 - 1993), expert în cadrul Secretariatul Consiliului pentru Minorităţile Naţionale, din partea Secretariatului General al Guvernului României (1993 - 1994), director al Direcției Relaţii cu Organismele Internaţionale şi Organizaţiile Neguvernamentale din Guvernul României (1996 - 1997) și al Direcției Drepturile Omului şi Consiliul Europei din MAE (1997 - 1998). A coordonat problematica privind românii de pretutindeni din postura de director al Direcției Moldova din MAE (2001 - 2003) și al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (2004 - 2005). A îndeplinit numeroase însărcinări diplomatice în Centrala MAE și în misiunile diplomatice ale României. A coordonat Compartimentului de Relaţii Inernaţionale al Guvernului României (detaşat de la MAE) în calitate de consilier diplomatic al secretarului general al Guvernului României în perioada 2009 - 2012. Este cadru didactic în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București și predă cursuri masterale de drept internațional public, drepturile omului, drept diplomatic și consular etc. A conferențiat pe teme de drept și relații internaționale în cadrul Colegiului Național de Apărare, Institutului Diplomatic Român, Universității Titu Maiorescu și Universității de Vest din Timișoara. A publicat numeroase articole științifice și cărți dedicate domeniilor în care s-a specializat, respectiv: Ordinea juridică instituţională comunitară (2007), Basarabia şi geopolitica Marilor Puteri (2011), European Institution (2013), Bessarabia, Romania and the Great Power’s geopolitics. 1914 – 1947 (2013), European Construction (2016).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dr. Constantin CORNEANU

 

Preşedintele Consilului-Director al

 

Asociaţiei Europene de Studii

 

Geopolitice şi Strategice

 

Gheorghe I. Brătianu”

 

www.aesgs.ro

 

president@aesgs.ro

 

costycorneanu71@gmail.com

 

0723/224.005

 

 

 

 

 

Jurnalistul Ovidiu Zara brodeaza pe tema volatila a masoneriei, surprinzand personajul prezidential in paienjenisul de interese al sasilor sibieni si al investitorilor germani, la randul lor membri ai masoneriei. Daca apartenenta la una dintre lojile masonice a presedintelui Romaniei este documentata avem o mare problema. Avand precedentul judiciar de la Cluj, in care calitatea de mason a judecatorului Galea si a fostului sef de politie Popa a stat la baza unui rechizitoriu privind acte si fapte de coruptie, matrapazlacurile din Sibiu (in general publice) au toate sansele sa fie aranjate tot la ceas de seara si in conditiile de confidentialitate pretinse de ritualurile masonice. "Curat, murdar" ar zice Caragiale despre o astfel de relationare, devenita sensibila chiar si pentru repetatele decorari cu ordine importante ale statului german. Apropo de statele din vest, o increngatura de acest gen lansata si documentata de media duce invariabil la suspendarea demnitarului pentru cercetari, sau la demisie. La noi nu se obisnuieste pentru ca, pe de o parte, persoana publica este lipsita de onoare, iar pe de alta parte vietuim cu totii in deriziunea prevederilor constitutionale in ce priveste separarea puterilor in stat. Avem puzderie de infractori, o parte condamnati deja si o alta aflati in faza de urmarire penala sau judecata, care participa la actul legiferarii cat si la cel executiv, sub motivul ilar ca sunt alesii poporului. Nici ca se putea altfel intr-o tara care nu cunoaste nici acum realitatea in ce priveste notiunile de haiduc si lotru!

 

 

 

Mugur Preda/Bucharest-Romania

 

_____________________________________________

 

 

 

 

 

Omul masoneriei germane.
 Nume şi date (I)

 


Devine  tot mai evident, pe zi ce trece, ca aruncarea lui Werner Klaus Johannis  catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de  sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana,  care nu va uita nicodata “tradarea” acesteia din cel de-al doilea Razboi  Mondial. De aceea, am sa public in cele ce urmeaza cateva informatii  esentiale despre legaturile lui Werner Klaus Johannis cu masoneria de  sorginte germana, precum si despre principiile care conduc masoneria.
  
 Inainte de a fi propulsat in structurile masonice, Werner Klaus Johannis  s-a aflat intr-o perioada de studiu de catre “fratii” sai masonii  germani, timp in care i-au fost testate o serie de calitati precum:  potentialul de putere al relatiilor la varf pe care le detine,  influentarea deciziilor la nivel inalt prin functia pe care o are. 

 

Alaturi de el, au fost monitorizate si alte persoane cu putere de  decizie, care aveau anumite goluri de personalitate, erau avide avide de  putere, dornice de functii si pozitii sociale de conducere. Asa s-a  ajuns la “alianta” dintre PDL- PNL, doua partide intesate de oameni  avizi de putere economica si politica doar pentru sine. 
 
 Evolutia lui Werner Klaus Johannis a  fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu  au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa  influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie  nationale si internationale de la noi. Cu toate acestea, romanii stiu  bine ca masoneria are ca scop sa detina controlul in domeniu economic,  politic, cultural si mai nou militar.
 Ce nu stiu insa romanii, si nici multi  dintre masoni (cei mai mici in grad sunt simple unelte care doar cred  sau isi imagineaza ca stiu cate ceva), sunt activitatile secrete  derulate de masonerie, acestea fiind cunoscute numai de un grup foarte  restrans (structura de putere a masonilor se bazeaza pe ranguri  ierarhizate, in care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-si  cunoaste decat seful de pe nivelul imediat superior, in genere acesta  fiind cel care l-a recomandat si sustinut pentru a accede in masonerie).
 Ei bine, una dintre activitatile secrete  ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a  Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani. Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana.

 


 Dupa instalarea primarului sas Werner  Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit  tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a  V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.
 Johannis a fost sprijinit in activitatea  sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii  importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii  “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in  centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de  consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat  la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului  catre Consistoriul Evanghelic German.

 


 Motivatia masonica a acestui gest o  reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori  care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de  Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri  masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii  masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune,  numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de  conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca  urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin  verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre  locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.
 Cel mai recent membru al filierei  germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile  reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis  l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in  cercul de elita al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul ca cel care a  netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati  in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman:
 Crin Andanut,  de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si  capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul  1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia  Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei  mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile  masoneriei.

 


 Speculand o presupusa relatie de  concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara  acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de  decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat  increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a  masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul  german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. 
 Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de  taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la  GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane  precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

 


 Si, pentru a va face o idee de ceea ce  se intampla acum in Romania (mitinguri “spontane” de sustinere a lui  Johannis, dezbinare, haos, manipulari ordinare ale populatiei) va voi  prezenta cateva dintre sloganurile masonice germane:

 

1) “Multimea este oarba si de aceea poate fi atat de usor manipulata”
 2) “Prin haos la ordine”
 3) “Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun”
 4) “Dreptul consta in forta”
 5) “Scopul masonic isi justifica intotdeauna mijloacele”
 6) “Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare
 7) “Libertatea este o idee himerica”
 8) “Oamenii politici sunt niste papusi de paie in mainile maestrilor”
 9) “Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni”
 (va urma)
 Autor: Ovidiu Zara
 Sursa: Ziaristi online

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fără un acord de împrumut cu FMI, Republica Moldova se află în zona gri al unui posibil faliment generalizat al economiei, iar pentru tandemul Igor Dodon-Vladimir Plahotniuc acest lucru ar putea însemna sfârşitul unei epoci ce se anunţă pro-rusă în culori europene.

 

 

 

După ce a declarat, în timpul vizitei de la Kremlin, că va denunţa Acordul de Asociere al Republicii Moldova la UE când PSRM va obţine o majoritate confortabilă în Parlamentul de la Chişinău (alegerile parlamentare din 2018), Igor Dodon joacă în zile „cartea pro-europeană”. Vizita de la Bruxelles este vitală pentru preşedintele RM deoarece are nevoie de finanţarea pe care liderii UE o acordă Chişinăului pentru modernizarea şi implementarea reformelor. Fără banii Bruxelles-ului şi cu promisiuni economice vagi pe care le-a obţinut la Kremlin, Igor Dodon are un orizont politic limitat de situaţia economică care se vede în coşul zilnic al moldoveanului de rând.

 

În momentul de faţă, Rusia are de rezolvat criza din Donbas, războiul din Siria, aşa că sprijinul economic pentru Moldova preşedintelui Dodon mai are de aşteptat. Pe de altă parte, Kremlinul a jucat strategic cartea cu Dodon şi acoliţii săi, ridicând treptat embargoul pentru produsele agricole şi viticole pe care firmele din Transnistria şi Regiunea Autonomă Găgăuză le exportă pe piaţa rusă. Fără finanţare externă, economia moldavă nu are şanse de revigorare, iar tandemul Dodon-Plahotniuc este decis să guverneze „ruseşte pe banii Bruxelles-ului”. Deşi în plan extern a făcut o serie de gafe diplomatice în lanţ, încă din primele zile ale preluării mandatului de şef al statului moldav, Igor Dodon se bucură de încrederea a peste 26% din populaţie, fiind urmat de liderul PAS, Maia Sandu, cu 9,9%, într-un sondaj CBS AXA. Potrivit portalului politics.md, sondajul sociologic a fost realizat în perioada 18-27 ianuarie 2017, pe un eşantion de 1.110 persoane, cu marjă de eroare de 3%.

 

În pofida acestui sondaj, imaginea lui Dodon se poate prăbuşi peste noapte dacă nu găseşte un numitor comun alături de guvernul lui Plahotniuc pentru asigurarea unei revigorări economice. „Vom discuta despre relaţiile bilaterale, implementarea Acordului de Asociere cu UE, dar şi despre deficienţele şi lacunele care sunt evidente după doi ani de implementare. I-am transmis d-lui ambasador UE la Chişinău proiectul Memorandumului privind Cooperarea dintre Comisia Economică Euroasiatică şi Republica Moldova, acord care intenţionez să fie semnat cu Uniunea Euroasiatică a lui Putin şi care nu contravine Acordului de Asociere cu UE”, a declarat preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon potrivit portalului Europaliberă.org. Schimbarea de ton a lui Dodon în raport cu UE poate părea ciudată la prima vedere, însă miza sa ascunsă o reprezintă doar banii comunitari destinaţi finanţării RM şi nimic mai mult. Eu nu cred că va renunţa pentru moment la schimbarea orientării geopolitice a RM către Rusia, dar acest lucru depinde implicit şi de rezultatele pe care PSRM le va înregistra în alegerile parlamentare de anul viitor. Până atunci, banii vorbesc pentru Dodon şi tovaraşul său, Plahotniuc.

 

La rândul lor, analiştii centrului de analiză şi studii Expert-Grup, consultaţi de jurnaliştii de la Jurnal.md, susţin faptul că în eventualitatea în care Federaţia Rusă ar elimina sancţiunile aplicate exporturilor din Republica Moldova şi acestea ar reveni de la nivelul 241 milioane dolari în 2010, la nivelul de 404 milioane dolari în 2017, acestea nu ar reprezenta mai mult de o treime din nivelul curent al exporturilor spre UE. „Motivele orientării spre UE sunt clare. UE deja liberaliza importurile din Moldova de prin anul 2006 şi, mai activ, după anul 2008, înainte de semnarea Acordului de Asociere. Între timp, Rusia a preferat să procedeze invers şi să sancţioneze importurile din Moldova, apelând la manipularea în scopuri politice cu standardelor tehnice, în special fiind vorba de standarde privind siguranţa produselor agricole”, comentează Expert-Grup potrivit Jurnal.md. De asemenea, noua interdependenţă economică a Moldovei cu piaţa europeană şi declinul dependenţei de piaţa Rusiei are proporţii enorme. În momentul de faţă, RM depinde de piaţa UE de cinci ori mai mult decât de cea rusească, iar pentru Dodon acest element este de luat în seamă. Dacă de la Kremlin a obţinut doar promisiuni economice fără acoperire în ciuda show-ului mediatic pe care l-a făcut în preajma lui Putin, de la Bruxelles Dodon nu va obţine decât termene şi condiţionări drastice. „Igor Dodon nu-şi doreşte să lupte cu Plahotniuc, cu corupţia, el luptă cu Acordul de Asociere, cum să lupte cu corupţia, dacă el singur este parte a acesteia. La Bruxelles este destul de clar jocul pe care îl face Plahotniuc cu Dodon. Cei de acolo ştiu că Plohotniuc l-a ajutat pe Dodon să câştige în campania electorală. Această guvernare nu este în regulă. Chiar dacă Rusia ar relua exporturile din RM, atunci acestea ar ajunge la maxim 400 milioane de dolari, iar din UE este mult mai mare. Da, este bine să avem relaţii bune în ambele părţi, însă să sacrifici o astfel de oportunitate şi să faci aşa declaraţii iresponsabile cum a făcut domnul Dodon, nu e normal”, a declarat liderul PAS, Maia Sandu, la Pro TV Chişinău, potrivit inprofunzime.md.

 




 

LOGICA RĂZBOIULUI

 

Dr. Nicolae Dolghin

 

Logica războiului, adică acea demonstraţie a gândirii politice într-o escaladă a stărilor conflictuale, se fundamentează pe realitatea primitivă a încrederii în infailibilitatea deciziilor proprii în succesiunea evenimentelor. Încrederea a alimentat şi încă o face politicile de alianţă, a gestionat şi continuă s-o facă resursele şi potenţialele şi într-un flux continuu generează strategiile militare şi completează dreptul internaţional. Toate se configurează într-o construcţie care să întărească percepţia unei anumite stabilităţi – decretate cu multă pompă drept ordine internaţională – şi a soluţiei unice.

 

Aşa ceva trăim astăzi, simultan cu un intens proces informaţional, susţinut pe toate planurile, de inducere în percepţia publică a sentimentului de inevitabilitate a războiului. Acest fenomen este îngrijorător. Mai rămâne doar să apară şi argumentele că războiul poate fi câştigat. Aşa s-au justificat în istorie pregătirile pentru război, iar astăzi, în succesiunea evenimentelor, nu a apărut încă niciun semn care să sugereze că escaladările vor fi întrerupte.

 

Cu toţi senzorii focalizaţi pe acţiunile curente ale adversarului, ce trebuie ţinut la respect, se ignoră ori trec neobservate schimbările intervenite în condiţiile care au generat ordinea atât de apărată, schimbări care o erodează şi, încet-încet, creează condiţii pentru alte războaie, alte ordini ş.a.m.d.. Succesiunea a fost observată, studiată, bine cunoscută, ceea ce n-a împiedicat repetarea marilor tragedii. Aşa s-a întâmplat, cel puţin în Europa ultimelor secole, cu toate că ordinea, de fiecare dată nouă – Sfânta Alianţă, Berlin,Versailles, Potsdam – îşi propunea să păstreze pacea veşnică după războaie sângeroase. De aici şi teoriile că suntem programaţi genetic pentru război.

 

Totuşi, destructurarea ordinii bipolare, fără a se negocia altceva, este într-un fel unică. Sovietologii susţineau că regimurile comuniste europene se fundamentau pe partidele comuniste şi forţe armate. Dar demolarea Zidului Berlinului a început când ambii piloni încă mai puteau acţiona dacă s-ar fi dorit, invocându-se ordinea stabilită la Potsdam. Mai mult, retragerea trupelor sovietice din dispozitivul militar european convenit între învingători a continuat o bună perioadă după dispariţia statului sovietic, pentru că a existat acea voinţă ce-şi dorea schimbarea.

 

Forţele armate au rezistat căderii regimurilor comuniste, ba chiar au devenit garant al securităţii în noile realităţi imediate, apoi au fost supuse unor profunde reforme pentru a fi trecute sub control civil democratic. Nu întâmplător şi astăzi, la o generaţie după destructurarea bipolarităţii, armatele continuă să fie pe primele locuri în topul încrederii populaţiei într-o bună parte a Europei. Pe alocuri partidele comuniste au rezistat şi constituie parte a multipartitismului, prin alte părţi au fost desfiinţate, aplicându-li-se tratamentul pe care ele îl aplicaseră altora în condiţii de dictatură. Particularităţile destructurării ordinii de la Potsdam au influenţat substanţial evoluţia mediului de securitate globală şi au provocat erodarea rapidă a ordinii monopolare.

 

Soluţia extinderii instituţiilor europene şi euroatlantice, ceea ce în esenţă reprezintă o altă filosofie a libertăţilor reglementate de norme şi bariere, a fost adoptată în bună măsură pentru a elimina temerile noilor actori politici est-europeni. Au apărut, astfel, instituţii gigantice, impresionante prin dimensiuni, dar tot mai greoaie, pentru că decizia politică devine mai complexă, condiţionată de interese variate şi de uriaşe diferenţe de potenţial. Liniştirea noilor parteneri şi aliaţi a provocat frustrări şi reacţii în vestul Europei. S-a ajuns, astfel, la incredibila realitate ca, în organizaţii europene şi euroatlantice simbol al stabilităţii cu numai câţiva ani în urmă, să iasă în evidenţă vizibil, dincolo de declaraţiile oficiale liniştitoare, abordări şi priorităţi diferite, viziuni, colective, este adevărat, dar care exprimă şi alte perspective asupra căilor de acţiune, gestionării resurselor şi prosperităţii etc., fără ca vreun eveniment deosebit să le provoace.

 

Cum era de aşteptat, noile realităţi pe care instituţiile multinaţionale nu se prea grăbesc să le gestioneze, ci doar le blamează, au revelat vulnerabilităţi, au început să influenţeze politicile şi deciziile interne şi să determine apariţia în statele membre a unor influenţe politice ce păreau dispărute, a populismului, naţionalismului, manifestărilor extremiste etc., cu alte cuvinte, ordinea se erodează din interior, iar trimiterile la ameninţările externe sunt exploatate politic doar de cei interesaţi direct.

 

Omul doreşte să revină în centrul preocupărilor decidenţilor, iar mecanismul politic este depăşit de cerinţe. În loc să ţină seama de problemele reale ale societăţii, exerciţiul politic este dominat de politicianisme, manipulări şi interese înguste. S-a ajuns la situaţia, greu de imaginat cu puţină vreme în urmă, ca secretarul general al NATO să facă apel la SUA pentru a-şi menţine interesul faţă de NATO, cancelarul Germaniei, devenită subit adepta lui Kissinger, să declare că dacă SUA îşi vor schimba politica, UE se va orienta către China, iar şeful executivului european să ceară transformarea UE într-o superputere pentru a rezista ameninţărilor care vin nu doar dinspre Rusia şi China, ci şi din SUA.

 

Campania electorală a preşedintelui SUA s-a fundamentat pe câteva teme majore: America first, locuri de muncă pentru muncitorii americani (sună ciudat pentru un miliardar), renunţarea la multe dintre angajamentele anterioare, întărirea forţelor armate, reconsiderarea NATO, care este o organizaţie obsolete (termenul a fost tradus în fel şi chip, în funcţie de accentele dorite, aşa că l-am redat pe cel utilizat de autor), folosită de state bogate în avantajul lor, revenirea la măreţia de altădată, inclusiv prin protecţionism, restricţii şi interdicţii. Cu alte cuvinte, ordinea existentă nu mai este în avantajul SUA, obligate să consume foarte multe resurse pentru o ordine mondială tot mai greu de susţinut. Convingeri fireşti pentru un om politic responsabil, format în atmosfera pragmatică a marilor afaceri, care observă cum ţara lui este angajată în acţiuni ce o pot îndrepta spre catastrofă. Suficient însă ca, la nivel global, propaganda să-l demonizeze, să afirme gălăgios că Donald Trump este omul ruşilor şi să-i mineze viitorul teren de acţiune.

 

Ironie a sorţii peste decenii. Când Mihail Gorbaciov a lansat perestroika şi glasnost pentru a schimba o ordine pe care nu o mai putea susţine, a fost acuzat de către ceilalţi lideri comunişti că face jocul imperialismului şi că este omul americanilor. El nu voia altceva decât ca partidele comuniste să-şi testeze popularitatea prin alegeri reale, fără a mai spera în tancurile sovietice. Fiecare a supravieţuit cum a putut într-un război pe care informaţional îl pierduse demult.

 

În discursul inaugural, preşedintele SUA a reiterat temele din campanie, a vorbit mai mult despre proiecte decât despre gloria de altădată şi a subliniat că ţara sa îşi va revigora vechile alianţe, dar îşi va face şi aliaţi noi. De asemenea, a reluat tema readucerii forţelor armate la gloria de altădată, sugerând fără echivoc că instrumentele militare vor continua să joace un rol important în politica externă. Nu întâmplător în echipa sa sunt numeroşi foşti militari de rang înalt. Dar şi numirea în funcţii-cheie a unor lideri din lumea afacerilor şi financiară relevă o posibilă configurare a priorităţilor sale pentru viitoarea ordine.

 

Noul secretar de stat vine din lumea atât de influentă a petrolului şi a avut afaceri în Rusia. Cu ani în urmă George Bush jr. a devenit al 43-lea preşedinte al SUA cu sprijinul substanţial al petroliştilor americani. El nu a negat vreodată acel sprijin, iar sub mandatul său s-a produs invazia din Irak pentru a i se controla petrolul, urmată de evenimentele care şi astăzi destabilizează mediul global de securitate. Rex Tillerson nu are decât două opţiuni în a-şi folosi experienţa personală cu lumea rusă a afacerilor: să aplice Rusiei noi lovituri ori să dezvolte cooperarea cu ea. Oricare dintre ele va avea expertiza unui specialist devenit pe neaşteptate important om politic.

 

Explozia fenomenului Trump nu a lăsat pe nimeni indiferent, cu atât mai mult cu cât candidatul, apoi alesul Trump a avut câte ceva de spus cam despre tot ceea ce constituie mediul de securitate a lumii, actori, procese, manifestări reale, adică ONU, NATO, UE, SUA, China, Rusia, Iran, Israel, veşnica Coree de Nord, Siria, parteneriatele economice, comerţul, migraţia, terorismul, mediul, încălzirea climei, armele nucleare etc. Deocamdată şi-a exprimat doar păreri şi critici, dar pentru fiecare în parte vor fi necesare strategii şi politici distincte,care deocamdată nu sunt cunoscute. Desigur, mandatul său este abia la început, totuşi este o listă bogată şi pare a fi prea mult chiar şi pentru preşedintele SUA. Mai ales că nu-i sunt clare încă reacţiile celorlalţi actori, interni şi externi, la modificări bruşte. Dar SUA au o veche tradiţie politică în exagerarea realităţilor, pentru a obţine ce-şi doresc. În schimb, energiile beligene continuă să se acumuleze în lume, iar noul preşedinte nu a dat de înţeles că l-ar îngrijora fenomenul, cu excepţia terorismului.

 

Emoţiile, reacţiile şi aşteptările stârnite de spusele preşedintelui ar putea exprima preocuparea elitei politice globale pentru viitoarele evoluţii, dar la fel de bine demonstrează şi că ea este conştientă că lucrurile nu stau prea bine în acel templu sacru numit ordinea lumii şi că e în criză de idei. Lipsa ideilor noi şi nimic altceva este adevărata ameninţare la pacea lumii. Politicienii preferă să-şi păstreze poziţiile continuând să creadă în infailibilitatea deciziilor anterioare. Acele decizii i-au aşezat sub o umbrelă comodă. Extrem de puţină lume politică este dispusă să participe la schimbări, preferând să rămână ancorată în vechile paradigme şi să-şi apere comoditatea. Electoratul contribuabil cere tot mai insistent elitei politice, la fiecare patru ani, să reînveţe exerciţiul suveranităţii, iar aceasta se ascunde după deciziile unei birocraţii multinaţionale având propriile interese.

 

Apelurile l-a solidaritatea euroatlantică sunt lansate de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, dar nu numai din direcţii, ci şi din motive diferite. Le relevă o trecere rapidă în revistă a cheltuielilor militare ale alianţei pe anul trecut, de unde se observă cât este de confortabil să stai sub umbrela altcuiva, să-ţi foloseşti resursele pentru creşterea prosperităţii şi să-l înjuri, dacă avertizează că ar dori s-o reaşeze. A fost al treilea an de intensă propagandă şi prelucrare a minţilor pe tema ameninţării ruse şi ar fi trebuit ca organizaţia să fie monolit. În 2016 bugetul Alianţei a fost de aproximativ 918 miliarde dolari, cu o contribuţie distribuită astfel:

 

  • 664 miliarde dolari – aproximativ 72% - SUA (3,61% din PIB);
  • puţin peste 254 miliarde dolari – ceilalţi membri;

 

Au alocat 2% din PIB, aşa cum s-au angajat toate statele membre, doar Marea Britanie, Polonia, Grecia şi Estonia. România a alocat 1,48% din PIB. State cu economii importante au contribuit astfel:

 

  • Spania, cu 0,91% din PIB;
  • Canada, cu 0,99%;
  • Italia, cu 1, 11%;
  • Olanda, cu 1,17%;
  • Germania, cu 1,19%.

 

Oarecum aşa se explică faptul că eliminarea lui Gaddafi, liderul unei puteri militare ce ar fi trebuit să însemne aproape nimic pentru Franţa şi Marea Britanie, care s-au ocupat de problemă, a reuşit abia după intervenţia forţelor SUA.

 

Probabil, echilibrarea asumării echitabile a responsabilităţilor membrilor Alianţei, conform angajamentelor asumate, este motivul declaraţiilor preşedintelui SUA şi totodată apelul său. Tema cheltuielilor va cântări greu în viitoarele decizii. Dar, dincolo de propaganda încurajatoare şi lozincile mobilizatoare, se iţeşte realitatea nudă a războiului: pe de o parte, perspectiva distrugerii reciproce de infrastructură şi vieţi ,cu consecinţe politice şi sociale dramatice, pe de alta, nevoia unui sac fără fund cu bani şi resurse de tot felul la dispoziţie, fără a avea siguranţa că-ţi va aduce victoria. Aceasta pare a fi dilema secolului, iar inexistenţa acelui sac fără fund ar putea să îndemne la ponderare mai mult decât toate măsurile militare care nu provoacă decât escaladări. Summit-ul NATO din luna mai, la care vor participa liderii organizaţiei, va aduce, cu siguranţă, unele clarificări.

 

Preşedintele Donald Trump, cu intuiţia omului de afaceri, este conştient de situaţia în care se află astăzi SUA, după ce au renunţat la izolaţionism – până atunci teritoriul lor era inexpugnabil – cu peste şapte decenii în urmă şi sunt prezente militar în toată lumea:

 

- cu o enormă datorie în condiţiile în care, pe glob, începe să se înfiripe o rezistenţă împotriva dolarului (acesta eate adevăratul război), iar euro îl concurează tot mai puternic; fostul preşedinte Obama a mărit nivelul de îndatorare publică cu cca 10 mii miliarde dolari în cele două mandate cu toate programele sale de reducere a prezenţei militare în lume, deşi în campaniile electorale şi-a propus reducerea drastică a datoriei;

 

- cu probleme interne sociale şi de asigurare a locurilor de muncă, ca efect al globalizării, şi o economie puternic concurată nu doar de China, ci şi de tehnologizatele economii ale UE, orientate spre export;

 

- cu un uriaş mecanism militar ce trebuie susţinut de cheltuieli cât ale restului lumii, dar care nu a descurajat să-l sfideze –  mai mult ori mai puţin asimetric – nici Rusia, nici China, nici puteri mai modeste, cu cheltuieli de zeci de ori mai mici; acestea nu contestă deschis supremaţia globală a SUA, dar le obligă la alte şi alte consumuri;

 

- cu angajamente de securitate care măresc riscul atragerii în conflicte de care nu sunt neapărat interesate;.

 

- cu accentuarea vulnerabilităţii teritoriului faţă de distrugerile de război, pe care continentul nord-american nu l-a cunoscut demult, dar pe care SUA au căutat să o evite încă din secolul al XIX-lea, investind în puterea maritimă gândită de geopoliticianul Alfred Mahan, care astfel credea că va ţine războiul departe; această geopolitică a asigurat în timp Statelor Unite dominaţia oceanului global, dar nu şi invulnerabilitatea faţă de distrugerea nucleară reciprocă ori, mai nou, faţă de lovituri cu arme convenţionale.

 

Preşedintele SUA a răscolit lumea cu declaraţii şi intenţii privind ordinea lucrurilor, dar politicile sale nu vor putea începe de la pagină albă. Oricât şi-ar dori, el nu are cum să ignore situaţia lumii, cu problemele, echilibrele şi dezechilibrele ei, cu existenţa unor relaţii internaţionale ce seamănă mai curând a relaţii de putere şi unde apar alţi şi alţi actori cu rolul lor, resurse şi interese proprii, pe care nu se sfiesc să le afirme, cu multe puncte fierbinţi ameninţătoare. Pentru stabilitatea mediului internaţional va fi decisiv modul în care va gestiona relaţiile cu cei trei actori internaţionali majori, UE, China, Rusia, vizaţi principial diferit în declaraţii.

 

Uniunea Europeană:

 

 -a fost criticată fără menajamente pentru politica sa faţă de migraţie, considerată inadecvată, periculoasă şi pentru securitatea SUA, iar Angela Merkel a fost direct ţintită;

 

 - euro este subapreciat intenţionat în raport cu dolarul, tocmai pentru a spori competivitatea UE pe piaţa americană; economiile celor două entităţi sunt comparabile, toate statele UE sunt şi membre ale NATO, beneficiază de protecţia SUA, dar contribuţiile la cheltuieli sunt inechitabile;

 

 - Germania este bănuită de practici nu prea ortodoxe pentru folosul propriu faţă de partenerii săi europeni mai săraci şi că a transformat UE într-o afacere a sa;

 

 - Brexit-ul a fost salutat drept un triumf al ideii de suveranitate, liderul executivului britanic a fost primul străin care a vizitat Casa Albă, iar prima vizită în Europa a preşedintelui SUA va fi la Londra, la verii de peste ocean; este evident că Marea Britanie va avea un aliat puternic în viitoarele negocieri de retragere avantajoasă din UE;

 

 - preşedintele SUA salută platformele electorale ale liderilor europeni care, într-un fel sau altul, susţin retragerea din UE.

 

Dacă toate acestea vor fi urmate de acţiuni reale ori sunt sonde pentru viitoarele agende diplomatice, rămâne de văzut. Există, totuşi, multe interese comune. Reacţiile UE, lovită în decizii şi principii, au fost diferite: îndemnuri la calm şi cooperare, critici şi ameninţări voalate, apeluri la raţiune, la unitate, chiar şi chemări la transformarea într-o superputere nucleară. Pe acest fond au venit declaraţiile preşedintelui Putin că Rusia este interesată într-o Uniune Europeană puternică şi cele binevoitoare ale preşedintelui Chinei.

 

China:

 

 - a fost ameninţată că i se va interzice prezenţa în Marea Chinei de Sud;

 

 - i s-au transmis semnale nedorite cu privire la respectarea în continuare a principiului unei singure Chine.

 

Dintre acţiunile tradiţionale ale Chinei, de obicei cântărite şi cu obiective pe termen lung, nu pot fi trecute cu vederea cele care vizează direct SUA: anunţul că ar putea trece la practicile de superputere în lume şi instalarea undeva la graniţa cu Rusia de la Pacific a celor mai noi rachete balistice intercontinentale, pe care Moscova nu le consideră ameninţare pentru ea, dar care pot lovi teritoriul SUA pe o traiectorie mai scurtă. Alte acţiuni mai vechi şi mai noi ale Chinei la Oceanul Pacific demonstrează că statul chinez se pregăteşte pentru o îndelungată competiţie geopolitică cu SUA, din care nu exclude confruntarea. Când Donald Trump s-a retras din tratatul comercial transpacific, din care China nu făcea parte, considerat instrument comercial pentru contracararea ei în zonă, aceasta a propus imediat un aranjament prin care să înlocuiască SUA. Dar ceea ce va modera probabil atitudinea statului american faţă de cel chinez este nivelul ridicat al investiţiilor chinezeşti în economia americană care, îi convine ori nu preşedintelui Trump, contribuie la crearea de locuri de muncă în SUA, ceea ce el îşi doreşte.

 

Rusia:

 

Factorul rus a dominat propagandistic campania electorală din SUA împotriva candidatului Trump, de la preşedintele rus până la hackerii ruşi. A fost criticat neîncetat pentru atitudinea ponderată faţă de preşedintele Putin, dar candidatul ori cei din jurul său au criticat momente ale politicii externe ruse, atât cât cereau rigorile campaniei, fără exagerări care să-i împiedice viitoarele acţiuni. În schimb, s-a declarat disponibil să colaboreze cu Rusia în cel puţin două domenii importante: lupta împotriva terorismului în lume şi dezarmarea nucleară. Nu şi-a făcut clar publice opţiunile asupra Siriei, Ucrainei şi altor teme de interes major pentru Rusia, dar a lăsat de înţeles că le are. După ce rezultatele alegerilor au fost clare, la Moscova au apărut, mai mult ori mai puţin oficial, şi reacţii la cele două teme.

 

Lupta împotriva terorismului este strâns legată de Siria, unde aviaţia rusă este parte implicată, iar zonele de securitate avute în vedere de noul preşedinte seamănă cu zonele de interdicţie aeriană susţinute de preşedintele anterior şi nu au alt rol decât neutralizarea aviaţiei ruse. Deci, sunt necesare clarificări.

 

Problema dezarmării nucleare, afacerea exclusivă a celor două superputeri de câteva decenii, este mai complicată. Ultimul acord START urmează să expire în 2020, deci dacă preşedintele Trump îşi doreşte încă un mandat, va fi problema lui. Parlamentele celor două state au aprobat ultimul acord, dar au condiţionat viitoarele negocieri: la Washington, cu legea Magniţki, o variantă modernă de interpretare a vechii probleme privind drepturilor omului, la Moscova, de scutul antirachetă. Ambele condiţionări au rezonanţ profund diferite în opinia publică din fiecare ţară, aşa că situaţia pare fără soluţie. În presa rusă s-a mai scris că reducerea simetrică practicată până acum nu mai este posibilă, pentru că, respectând-o, Rusia este în dezavantaj, iar continuând-o ar însemna dezarmarea ei, de asemenea că este momentul ca în negocierile START să fie atraşi şi ceilalţi actori posesori de arme nucleare strategice. După convorbirea telefonică Trump-Putin de acum câteva zile şi de care se pare că ambii au fost mulţumiţi, s-a aşternut tăcere. Singurele comentarii au fost cele legate de sancţiuni: nu au fost discutate, nu Rusia le-a iniţiat şi nu ea va face primul pas. Problemele dintre cei doi sunt mai profunde, de aceea mai dificil de asanat. Oricum, la o analiză, chiar şi superficială, a obiectivelor pe care preşedintele Trump şi le propune pentru mediul internaţional, este evident că SUA se vor ciocni de Rusia şi vor fi nevoite fie să coopereze cu ea, fie să adâncească confruntarea.

 

Se va realiza oare o nouă ordine, se vor produce noi reaşezări ori, după o perioadă de vânzoleală, se va reveni la practica baricadării în spatele vechilor decizii? Este prea devreme pentru a avea certitudini. Dar în oricare dintre evoluţiile posibile se va opera cu prea multe încărcături explozive.

 

 

 

Dacă între formele de contestare a rezultatelor alegerilor din SUA şi România există o legătură ori este o simplă coincidenţă nu se poate demonstra. La nici două luni după anunţarea rezultatelor alegerilor, lucrurile s-au inflamat din nou în ţara noastră. De data aceasta pe veşnica temă a corupţiei de care nimeni dintre combatanţi nu este străin şi la care fiecare a contribuit, pentru că a trecut pe la putere. Dacă s-ar aplica parabola biblică cu nevinovaţii care să arunce cu pietre, probabil că doar manifestanţii şi executivul, ţintă virtuală, ar trece testul. Primii pentru că nu au legătură cu puterea, ceilalţi pentru că nici nu s-au instalat bine. Vom avea şi cuvenitul referendum pe tema anticorupţiei, test electoral care începe să intre în cotidianul zilelor noastre şi căruia nimeni nu i se împotriveşte. Societatea românească a devenit brusc admiratoare a cavalerilor fără frică şi prihană ce luptă cu nedreptatea, se face că nu observă că arma lor este mai curând un şiş bont decât Excalibur şi uită că ea i-a adus la putere prin vot pe rând, parafând corupţia.

 

Organaizaţia Transparency International a întocmit un top al percepţiei corupţiei pe 2016 (www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_2016). Clasamentul cuprinde 176 ţări (cred că autorii greşesc, un stat poate fi corupt, nu o ţară), începând cu cele foarte corupte şi terminând cu cele mai curate. Iarăşi întâmplător, clasamentul ar putea fi şi un top al simpatiei SUA( ţara de origine a organizaţiei) pentru alte ţări.

 

România face parte din grupul situat în segmentul locurilor 40-49, împreună cu state europene, precum Italia, Ungaria; Croaţia ş.a. (N-am auzit ca în aceste ţări să iasă în stradă, spontan, sute de mii de oameni pentru a protesta împotriva corupţiei). Segmentul imediat următor cuprinde state ca Slovacia şi Cehia, pe care tradiţional le-ai asocia greu cu corupţia. Apoi avem surpriza ca în segmente nu prea îndepărtate să găsim state precum SUA şi Franţa, care tocmai şi-au asumat autoritatea morală a profesorilor de anticorupţie. Calomniaţi, calomniaţi că tot rămâne ceva, spunea cineva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adrese: gabriel.iliescu@rima.ro (tel. 0722/685.691)

 

cristina.manu@rima.ro (0723/203.241)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stimate domnule general (r) Mihaiu MĂRGĂRIT,

 

referitor la gândurile Dumneavoastră, aș dori să fac câteva precizări:

 

1)      nu sunt autorul acestui flux de date;

 

2)      aţi primit aceste informaţii doar din respect pentru Dumneavoastră;

 

3)      prin urmare, nu manipulez pe nimeni;

 

4)      înţelegând delimitarea Dumneavoastră nu vă voi mai trimite fluxul menţionat de date;

 

5)      sunt o persoană liberă de orice angajament sugerat sau imaginat;

 

6)      cofondatorul Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, colonelul (r.) dr. Ion Petrescu nu a avut nicio reţinere în primirea acestui flux de date, pe care îl consideră o simplă oglindire a presei autohne, utilă celor care au minte să judece şi să vadă dincolo de opiniile unora sau altora din jurnaliştii citaţi în înşiruirea de informaţii publice.

 

Referitor la adevărurile Dumneavoastră despre Decembrie 1989 și cele scrise de mine despre acel moment istoric, ar fi fost extrem de interesant și util, pentru ambele părți, o confruntare a probelor, a dovezilor, a percepțiilor, a înțelegerilor asupra clipei și nu numai! Nu am pretenția că dețin adevărul absolut! Am fost, sunt și voi rămâne deschis oricăror argumente care pot fi aduse spre beneficiul adevărului științific, însă nu accept certitudinile născute din presupuneri fanatizate!

 

Vă doresc multă sănătate în clipele ce vor veni!

 

Cu stimă,

 

Constantin CORNEANU

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=sqj6Gdj-Rf0

 

 

 

 

 

Desăvârșirea Unirii Principatelor Române

 

 

 

Actele din 5 și 24 ianuarie 1959, respectiv dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite ale Moldovei și Munteniei, entuziasmul și pasiunea unei generații de intelectuali pentru unitatea, independența și modernizarea societății românești și a națiunii române, au constituit subiectul unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE, din 22 ianaurie 2017, inițiată și moderată de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: col. dr. Florin ȘPERLEA, redactor-șef al săptămânalului Observatorul Militar, dr. Liviu ȚĂRANU, consilier-cercetător în cadrul CNSAS, și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU  (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=LmIaAHh5lfs).

 

 

 

 

 

Interesul național pe frontul invizibil

 

 

 

Evoluțiile de pe scena publică și politică a SUA, respectiv controversele privind implicarea serviciilor de informații ale Federației Ruse în atacuri cibernetice desfășurate împotriva candidatului Partidului Democrat la alegerile prezidențiale din SUA în noiembrie 2016, precum și modul în care sunt gestionate probleme comunității de informații din spațiul euro-atlantic și România, au constituit subiectul unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE, din 15 ianuarie 2017, intitulată Interesul național pe frontul invizibil, la inițiativa jurnalistului și analistului de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU și cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: general-locotenent (r) dr. Florian PINȚĂ, dr. Liviu ȚĂRANU, consilier-cercetător în cadrul CNSAS, și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU  (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=d3tL3rJrR2Y).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 1 decembrie 2016, jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU a provocat o vie discuție referitoare la o întrebare care ne-a acaparat sufletele și conștiințele, la acest început de secol XXI, respectiv: Va fi din nou România dodoloață? O întrebare care a constituit subiectul unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: col. dr. Florin ȘPERLEA, redactor-șef al săptămânalului Observatorul Militar, dr. Liviu ȚĂRANU, consilier-cercetător în cadrul CNSAS, și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU  (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=ym7SDBU1F-I).

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=ym7SDBU1F-I

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dezirabila reîntregire națională

 

În contextul noilor evoluții din spațiul public și politic al Republicii Moldova, precum și al noilor raporturi dintre București și Chișinău, Dezirabila reîntregire națională a fost subiectul unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE din data de 18 decembrie 2016, inițiată și moderată de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU, cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică (a se vedea: http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=427).

 

 

 

 

 

 

 

Dezirabila reîntregire națională a fost subiectul unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE din data de 18 decembrie 2016, inițiată și moderată de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU, cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: Marian CLENCIU, președintele Asociației Culturale Pro-Basarabia și Bucovina, avocat dr. Mihai NICOLAE, președintele Institutului Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate, ministrul-consilier dr. Gabriel MICU din MAE și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=J88DzzxW3h4).

 

 

 

 

 

http://adevarul.ro/international/statele-unite/noul-prim-ministru-nevoie-structura-aparte-relatia-de-al-doilea-stat-romanesc-1_5866bbca5ab6550cb8edd5dd/index.html

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=J88DzzxW3h4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONSTANTIN CORNEANU, preşedintele Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu” : @ Un drept istoric se apără, se moare pentru el, sau se negociază. Dar nu se supune referendumului. @ De ce balticii au dreptul să fie ajutaţi şi sprijiniţi, iar noi nu avem dreptul să înlăturăm efectele juridice ale Pactului Molotov-Ribbentrop, fără război, prin negociere, prin afirmarea dreptului nostru istoric? @ România ar trebui să îşi insereze în Constituţie, în preambul, o prevedere, precum cea din Constituţia germană, în 1949, respectiv mandatarea întregului popor român ca să înfăptuiască reîntregirea ţării, în conformitate cu prevederile Actului Final de la Helsinki şi ale dreptului internaţional. @ Asta va obliga toate generaţiile de politicieni, de acum înainte, să nu uite marea idee de reîntregire a ţării şi faptul că ni s-a făcut o nedreptate, în 1940. @ Am fost forţaţi, în anul 1944, de aliaţii occidentali de azi, ca să rămânem în tabăra URSS, iar în 1947 s-a consfinţit formal că deveneam parte a unui lagăr, cel socialist, pe care nu ni l-am dorit niciodată. @ Ideea de a se înfiinţa un departament pentru Republica Moldova am sugerat-o şi am spus-o din 2013 încoace. @ Este nevoie de Oficiul Guvernului României pentru gestionarea relaţiilor cu europenii dintre Prut şi Nistru, o instituţie creată iniţial în anul 2001. Oficiul era condus de un secretar de stat care avea o relaţie de subordonare directă faţă de prim-ministrul de atunci al României. @ Trebuie reînfiinţată această instituţie, care a fost desfiinţată în 2009, concomitent cu desfiinţarea Cancelariei primului-ministru. Şi trebuie umplută cu conţinut, cu oameni capabili şi pârghii de putere. Şi cu o anumită legitimitate şi prestanţă, astfel încât să nu existe sabotaj la nivelul altor instituţii ale statului. @ Cei de la Chişinău vor să vină la reunificare cu Transnistria, unde este o importantă comunitate de români. Pe de altă parte nu renunţă la Transnistria doar din perspectiva că este o bază industrială şi au nevoie de aceasta, ci pornind de la faptul istoric că a fost un spaţiu cu foarte multe comunităţi româneşti. @ Se clatină ceva la Chişinău. Şi este timpul ca anumite figuri politice să plece. Este vremea ca oameni noi să vină. Şi vom vedea dacă aceştia din urmă au capacitate, valoare şi talent. @ România nu are o strategie coerentă pentru reunificare. @ România a îmbrăţişat nişte lozinci, de pildă că ne întâlnim în Uniunea Europeană. Asta de frică că am putea fi acuzaţi de Occident că avem o strategie secretă în legătură cu Republica Moldova. @ Această clasă politică moldovenească, de la Mircea Snegur încoace, cu Casa Noastră Republica Moldova sigur că ne-a creat probleme. @ Nu pot să accept ideea că nişte birocraţi, oricât de buni ar fi ei, pot să influenţeze mersul spre reunificare. @ Eu rămân adeptul reîntregirii naţionale.

Citeste mai mult: adev.ro/oj0mmp

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În contextul evoluţiei relaţiilor internaţionale din ultimii ani ai Războiului Rece, ai destinderii Est – Vest, precum şi al faptului că oamenii erau gata să se lase împuşcaţi pentru idealurile şi visele lor, şi chiar au şi fost, România lui Nicolae Ceauşescu nu putea să rămână o Coree de Nord într-o viitoare ,,Casă Comună Europeană”. Pe măsură ce se prefigura o revoltă internă având în vedere condiţiile de viaţă, elita politico-militară şi de ,,intelligence” a României socialiste refuza să accepte noile realităţi. În pofida tuturor sem­nalelor primite, în diferite formule politico-diplomatice şi nu numai, percepţia can­ce­lariilor diplomatice occidentale şi ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia era aceeaşi: la Bucureşti nimeni nu poate, nimeni nu încearcă sau nimeni, de fapt, nu vrea să schimbe ceva. Comportamentul structurilor de forţă (MApN, Ministerul de Interne şi DSS), începând cu 16 decembrie 1989, vor confirma întru-totul această convingere existentă în cancelariile diplomatice ale lumii.

 

În condiţiile în care Războiul Rece era în plină desfăşurare, fără un final previzibil, putem înţelege comportamentul unor diplomaţi occidentali, precum şi a unor am­ba­sa­de din Bucureşti, de încurajare a unei disidenţe active faţă de regimul politic al lui Nico­lae Ceauşescu, precum şi monitorizarea evoluţiilor politico-diplomatice, economice, so­ciale şi militare ale României socialiste. Un astfel de comportament nu presupune, în mod invariabil, în contextul respingerii oricări idei sau sugestii de reformare a socialis­mu­lui românesc, participarea la o conspiraţie internaţională îndreptată împotriva inte­re­selor poporului român, reprezentat de secretarul general al PCR şi camarila sa poli­tică. Împiedicarea coagulării oricărei forme de opoziţie politică la adresa regimului Ceau­şescu, chiar şi a unui complot după tipicurile lui, de către ofiţerii comunităţii de ,,intelligence” a României socialiste, reprezintă un grav eşec al acestor ofiţeri în slujirea unui interes naţional, al poporului român, într-o perspectivă istorică, chiar şi cu preţul abandonării unui socialism viciat şi vicios. Dintr-o astfel de perspectivă putem înţelege mărturia lui Ghennadi Ianaev, vice­pre­şedinte al URSS, privind monitorizarea evoluţiei evenimentelor din România sfârşi­tului de decembrie 1989, de către Washington şi Moscova, în condiţiile în care naţiona­liş­tii unguri incitau la o intervenţie a celor două blocuri militare în România lui Ceau­şes­cu. Miza: protejarea identităţii minorităţii maghiare, grav afectată de socialismul lui Ceau­şescu, însă cu nădejdea că vor putea fi repuse în discuţie frontierele din Europa, în speţă cea româno-maghiară. În cursul zilei de 18 decembrie 1989, şeful Marelui Stat-Major român, generalul-maior Ştefan Guşă, va fi informat despre faptul că spre Ro­mânia se îndreaptă două ţinte aeriene, din partea de nord-vest către sud-est, care au virat stânga la apropierea de frontiera aeriană a României şi au mers paralel cu aceasta. Erau gesturi menite să sugereze ceva aflat în pregătire, preludiul unui atac sau manevre politico-militare capabile să intimideze şi să ţină ocupată o forţă armată care se afla la acea oră angrenată în lupta cu propriul popor? Misterul va mai persista multă vreme.

 

Pe 24 decembrie 1989, Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei, se va opune cererii făcute de către Forumul Democrat Ungar de a intra în legătură cu CFSN în vedere trimiterii în România a unor unităţi internaţionale antiteroriste. Având în vedere cele enumerate mai sus, putem înţelege mai bine afirmaţiile lui Mihail S. Gorbaciov, din interviul acordat jurnalistei Felicia Meleşcanu, privind faptul că ,,Ro­mânia a fost în pericol să se divizeze în cursul evenimentelor” din decembrie 1989, precum şi opiniile lui Ghennadi Ianaev: ,,Iliescu este mai român decât credeţi voi. Românii l-au ales. El a făcut pentru români ceea ce altul nu putea să facă în împrejurările respective”.

 

În numele acestei primejdii externe, mai mult presupusă decât confirmată, struc­tu­rile de forță ale României socialiste vor deschide focul, vor aresta și maltrata cetățeni români care scandau împotriva dictatorului Nicolae Ceaușescu, într-un cuvânt își vor face datoria până aproape de capăt, un capăt atât de fragil încât ar fi putut aduce cu sine, la sfârșitul lui, orice: război civil, intervenție străină, occidentală sau a Tratatului de la Varșovia, precum și o represiune inimaginabilă. O primejdie externă în spatele căreia s-au refugiat toți cei care nu doreau o reformare a sistemului intern, cu precădere elita politică a României socialiste, membrii CPEx al CC al PCR, fără a mai vorbi de liderii comunității de ,,intelligence”. Scandarea numelui lui Ion Iliescu la Timi­șoa­ra, pe 20 decembrie 1989, venea, astfel, din nevoia de schimbare a unei garnituri politice compromise în ochii opiniei publice, cu speranța că valul reformelor din spațiul răsăritean ne va cuprinde și pe noi în mrejele sale. Acuzele foștilor membri ai CPEx al CC al PCR aduse guvernării post-decembriste, în legătură cu situația lor politică și juridică de după 22 decembrie 1989, sunt nedrepte, în condițiile în care contribuția lor la înfrânarea pornirilor autoritare ale lui Nicolae Ceaușescu a fost minimă, fără a mai vorbi despre stoparea sângeroasei represiuni din decembrie 1989.

 

Apariția lui Ion Iliescu la TVR și, mai apoi, subordonarea structurilor de forță, față de acesta și grupul constituit în jurul său, a dat naștere unui sentiment de echilibru și speranță. ,,Armata e cu noi!” devenise strigătul unei victorii însângerate și care părea fără de izbândă, până în zorii zilei de 22 decembrie 1989, iar apariția pe micul ecran a celui al cărui nume era ,,singurul de pe buzele poporului”, părea să fie de bun augur pentru un viitor în stil Gorbaciov.

 

Surpriza a venit la ora 18.30 când s-a auzit celebrul strigăt, ,,Fără comuniști!”. Se intra, astfel, într-o nouă etapă a Revoluției Române din Decembrie 1989, o etapă sân­ge­roasă în care rolul principal îl va juca o ,,forță misterioasă”, rămasă în mare parte necu­nos­cută, și cu un obiectiv mai mult intuit decât dovedit. S-a insistat foarte mult asupra ideii că totul a fost pus la punct pentru a legitima echipa lui Ion Iliescu care nu ar fi avut dreptul să preia puterea în statul român, după fuga lui Nicolae Ceaușescu, având în vedere trecutul conspiraționist al membrilor ei; trecut care s-a aflat în vizorul celebrei UM 0110 (anti-KGB). Nu cred că era nevoie de punerea în aplicare a unui asemenea scenariu în condițiile în care reprezentanții de rang înalt ai MApN, DSS și Ministerului de Interne se subordonaseră, la ora 16.00, celui care părea a fi un fel de ,,Mihail S. Gorbaciov” în variantă locală.

 

O sumă de fapte confirmă ipoteza existenței unei grupări secrete de rezis­ten­ță a PCR, formată din persoane aflate în diferite funcţii din viaţa civilă şi militară, sprijinită logistic, şi nu numai, de către DIA, și din care părți componente a trecut la acţiune. Motivația a fost dată, oare, de fanatism, onoare împinsă la extrem, naționalism exacerbat sau certitudinea că în spatele tuturor celor care contestă regimul Ceaușescu se află o putere străină ostilă intereselor neamului românesc? Revoluţia a devenit ,,o parte indisolubilă a procesului politic” din România astfel încât ,,în lupta pentru putere – concluzionează jurnalistul rus Nikolai Morozov - miturile despre evenimentele din decembrie sunt mult mai importante decât adevărul”. Teoria ,,loviturii de stat” este generată şi alimentată de frustrarea celor care au scăpat, din mâini, PUTEREA, respectiv o elită politico-militară şi de ,,intelligence” care deţinea pârghiile puterii în decembrie 1989 și care a fost înlăturată prin violenţă, astfel încât ,,marea lor aşteptare” a luat sfârşit, în mod brutal, spre surprinderea multora din componenţii ei.

 

Fin observator al scenei politice românești post-decembriste, jurnalistul rus Nikolai Morozov, corespondent al Agenției TASS la București în decembrie 1989, va sesiza faptul că noii lideri ai României, deși nu aveau o orientare pro-Occident evidentă, încercau să nu-și creeze obligații față de Uniunea Sovietică. Jurnalistul rus va observa faptul că românii credeau că este suficient să dispară Nicolae Ceauşescu pentru ca în România să curgă râuri de lapte şi miere. Însă, euforia a durat doar trei zile, în care toţi românii se simţeau fraţi, şi au fost înlocuite de deziluzii din ce în ce mai multe iar românii au învăţat să supravieţuiască singuri, după o perioadă în care ura împotriva lui Ceauşescu îi unise. Intrigat de faptul că o persoană aprindea lumânări pe mormântul lui Nicolae Ceaușescu, Nikolai Morozov o va chestiona asupra gestului și va consemna răspunsul, de o sinceritate tulburătoare: ,,Sunt aici nu pentru că mi-e dor de trecut, ci pentru că îmi este insuportabil prezentul”.

 

La numeroasele întrebări generate de evoluția evenimentelor din acea clipă istorică de Decembrie 1989, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a răspuns întrebărilor jurnalistului și analistului de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU în ediția din 15 decembrie 2016 a emisiunii ZIUA Z de la postul 6TV, intitulată Adevăruri din Decembrie 1989 – care nu se uită, alături de col. (r) Alexandru POLEUCĂ,  un martor prețios al acelor clipe (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=JhdrocT7_t4).

 

 

 

 

 

 

 

http://adevarul.ro/news/politica/dodon-basescu-razboi-politic-placul-kremlinuluii-1_586bfed05ab6550cb80c98d0/index.html

 

 

 

 

 

Retragerea cetăţeniei moldave fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, de către şeful statului moldovean, este o simplă acţiune de PR politic, prin intermediul căreia Igor Dodon doreşte să câştige bunăvoinţa Kremlinului. Dacă în plan intern se află „încolţit” de majoritatea lui Plahotniuc, în plan extern Igor Dodon ar dori să devină într-un timp cât mai scurt un Putin ceva mai mic, dar cu autoritate sporită în Republica Moldova. Un război politic cu fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, pe tema retragerii cetăţeniei moldave a acestuia este pentru Igor Dodon un prilej atent calculat pentru a-i transmite lui Vladimir Putin că Moldova nu va mai tolera unionismul şi implicit unioniştii. Pentru Igor Dodon, un Băsescu cu dublă cetăţenie reprezintă un real pericol, dacă ar fi decis în viitorul apropiat să devină jucător activ pe eşichierul politic de la Chişinău. Dodon are nevoie de scandal politic în plan extern pentru a ieşi din umbra majorităţii lui Plahotniuc, iar un război cu Băsescu şi cu unioniştii pe termen lung este de bun augur pentru a se legitima la Kremlin drept „cel care poate ţine sub control Republica Moldova”.

 

În momentul de faţă, Dodon este decis să obţină întreaga bunăvoinţă a lui Vladimir Putin, în cadrul primei vizite de stat pe care o va efectua luna aceasta la Kremlin, în plan economic, dacă bordul FMI va menţine acordul cu Republica Moldova în stand-by. Cel mai probabil va obţine redeschiderea pieţei ruse pentru produsele agricole şi viticole moldoveneşti ceea ce nu va fi suficient pentru a scoate din criză economia Republicii Moldova. În acest sens, un război al declaraţiilor cu Traian Băsescu şi implicit cu pro-unioniştii de la Chişinău este pentru şeful statului moldav mană cerească pentru a-şi evidenţia postura de lider autoritar anti-unionist şi implicit pro-rus. Deşi este la început de mandat, Dodon nu are încă o opoziţie serioasă la Chişinău iar oligarhul Vladimir Plahotniuc prin coaliţia sa îi poate face probleme dacă acesta va ieşi din sfera sa de inluenţă. „Aşteptăm doar ca Igor Dodon să repete ceea ce a făcut Vladimir Voronin. Este adevărat însă că domnul Voronin era mai tare şi mai înţelept, din punctul meu de vedere. Vladimir Voronin ne-a spus, la sfârşitul anului 2002 – începutul anului 2003, că a avut vreo 20 de tête-à-tête-uri cu Vladimir Putin şi nu a putut rezolva nimic, nici problema legată de Uniunea Vamală, nici problema transnistreană”, a declarat analistul politic Igor Boţan, potrivit IPN.md.

 

La rândul său, fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, a fost precaut în declaraţii, susţinând faptul că şeful statului moldovean doreşte să impună heghemonia Moscovei peste Prut. „Eu nu comentez altfel decât prin prisma faptului că avem viziuni total diferite şi că Dodon vrea în continuare o Republica Moldova îngenunchiată sub hegemonia de la Moscova. Eu aş dori o Republica Moldova care să meargă pe drumul european şi, de ce nu, o Republica Moldova care să fie unită cu România”, a declarat Traian Băsescu, potrivit momentulinfo. Cel mai probabil, fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, va câştiga în instanţele de la Chişinău cetăţenia moldavă, iar Dodon va bate în retragere, însă pentru moment este un semnal pe care liderul de la Chişinău îl transmite Kremlinului şi implicit Bucureştiului.

 

Prin acţiunile sale, Dodon se vrea un jucător activ în curtea Moscovei, dar pe banii UE, sub atenta supraveghere a lui Plahotniuc. În relaţia cu Bucureştiul, Igor Dodon va juca dur şi va bloca orice acţiune pro-unionistă. Pe de altă parte, nu ştim ce planuri are Executivul de la Bucureşti cu Republica Moldova în contextul în care liderii PSD şi ALDE au fost prudenţi în chestiunea unionismului, iar preşedintele Klaus Johannis este preocupat cu propria sa reinventare politică. Pentru moment, şeful statului moldav va exploata maxim conflictul cu Traian Băsescu în plan extern, iar în plan intern acesta va ţine cont de majoritatea parlamentară condusă de oligarhul Vladimir Plahotniuc, care pentru moment joacă la vedere cartea pro-europeană. „Cu siguranţă vor fi situaţii tensionate, mai ales că eu nu împărtăşesc multe puncte de vedere ale actualei guvernări. Vor fi discuţii, păreri diferite. Dacă e să mă refer la declaraţiile unor deputaţi privind demiterea mea, atunci pot să spun că preşedintele ţării, care a fost ales de popor, poate fi demis doar prin vot popular. Aşa că nu poate fi vorba de impeachment. Eu chiar îmi doresc să văd reacţia lor atunci când mă voi opune să promulg unele legi, când voi iniţia procedura de demitere a procurorului general sau nu voi fi de acord cu candidatura majorităţii parlamentare la postul de prim-ministru. Vreau să văd cum vor iniţia procedura de impeachment. Vă doriţi asta? Poftim. Totuşi, ei trebuie să conştientizeze faptul că în paralel va fi organizat un alt referendum cu privire la modificarea Constituţiei sau privind dizolvarea Parlamentului”, a declarat Igor Dodon în cadrul unei emisiuni de la postul NTV Moldova, potrivit ziarul Naţional.md.

 

„Am semnat decretul privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova domnului Traian Băsescu. Astăzi a avut loc şedinţa Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Au fost examinate detaliat condiţiile legale de acordare a cetăţeniei dlui Băsescu. Anterior, în calitate de deputat al Parlamentului Republicii Moldova, am spus că cetăţenia i-a fost acordată dlui Băsescu în mod ilegal. Traian Băsescu a îndemnat în repetate rânduri la lichidarea statalităţii Republicii Moldova prin anexare la România. Încă din perioada aflării sale în exerciţiul funcţiei de preşedinte al României, acesta a refuzat să recunoască statalitatea moldoveneasca şi existenţa poporului moldovenesc. Toate cele menţionate vin în gravă contradicţie cu prevederile legii supreme – Constituţia Republicii Moldova. Mai mult decât atât, în cadrul procedurii de acordare a cetăţeniei RM lui Băsescu, au fost ignorate numeroase avize din partea mai multor instituţii, inclusiv faptul existenței urmăririi penale. Prin retragerea cetăţeniei Republicii Moldova domnului Traian Băsescu, voi repara încălcarea legii, comisă de fostul preşedinte. Respectul faţă de Republica Moldova, faţă de poporul nostru, faţă de istoria noastră de secole, faţă de suveranitatea şi independenţa noastră va fi în continuare o preocupare de bază pe parcursul mandatului oferit de popor. Şi oricine atentează la aceste valori şi realităţi va avea de suportat consecinţele care se impun conform legii”, a scris preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, pe pagina de Facebook, potrivit flacăratv.md.

 

http://adevarul.ro/news/politica/ghimpu-Salaru-conflict-miros-kgb-siunionisms-1_5853153f5ab6550cb877c84d/index.html

 

 

 

 

 

Scandalul de la vârful Partidului Liberal (PL) îl pune într-o lumină nefavorabilă, în primul rând, pe însuşi Mihai Ghimpu, care se teme să îşi pună mandatul în jocul sorţii, la un posibil Congres reformator al liberalilor. Cu un scor de aproximativ 1,83% obţinut în primul tur al alegerilor prezidenţiale din această toamnă, liderul PL a intrat în penumbra politicii de la Chişinău. Cererea de revocare a lui Mihai Ghimpu din fruntea Partidului Liberal (PL) iniţiată de către ministrul Apărării, Anatol Şalaru, ar putea fi justificată prin scorul ruşinos obţinut de liderul PL în primul tur al alegerilor prezidenţiale şi, totodată, de lipsa de reacţie a acestuia, din turul al doilea, în sprijinirea Maiei Sandu. Pe de altă parte, reformarea Partidului Liberal (PL) ar putea însemna recalibrarea formaţiunii, prin promovarea unui suflu nou în faţa binomului Dodon- Plahotniuc. O altă problemă pentru formaţiunea lui Ghimpu o reprezintă pierderea unui important segment de electorat cu orientare pro-unionistă în favoarea fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, şi al formaţiunii acestuia, PMP (Partidul Mişcarea Populară). Miza conflictului dintre Ghimpu şi Şalaru este complexă şi priveşte relaţia pe care actorii politici de la Bucureşti au cultivat-o în cadrul PL, în speranţa construcţiei unei aripi politice unioniste la Chişinău. Pe de altă parte, electoratul moldav este deosebit de important pentru partidele politice de la Bucureşti în construcţia curentului pro-unionist şi, totodată, o resursă importantă de voturi în balanţa jocurilor de putere dâmboviţene.

 

În faţa provocării lansate de Anatol Şalaru, preşedintele PL, Mihai Ghimpu, a ales non-combatul şi i-a retras acestuia în primă fază susţinerea politică, după care a lansat ipoteza unui pretins puci iniţiat de ministrul liberal al Apărării pentru preluarea formaţiunii. „Biroul Politic al Partidului Liberal s-a întrunit în şedinţă, la care au participat şi deputaţii şi miniştrii PL. Unul din subiectele discutate a fost comportamentul nestatutar al domnului Anatol Şalaru, în raport cu PL din ultimele trei luni. Anatol Şalaru nu a avut curajul să recunoscută acţiunile întreprinse de D-lui, a spus că doar a vorbit cu mai mulţi colegi despre convocarea unui congres extraordinar. Fiind întrebat de ce nu a abordat subiectul la şedinţele Biroului Politic, acesta s-a eschivat de la un răspuns. De asemenea, suntem în măsură să confirmăm că D-nul Anatol Şalaru în ultimele 2 luni a avut o strategie de PR comună cu Igor Dodon prin care ultimul era informat sistematic de agenda şi acţiunile PL, strategie care presupunea provocarea de scandaluri artificiale. Decizia Biroului Politic al PL nu a fost deloc uşoară, este una conformă statutului partidului şi o acţiune de a preveni un nou aprilie 2013”, se arată în textul comunicatului de presă emis de liderii PL, potrivit basarabia.md.

 

Dincolo de textul sec al comunicatului de presă emis de liderii PL în chestiunea Şalaru, Ghimpu a susţinut într-un interviu acordat europaliberă.org că în primăvara anului liderul PCRM, Vladimir Voronin l-ar fi avertizat cu privire la intenţiile lui Şalaru de rupere a partidului. „A început totul de la de la o şedinţă, când am examinat moţiunea înaintată de comunişti şi socialişti împotriva ministrului Şalaru. Atunci Voronin a strigat, nevorbind la microfon: «Ce îl aperi, Mihai, că el doar îţi pregăteşte o lovitură de partid?». Eu am zis: «Hai, lasă prostiile». Iată Voronin e Voronin, dar a spus un adevăr, înseamnă că ştia el când mi-a zis mie. Am ajuns la aceea că în campanie nu s-a implicat, ba din contra”, a declarat liderul PL. Pe de altă parte, conflictul intern din cadrul Partidului Liberal îl pune într-o postură nefavorabilă pe Mihai Ghimpu care în disperarea sa de a şi păstra „scaunul” dinamitează relaţiile cu liderii politici de la Bucureşti şi implicit dă apă la moară politicienilor pro-Kremlin din jurul lui Igor Dodon.

 

Un scandal mediatic cu fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, nu îi poate aduce capital politic lui Mihai Ghimpu, întrucât PMP (Partidul Mişcarea Populară) are propriul drum pe eşichierul politic moldav, deşi au acelaşi segment de electorat unionist cu PL. Ipoteza lui Ghimpu cu privire la o posibilă implicare a lui Traian Băsescu în ruperea PL alături de Anatol Şalaru nu este credibilă întrucât fostul şef al statului român are propria sa formaţiune politică iar pentru moment nu are interes să devină un politician jucător pe scena politică moldavă dacă nu va fi stârnit de Igor Dodon. „Traian Băsescu să-şi bată capul de partidul lui, eu nu mă amestec în partidul lui şi nici el nu are ce se amesteca în partidul nostru. Dacă va veni ziua, voi scoate şi eu, am multe ce spune, dar nu vreau să o fac. Eu, în comparaţie cu dumnealui, sunt un om mai responsabil. Oricum îl respect, că a fost preşedintele României şi tac la nişte lucruri pe care pot să le spun. Să îşi caute de treabă”, a declarat preşedintele PL, Mihai Ghimpu, potrivit independent.md.

 

La rândul său, vicepremierul liberal, Gheorghe Brega, a scris pe Facebook că ministrul Apărării, Anatol Şalaru, ar fi avut legături cu KGB în perioada când acesta a lucrat în industria petrolului. „Dacă, urmărim unde a lucrat dl. Şalaru vom vedea că a lucrat în ţările Asiei Mijlocii, în domeniul petrolului. E cunoscut faptul că, unde e petrolul, acolo prezenţa KGB-ului este sporită. În toate aceste ţări, influenţa Moscovei la acel moment era foarte puternica (Turkmenistan, Iran, Irak etc.). Deci, a putut fi influenţat de securitatea Moscovei, căci s-a mai epuizat din entuziasm, tinereţe şi la mijloc erau bani mari, or din interior pentru unele păcate”.

 

Pe de altă parte, nici Mihai Ghimpu nu a lămurit unele aspecte din trecutul său din perioada sovietică în timp ce dosarele elitei moldave se află la KGB-ul din Tiraspol şi la Kremlin. Circul mediatic pe care Ghimpu a încercat să îl amplifice în aceste zile la Chişinău, în conflictul cu Anatol Şalaru, nu acoperă problemele reale ale PL în raport cu societatea moldavă, dar nici necesitatea unei primeniri ideologice. „Să-şi dea demisia de onoare, să convoace Congresul, iar după aceea Congresul îl poate reconfirma în funcţie dacă va găsi de cuviinţă că Mihai Ghimpu merită acest lucru. Dar acum se crează senzaţia că el se teme de acest Congres. Mihai Ghimpu trebuie să înţeleagă că oamenii vin şi pleacă din anumite funcţii, iar partidul nu este o proprietate privată”, a declarat Anatol Şalaru, precizând totodată că nici el nu pretinde funcţia de preşedinte de partid, potrivit independent.md.

 

Dacă va accepta sau nu provocarea lui Anatol Şalaru de a convoca Congresul, viitorul politic al lui Mihai Ghimpu rămâne incert, în contextul în care au apărut forţe politice noi, cu oameni noi, pe eşichierul curentului unionist de la Chişinău, unde Traian Băsescu va fi un jucător activ stârnit de acţiunile preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon.

 

 

 

În contextul redeschiderii Dosarului Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 și al inculpării oficiale a foștilor lideri ai statului român (Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu etc.), președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a oferit o scurtă declarație pentru ADEVĂRUL on-line, din care au fost reproduse anumite fragmente.

 

 

 

„Redeschiderea Dosarului Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 și trimiterea în judecată a liderilor aflați la conducerea statului român în acele clipe, reprezintă un eveniment aparte pentru societatea românească chiar dacă au trecut peste două decenii de atunci. Rănile create democrației noastre post-decembriste nu s-au vindecat în totalitate, unele s-au mai cicatrizat, însă nevoia de adevăr și pedepsire a vinovaților a rămas constantă. Nevoia de-a restaura ordinea publică a devenit, aparent peste noapte, un motiv de răfuială cu opoziționiștii puterii și cu toți cei care sfidaseră, cu ale lor idealuri democratice și comportament, fostele structuri de putere comuniste deținătoare, încă, ale pârghiilor puterii. Premeditarea răfuielii, în toate amănuntele sale, este tulburătoare și incriminatorie la adresa celor care au aprobat și încurajat desfășurarea evenimentelor din iunie 1990. Procesul ar putea dovedi în ce măsură lucrurile au scăpat de sub control, iar decidenții puterii nu au mai putut opri dezlănțuirea de ură și furie asupra adversarilor politici. Comportamentul și brutalitatea unor cadre ale Ministerului de Interne relevă faptul că nu se schimbase aproape nimic din mentalul unei instituții care privea în pământ, după 22 decembrie 1989, și care uitase, destul de repede, că scăpase ca prin minune de furia poporului, spre deosebire de colegii lor din Securitate. Conducerea Armatei, implicată din plin în represiunea din 16 – 22 decembrie 1989, a fost puțin mai înțeleaptă și a tergiversat implicarea în evoluția evenimentelor ceea ce i-a atras reproșul, din acele clipe, al președintelui ales, Ion Iliescu. Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 a fost elementul decisiv în a influența decizia Occidentului, încă circumspect în ce privește modalitățile de conlucrare cu eșaloanele de nivel doi și trei ale regimului Ceaușescu, de-a bloca accesul României în proiectele aflate în derulare pe arena relațiilor internaționale. Ușile care păreau deschise, s-au închis brusc și cu zgomot. Avea să fie nevoie de mult timp, mult efort politico-diplomatic și multe concesii în plan politic și economic pentru ca România să fie considerată un partener demn de încredere. Mineriada din 13 – 15 iunie 1990 este expresia neputinței unei societăți și-a unei elite politice de-a învăța din mers sau de-a redescoperi valorile democratice după anii totalitarismului”, a menționat președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU.

 

http://adevarul.ro/news/eveniment/razbunarea-golanilor-piata-universitatii-1_5861453f5ab6550cb8c98b2d/index.html

 

Miza Kremlinului ­­pentru Moldova – „proiectul hibrid Igor Dodon”

 

11 Noiembrie 2016, 18:30 // Opinii si editoriale

 

// Autor:  

 

Maxim Pulber

 

Vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

 

Democrația vulnerabilă vs acțiunile hibrid” ale FR

 

Deși aparent, pe parcursul ultimilor 25 de ani de existență Republica Moldova nu a intrat în zona unor confruntări geopolitice acute, momentan acest stat cu o populație mai mică de 4 milioane de cetățeni și cu o economie destul de firavă, pare să se afle pe agenda intereselor principalilor actori internaționali.

 

În prezent, atenția sporită a acestora este dictată de turul doi al scrutinului electoral pentru funcția de Președinte a Republicii Moldova, care va avea loc pe 13 noiembrie 2016. Experții indică, că participarea la urne va fi dictată nu atât de programele sociale, economice etc., aflate pe agenda concurenților electorali, ci de viziunile lor geopolitice. Analogic alegerilor parlamentare din 2014, vom avea o confruntare geopolitică acerbă deoarece Moscova pune miza pe candidatul său în persoana socialistului Igor Dodon, iar electoratul pro-european pe candidatul Maia Sandu.

 

Deși de această dată Federația Rusă mimează deschis o indiferență totală, totuși interesul ascuns față de electorala din această țară este foarte mare. După 2009, când la conducerea Moldovei au venit forțe ce au declarat un vector pro-european de dezvoltare, Kremlinul a recunoscut o înfrângere dureroasă la capitolul influențării proceselor politice și preferințelor sale externe. La acest capitol frustrările Kremlinului și gelozia față de Occident au fost evidente prin imposibilitatea de a atrage în propriile proiecte integraționiste Republica Moldova, în speță pe zona Uniunii Euroasiatice. Impotența Moscovei a fost evidentă, chiar și în condițiile care, în ultimii ani, a aplicat mai multe măsuri de constrângere economică și deținerii unui control politico-administrativ, și chiar militar, în regiuni ale Moldovei precum Găgăuzia și Transnistria.

 

Conștienți de aceste realități incomode pentru interesele sale geopolitice în regiune, mai cu seamă dictate și de situația din Ucraina, strategii de la Kremlin au inițiat începând cu 2013 mai multe proiecte hibrid și acțiuni „soft power” de recăpătare a controlului asupra situației din Republica Moldova.

 

De remarcat, că acțiunile celor de la Kremlin în raport cu Moldova nu se deosebesc de alte proiecte aplicate în spațiul ex-sovietic, Țările Baltice, unele țări din Balcani, dar și UE. De cele mai multe ori miza este pusă pe promovarea proiectelor și liderilor politici loiali din aceste state, susținerea unor companii agresive de manipulare și propagandă.

 

Cel mai bizar este că, în timp ce Administrația Putin a impus în Rusia restricții de ordin mediatic, politic și social pentru cei care exprimă nemulțumiri față de regimul de la Kremlin, totuși, diverse proiecte hibrid ale Rusiei nu întâmpină rezistență și se bucură de o imunitate feroce în state aflate în tranziție sau cu democrații dezvoltate.

 

„Laboratoarele” hibrid ale Kremlinului

 

Un rol important de coordonare al proiectelor hibrid în spațiul ex-sovietic și, în speță – Republica Moldova, revine unei subdiviziuni a Administrației Putin, cunoscută mai mult sau mai puțin publicului larg. Este vorba de Direcția relații inter-regionale și culturale cu străinătatea – DRICS (în rusă: Управление по межрегиональным и культурным связям с зарубежными странами), condusă de Vladimir CHERNOV.

 

Surse de la Kremlin confirmă, că anume această Direcție cu o denumire foarte inofensivă este una din verigele cheie ale Administrației Putin în luarea și realizarea strategiilor de politică externă în spațiile de interes rusesc.

 

Direcția a fost fondată la 22 martie 2005 (după „Revoluția Orange” din Ucraina), menită să devină un think-tank pentru reprimarea eventualilor „revoluții colorate” împotriva regimului Putin.

 

Însă, în scurt timp structura s-a reprofilat pe unele acțiuni ofensive decât defensive – axate pe promovarea intereselor FR în spațiul Comunității Statelor Independente. De cele mai multe ori acestea vizează elaborarea, susținerea și dirijarea unor proiecte sociale și politice, care abil se camuflează sub niște principii și valori democratice.

 

Regulamentul de activitate a fost aprobat prin decretul Președintelui FR nr. 1848 din 25.12.2008.

 

Obiectivele oficiale:

 

elaborarea și realizarea proiectelor în domeniul cultural și relațiilor internaționale, în scopul ajutorării Președintelui FR în realizarea strategiilor de politică externă;

 

asigurarea informativ-analitică a Președintelui FR și șefului Administrației Președintelui FR pe probleme de competență;

 

analiza informațiilor social-economice și politice, de competență;

 

participă la discuțiile privind desemnarea și numirea ambasadorilor în statele CSI.

 

Șeful DRICS este vicepreședinte al Comisiei interdepartamentale pe problemele CSI din cadrul Consiliului de Securitate al FR. Rolul DRICS a căpătat o plus valoare în Administrația Putin după preluarea conducerii Administrației Președintelui  FR de către Serghei Ivanov și desemnarea lui Vladimir Chernov în calitate de șef. Structura practic a devenit un serviciu special hibrid, o amprentă având activitatea comună din perioada sovietică a lui Ivanov și Chernov în cadrul rezidențelor de peste hotare a KGB URSS din Helsinki și Londra.

 

De menționat că, fostul șef al DRICS, Sergey Vinokurov, a fost demis la 28 aprilie 2012 pentru eșecurile comise în alegerile din Transnistria în 2011 și Osetia de Sud  în 2012, fiind în funcție de prim-adjunct al directorului SVR, în grad de general-colonel.

 

În prezent Vladimir Chernov are doi adjuncți: Sergey Chebotariov – coordonator al proiectelor pe spațiu Caucazul de Nord, Georgia, Asia Mijlocie și Igori Maslov – responsabil de analiza și coordonarea proceselor hibrid pe Țările Baltice, Republica Moldova, etc. Plus la toate, în aparatul său activează mai multe unități formate din experți în diverse domenii de analiză politică și propagandă, specialiști în tehnologii electorale și chiar ofițeri sub acoperire a serviciilor speciale ruse.

 

„Proiectul Igor Dodon” – coordonat de Vladimir Chernov

 

Deși în cadrul Administrației Putin, persoana lui Igor Dodon nu este cea mai apreciată, comparativ cu colegii săi de partid, deputații din Parlamentul Republicii Moldova, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, totuși Kremlinul pune accentul anume pe Dodon în scrutinul din această toamnă. Alegerea lui Dodon a rezultat mai mult din lipsa de alternativă, ca imagine, discurs și vârstă pe palierul politic pro-rus din Moldova, dar și a faptului, că favoriții Kremlinului, Zinaida Greceanîi și Andrei Neguță, se bucură de un rating mai scăzut în mediul electoratului moldovenesc.

 

La nivel de fracțiune a socialiștilor moldoveni se discută, că desemnarea în calitate de lider al Partidului Socialiștilor, dar și de candidat la prezidențiale anume a lui Igor Dodon a fost luată încă în 2011 la nivelul lui Vladimir Putin și asta la recomandarea directă a experților din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea. Decizia a fost luată în pofida opiniei că Dodon poate fi controlat și șantajabil de oligarhul Vladimir Plahotniuc.

 

Tot în 2011 Moscova a dat aviz pozitiv „ruperii rândurilor” sub egida lui Dodon și Greceanîi a fracțiunii Partidului Comuniștilor și înființarea Partidului Socialiștilor. Proiectul și-a testat capacitățile în alegerile parlamentare din 2014, când cu suportul propagandistic și financiar din Federația Rusă, echipa Greceanîi-Dodon a obținut 24 de mandate de deputați, formând ce-a mai numeroasă fracțiune de opoziție din Legislativul de la Chișinău.

 

Pe fundalul crizei economice și scandalurilor de corupție în care au fost implicați liderii pro-europeni de la Chișinău în ultimii ani, socialiștii au crescut în rating, fapt care a impulsionat și mai mult interesul Kremlinului în promovarea acestui hibrid politic.

 

Cu mult înainte de lansarea campaniei electorale pentru prezidențialele din Moldova, martie-aprilie 2016, centrul responsabil de Moldova din cadrul Direcției relații inter-regionale și culturale cu străinătatea a elaborat strategiile și tacticile de promovare a candidatului Dodon. Aici au fost incluse atât resurse de ordin uman, administrativ și propagandistic, cât și de ordin financiar.

 

Printre instrumentele implicate pe această zonă se numără așa instituții ca Rossotrudnechestvo; Rossmolodioji; Serviciul Federal de Migrație al FR; Patriarhia Rusă; posturi TV rusești ca Russia Today; RTR; NTV; clubul „Izborg”; Centrul rus de Cultură și Știință de la Chișinău, etc.

 

Recent opinia publică din Republica Moldova a fost bulversată de o investigație jurnalistică a portalului www.rise.md , unde cu lux de amănunte se descrie modul de finanțare a campaniei electorale a lui Igor Dodon din Federația Rusă, utilizând companii off-shore din Bahamas.

 

La 4 noiembrie curent, Igor Dodon a plecat de urgență la Moscova, unde a petrecut o întrevedere cu experți din Direcția condusă de Vladimir Chernov. Liderul socialiștilor a adus la cunoștința acestora, că în turul doi al alegerilor din 13 noiembrie, el poate pierde în fața candidatului pro-occidental Maia Sandu, dacă Kremlinul nu va face presiune asupra liderilor partidelor pro-ruse de la Chișinău să-l susțină. În special Dodon a insistat pe lângă factorii de decizie de la Kremlin să fie făcute presiuni asupra lui Renato Usatîi (liderul partidului pro-rus „Partidul Nostru”), primarul orașului Bălți, declarat recent în căutare internațională de autoritățile de la Chișinău. Candidatul partidului condus de acesta, Dmitrii Ciubașenco a luat în primul tur 6% din voturi. Prin urmare Igor Dodon mizează pe electoratul acestora.

 

O altă miză a lui Dodon pentru creșterea procentajului său electoral sunt deținătorii de cetățenie moldovenească din regiunea separatistă Transnistria. Moscova încă din turul I al scrutinului a trasat sarcini liderilor de la Tiraspol să mobilizeze cel puțin 60 mii de votanți din stânga Nistrului care să voteze pentru Igor Dodon. Obiectivul implicării acestei categorii de alegători a predominat ordinea de zi a unei înțelegeri secrete dintre Igor Dodon și liderul pretinsei „republici nistrene” Evgheni Șevciuk. La recomandarea staffului de la Moscova, Dodon și-a desemnat chiar și un reprezentant responsabil de cooperare cu separatiștii de la Tiraspol, în persoana lui Andrei Neguță. La rândul său, Șevciuk l-a împuternicit pe liderul comuniștilor transnistreni Oleg Horjan să reprezinte interesele lui Dodon în regiune.

 

Rolul acestora este de a coordona agitația pentru turul doi în stânga Nistrului și organizarea participării contra plată la urne a electoratului transnistrean – fenomen care anterior era respins de regimul Șevciuk.

 

Statistica scrutinului din 30 octombrie 2016 demonstrează că numărul transnistrenilor care au participat la urne a fost foarte mare comparativ cu alegerile parlamentare din 2014 din Moldova.

 

Un rol de implicare în impulsionarea proceselor electorale la nivelul politicienilor de stânga de la Chișinău și Tiraspol, revine deputatului Dumei de Stat a FR, Kazbec Taisaev. La indicația Kremlinului acesta, împreună cu un grup de deputați ruși, a fost prezent într-o misiune specială pe 30 octombrie în Republica Moldova. În ultimii ani Taisaev și-a făcut faima de emisar cu influență a Administrației Putin pe zona regiunilor separatiste și ca un „revizor” al proiectelor hibrid din spațiul ex-sovietic.

 

Epilog

 

În prezent rapoartele prezentate săptămânal de Vladimir Chernov lui Vladimir Putin îl apreciază pe Igor Dodon drept candidatul cu șansele cele mai mari la Președenția Moldovei în turul doi a alegerilor din 13 noiembrie 2016. Din acest considerent unele voci declară, că Kremlinul pune mari speranțe anume pe acest candidat pentru a-și recăpăta și reabilita pozițiile în Moldova. Printre obiectivele pe care le vor trasa lui Dodon ar figura blocarea vectorului de integrare în Uniunea Europeană, federalizarea Republicii Moldova, legalizarea trupelor militare rusești în regiunea transnistreană și declanșarea unor politici externe anti-occidentale.

 

Nu în ultimul rând, Moscova va utiliza Moldova și ca platformă a Președintelui moldovean în scopul de ofensivă politică și diplomatică împotriva Ucrainei. Igor Dodon deja a deranjat Kievul prin declarații ce recunosc Crimeea drept teritoriu al Federației Ruse.

 

Pentru a nu provoca panică în rândul populației Republicii Moldova, Rusia va acoperi aceste acțiuni din umbră cu promisiuni de reducere a prețului la gazul rusesc, deschiderea pieții pentru produsele agricole moldovenești și scoaterea barierelor migraționale pentru cetățenii moldoveni aflați la muncă în Federația Rusă.

 

Rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova din 30 octombrie 2016, perspectivele celui de-al doilea stat românesc, raporturile dintre București și Chișinău, precum și evoluțiile publice ale președintelui și premierului României în raport cu interesele strategice ale României s-au aflat pe agenda discuțiilor inițiate și moderate de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU, în cadrul emisiunii Agenda Săptămânii din 2 noiembrie 2016, cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: analiștii Iulian POPESCU și Iulian VIȘANU, precum și cu președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=Oo8yiNQ0AOc).

 

 

 

 

 

Pe măsură ce evoluțiile politico-economice și sociale din Republica Moldova au amplificat nemulțumirile latente din sânul societății dintre Prut și Nistru, idealul reîntregirii țării prin unirea celor două state românești a devenit un subiect extrem de dezbătut în România și, într-o anumită măsură, în peisajul public al Republicii Moldova. La numeroasele întrebări generate de un astfel de subiect, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a răspuns întrebărilor jurnalistului Daniel ROXIN în cadrul ciclului de emisiuni ADEVĂRURI TULBURĂTOARE din 14 octombrie 2016 (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=FXBwSNa1WGs).

 

 

 

Stimate domnule Adrian Năstase,

 

vă mulțumesc pentru acceptul de-a realiza împreună o nouă manifestare dedicată problematicii Republicii Moldova. Manifestarea se va intitula:

 

 

 

Drept istoric versus referendum. România și Republica Moldova – opțiuni politico-strategice

 

 

 

Vă propun o listă de invitați care au confirmat disponibilitatea de-a conferenția pe temă, respectiv:

 

Cercetător științific II dr. Alexandru MAMINA (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”)

 

Lector univ. dr. Gabriel MICU (SNSPA)

 

General (r) dr. Constantin DEGERATU (Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică)

 

Col. (r) dr. Ion PETRESCU (Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică)

 

Dr. Constantin CORNEANU (AESGS „Gheorghe I. Brătianu”)

 

Moderator: prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE (Fundația Europeană Titulescu)

 

 

 

Voi reveni în câteva zile cu un draft privind ideile pe care le doresc a fi aduse în dezbatere publică cu această ocazie.

 

Parteneri vor fi Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate și AESGS „Gheorghe I. Brătianu”. Evenimentul va fi transmis live pe internet de către România Breaking News.

 

Orice sugestie a dvs. sau dorință este binevenită!

 

Vă mulțumesc anticipat pentru accept, sprijin și îngăduință față de acest proiect!

 

O seară frumoasă!

 

Cu prețuire,

 

Constantin CORNEANU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evoluția raporturilor dintre SUA și Federația Rusă în ceea ce privește zona Orientului Mijlociu, respectiv războiul civil din Siria, implicațiile campaniei electorale din SUA asupra evoluțiilor din arena relațiilor internaționale, precum și interesele strategice ale Kremlinului s-au aflat pe agenda emisiunii VALORI EUROATLANTICE din 9 octombrie 2016, într-o discuție inițiată și moderată de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) dr. Ion PETRESCU cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: general (r) dr. Stan PETRESCU, analistul Iulian POPESCU, Flavius Caba-Maria, președintele Middle East Political and Economic Institute (MEPEI) și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=fgSe77F3Ltc).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=Q0ATczt7hWE

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=En9b36J-f2s

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=FXBwSNa1WGs

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=LYdOThIodGc

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=ayG_0Uq7zjY

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=MLk6WMO7tyM

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=vptUjYf2Jsk

 

 

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=300

 

 

 

 

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=221

 

 

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=250

 

 

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=251

 

 

 

 

 

Salut,

 

 

 

Am revazut din nou partea materialului despre care am vorbit anterior. La modul absolut te rog sa 'plivesti' sectiunea respectiva si MAI ALES referirea la gen. Deg. Nu ca ceea ce am afirmat nu este corect, nici vorba. Dar cel in cauza reprezinta in prezent pentru grupul militar via P. o speranta de viitor si nu doresc sa creez vreo confuzie sau sa intru nemeritat pe lista criticlor acestui grup ca 'inamici' am deja destui...  In linii generale eu apreciez pozitiv pozitiile exprimate de ei dar nuanta 'nu te poti apara la infinit cu degetul pe tragaci' este o atentionare prieteneasca cit se poate de necesara. TE ROG SA PASTREZI REF. LA SUBIECTUL MAREA NEAGRA FAPTUL CA ROMANIA AR TREBUI SA SE POZITIONEZE (CA DE ALTFEL IN TOATE CELELALTE ASPECTE ALE POLITICII SALE EXTERNE) IN PRIMUL RIND APLICIND FERM GRILA INTERESELOR MAJORE NATIONALE SI ABIA APOI ALE INTERESELOR COLECTIVE. Nu este vorba cum ai mentionat de 'bilbe' (termenul nu ma deranjeaza citusi de putin, fii linistit) ci de faptul ca ceea ce am afirmat pe parcursul interviului a fost la nivelul formularilor produsul  nu numai al unei analize instantanee dar una raportata la modul de receptare simultana al diferitelor grupuri de potentiali receptori. Si slava domnului am o ideee destul de clara despre diversitatea acestora. Daca as avea prilejul de a ma exprima public mult mai des (si nu intentionez sa fac asta din 'n' motive) atunci posibilitatea de a 'modela' prin corectii ulterioare succesive (daca e nevoie) anumite afirmatii ar fi mai mare. Dar eu vorbesc public rar si atunci trebuie sa-mi aleg modul de exprimare cu atentie pentru a nu lasa loc la confuzii nedorite.  Atit pentru prieteni cit si pentru inamici.

 

Am toata increderea ca intelegi punctul meu de vedere in profunzime dincolo de anumite aparente inselatoare. 

 

Cu multumiri anticipate,

 

L.

 

 

 

 

 

Prima parte va avea întreg sunteul din 00032 și din 00033 până la minutul 14.51 (cînd începe întrebarea mea despre cum se văd relațiile cu Occidentul)/ De acolo va fi partea a II-a.

 

 

 

Salut,

 

 

 

Am parcurs primele trei parti. Stiind ca ti-ai propus sa lucrezi pe el in acest weekend ma grabesc cu urmatoarea precizare: partea in care tratez in desfasurare explicatia cu modul in care se va aplica art. 5 (in directa legatura cu art. 51 al cartei ONU si art.9 al cartei Nato)  plus aprecierile prea dure cu privire la faptul ca idei de genul 'flotei marii negre, etc' sint in primul rind miscari secundare pe tabla de sah al confruntarii rusi-americane trebuie 'tunse' daca este posibil iar daca nu scoase, evident pastrind idee ca Rom. ar trebui in acest context sa se raporteze in primul rind la propriile interese de securitate. E cam mult pentru romani sa digere o astfel de explicatie desi este corecta 100%.  Sint si citeva dezacorduri gramaticale ceea da o sansa 'inamicilor' modului meu de abordare sa devieze de la subiect in mod rauvoitor pe teme lingvistice. As vrea sa vad acea parte in forma restructurata pentru a fi sigur ca ne mentinem controlul necesar asupra ceea ce difuzam.. Miine, respectiv duminica aici, voi viziona si restul materialului. Per ansamblu, concluzia mea  si sper ca vei fi de acord este ca acest imterviu este mult mai important decit cel realizat cu col. P tocmai datorita duratei inregistrarii si multitudinii problemelor abordate. Va trebui sa incercam (inclusiv eu) sa plasam link-ul in cit mai multe locuri pentru vizibilitate. Cred ca merita...:) Daca pe parcursul prelucrarii mai sint aspecte ce trebuie revazute da-mi de stire, avem timp si 'graba risca sa strice ...treaba...".

 

Cu multumiri,

 

L.

 

 

 

 

 

http://www.art-emis.ro/istorie/3790-de-ce-n-a-avut-loc-re-unirea-acum-25-de-ani-3.html

 

 

 

 

 

 

 

Războiul din Siria a uimit, uimește și îngrijorează

 

 

 

În contextul aniversării unui an de la implicarea Federației Ruse în războiul civil din Siria, Agenția TASS a realizat un grupaj de opinii despre semnificația, rolul și locul Federației Ruse în economia evoluțiilor politico-militare din Orientul Mijlociu. Cu această ocazie, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a avut amabilitatea de-a răspunde întrebării formulate de către jurnalistul Nikolai MOROZOV, corespondentul Agenției TASS în România.

 

„Referitor la eficacitatea acțiunilor militare ale Federației Ruse în spațiul sirian, trebuie menționat faptul că apariția unităților militare ruse pe teatrul de luptă din Orientul Mijlociu s-a constituit într-o surpriză strategică de proporții, pentru opinia publică internațională și mass-media, precum și pentru anumite cancelarii diplomatice și centre de comandă militară. Capacitatea Federației Ruse de-a disloca, la o distanță considerabilă de teritoriul național, forțe și mijloace aeriene, navale și de apărare antiaeriană a relevat interesele strategice și geopolitice ale Kremlinului, precum și voința de-a sparge ceea ce unii analiști politico-militari ruși o definesc ca fiind încercuirea strategică a Federației Ruse, de către forțele armate ale SUA și aliații săi din NATO. Sprijinul pe care Forțele Armate Ruse l-au oferit guvernului de la Damasc, Armatei guvernamentale siriene a permis reluarea inițiativei strategice de către forțele lui Bashar Hafez al-Assad și au complicat ecuația strategică din Orientul Mijlociu. Recenta declarație a președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State-Majore ale Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, făcută în fața membrilor Comitetului pentru Servicii Armate din Senatul SUA, referitor la faptul că ar fi o idee greșită realizarea unui schimb de informații cu Federația Rusă în ceea ce privește războiul din Siria relevă existența unei rupturi între politica Administrației Obama privind Orientul Mijlociu, eforturile secretarului de stat John Kerry și interesele strategice ale Pentagonului. Ultimele erorile tactice ale US Air Force în spațiul de luptă sirian, respectiv bombardarea unor poziții ale armatei guvernamentale siriene, uciderea a 60 de soldați sirieni și atacarea unui convoi umanitar, au aruncat în aer un acord de cooperare ruso-american, anunțat pe 9 septembrie de către secretarul de stat John Kerry, și a cărui miză era colaborarea dintre cele două mari puteri în vederea desfăşurării de atacuri aeriene împotriva grupului Al-Nusra şi a grupului jihadist Statul Islamic. Diferențele vizibile de strategie dintre Casa Albă, Pentagon și Departamentul de Stat în ceea ce privește soluționarea conflictului sirian și lupta cu Statul Islamic, ca principal exponent al terorismului în zona de interes strategic a Orientului Mijlociu, au împiedicat o soluție politico-diplomatică în consens cu cea a Federației Ruse. Implicarea politico-militară și diplomatică a Federației Ruse în războiul din Siria a reconfirmat faptul că lumea nu mai este de mult unipolară și că interesele strategice și geopolitice rusești nu mai pot fi neglijate de către cancelariile diplomatice. Criticile pe care Congresul SUA le aduce politicii administrației Obama în Siria, implicit și Pentagonului, confirmă eșecul politicii SUA de remodelare a zonei Orientului Mijlociu, politică inaugurată după 11 septembrie 2001. Totodată, Federația Rusă a confirmat, încă o dată, faptul că manifestă o poziție de intransigență în relația cu terorismul international, de factură islamică/jihadistă, în condițiile în care zona caspico-caucaziană este predispusă la astfel de turbulențe, constituindu-se, astfel, în pântecul moale” al statului rus. În ceea ce privește eficacitatea Forțelor Armate Ruse, însă nu numai pe teatrul de război sirian, merită menționat faptul că liderul Armatei SUA, generalul Joseph F. Dunford, remarca un nivel extrem de ridicat, valoros, în ceea ce privește capabilitățile nucleare și cibernetice rusești, precum și realizările specialiștilor ruși în privinţa armelor submarine, tiparele operaţiunilor Armatei Ruse, locurile în care operează și nu numai. În acest context, în opinia înaltului demnitar militar american, o combinaţie între comportamentul trupelor ruse şi capabilităţile lor militare reprezintă cea mai semnificativă provocare, ameninţare, pentru interesele naţionale ale SUA. Războiul din Siria a uimit, uimește și îngrijorează în perspectiva curgerii secolului XXI”, a declarat președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evoluția relațiilor internaționale, după summit-ului NATO de la Varșovia, precum și evoluțiile principalilor actori de putere ai scenei relațiilor intrenaționale, în contextul campaniei electorale din SUA și al celor viitoare din spațiul UE, au fost subiectele aflate pe agenda unei noi emisiuni VALORI EUROATLANTICE, din 25 septembrie 2016, într-o discuție inițiată și moderată de către jurnalistul și analistul de politică externă col. (r) Ion PETRESCU cu participarea membrilor Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică: general (r) Eugen BĂDĂLAN, fost șef al Statului Major General al Armatei Române (2004 – 2006), analistul Andrei VLĂSCEANU și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=BJKxNvX3DLA).

 

 

 

 

 

 

 

Recenta declarație a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, privitor la posibilitatea unei revizuiri a frontierelor stabilite ca urmare a încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial, a generat un dialog al jurnalistului Ion PETRESCU cu președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, în cadrul unei noi emisiuni Ziua Z, sub genericul Putin și granițele istorice românești, în cursul zilei de 8 septembrie 2016, la postul 6TV (a se vedea: ).

 

 

 

 

 

 „Dacă cineva doreşte să înceapă să revizuiască rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial, ei bine, haideţi să încercăm să dezbatem subiectul. Dar atunci trebuie să dezbatem nu numai subiectul Kaliningrad ci întregul ansamblu, începând de la partea estică a Germaniei până la Liov, care a făcut parte din Polonia, şi tot aşa. Există de asemenea subiectul cu Ungaria şi România. Dacă cineva vrea să deschidă Cutia Pandorei (...), mergeţi înainte.(...) ”, a spus preşedintele Rusiei, răspunzând la întrebarea dacă ia în considerarea să înapoieze Angelei Merkel regiunea Kaliningrad, citat de Hungary Today.

 

           

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://adevarul.ro/moldova/politica/diferenta-toamna-anului-1940-2016-1_57d292e55ab6550cb884aa99/index.html

 

 

 

În contextul discuțiilor purtate în cadrul emisiunii, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a menționat:

 

● „Dacă suntem oneşti, trebuie să observăm că, pe de o parte, Regele Mihai I este cel care a salvat o sumă de cetăţeni sovietici, cu preţul vieții li libertății a peste 160.000 de ofiţeri şi soldaţi ai Armatei Române, luaţi prizonieri după 23 August 1944, deci este un erou pentru Moscova. Dar, în acelaşi timp, Moscova este aceea care ne-a salvat fruntariile, în condiţiile în care partenerii noştri strategic de atunci, de ieri şi de azi, SUA şi Marea Britanie au achiesat la ideea Ungariei de a ciunti frontierele de stat ale României, după 23 august 1944, în condiţiile în care noi, când am semnat armistiţiul la Moscova, în 12 septembrie 1944, unde s-a stabilit foarte clar că Ardealul răpit în 1940 se întoarce acasă”;

 

● „Probabil la acest lucru se referă Vladimir Putin, că Occidentul de azi, cu Germania, sau Polonia, sau cine ar dori să pună în discuţie ordinea stabilită în 1945 şi mai apoi consfiinţită la Paris, în 1947, naște un context în care s-ar putea ca noi românii să avem o mare surpriză strategică. Şi atunci, Federaţia Rusă, care este moştenitoarea URSS s-ar putea să nu ne mai sprijine în apărarea integrităţii României”;

 

● „Această poveste a independenţei Transilvaniei, mai ales că a fost un voievodat, ţine de dorinţa Ungariei de a convinge Federaţia Rusă că acei cetăţeni români, care sunt de etnie maghiară nu se simt foarte confortabili, şi nu au foarte multe drepturi în România şi atunci ar trebui să reflectăm la faptul că preşedintele Putin nu neapărat ne ameninţă pe noi, ci doar atenţionează asupra faptului că dacă se pun în discuţie frontierele şi se începe un joc politico-diplomatic, în care aliaţii noştri strategici vor participa, alături de Rusia, la rediscutarea frontierelor Europei, în condiţii de pace şi nu de război, s-ar putea să avem foarte multe dificultăţi”;

 

● „De ce partenerii noştri strategici, de-a lungul istoriei, şi în Primul Război Mondial şi în Al Doilea Război Mondial, ne-au abandonat, pentru interesele lor strategice?! Chiar aşa de orbi am fost? Sau clasa politică românească, de ieri, de atunci, şi să sperăm că nu de mâine, nu a putut să găsească o politică de echilibru, inteligentă?”;

 

● „Preşedintele Federaţiei Ruse are dreptate când spune că nu vrea să îşi extindă frontierele. El vrea o centură de securitate, o sumă de state prietene, astfel încât să nu existe posibilitatea ca anumite ţări să constituie o ameninţare directă. Această preocupare a fost una constantă, a Imperiului rus, a celui ţarist și a celui sovietic. Nu trebuie să ne surprindă chestiunea aceasta”;

 

 ● „Din punct de vedere al dreptului internaţional, formal, istoric, Transnistria nu a făcut parte din statul român modern. Nu avea cum să facă parte, pentru că atunci, în 1918, Republica Democratică Moldovenească Independentă a proclamat în Sfatul Ţării, pe 27 martie 1918, Unirea cu România; ei hotărâseră, cu ceva vreme mai înainte, pe 2 decembrie 1917, ca frontiera de stat a Republicii Democratice menţionate să fie pe Nistru, iar reprezentantul românilor basarabeni în Sfatul Ţării, dovadă că era recunoscută existenţa unei minorităţi româneşti în Transnistria, care avea dreptul de reprezentare politică în Sfatul Ţării de la Chişinău, Toma Jalbă a strigat şi strigătul a rămas celebru în istorie: «Fraţilor! Pe noi, cui ne lăsaţi?!»”;

 

● „Din acest punct de vedere este corectă afirmaţia că Transnistria nu a făcut parte din fruntariile statului român modern, de după 1918. În acelaşi timp, în 1941, Ion Antonescu nu a dorit să aducă Transnistria în componenţa statului român, a preferat un guvernământ. (...) Marea noastră încercare este – şi aici este o chestiune în care noi ne dovedim, din punctul meu de vedere, lipsa de curaj – că nu vrem să ne asumăm cea mai mare provocare pe care Federaţia Rusă şi Istoria, în primul rând, ne-o oferă. Aceea de a accepta că o reîntregire a României cu spaţiul dintre Prut şi Nistru, nu se poate face decât în nişte condiţii de joc pe care ei înşişi, cei de la Chişinău, şi le-au pus. Şi una dintre condiţii este aceea că ei nu renunţă la reîntregirea Republicii Moldova, aşa cum era ea la 27 august 1991, după care putem purta o discuţie despre o eventuală reîntregire şi în ce condiţii”;

 

● „Noi nu am ştiut să gestionăm, după 1989, relaţia cu oamenii politici de la Chişinău. Vă dau un singur exemplu. Fostul ambasador al României, la Chişinău, domnul Ion Bistreanu, a explicat cum, la insistenţele domniei sale, cu acordul Ministerului român de Externe, Valeriu Muravschi a venit la Bucureşti, pentru o întâlnire cu premierul Theodor Stolojan, omul care ne fascinase, în acei ani. Cert este că în discuţia cu premierul Valeriu Muravschi, premierul de atunci al Republicii Moldova, care solicita sprijin economic, financiar, pe o situaţie complicată, a Republicii Moldova, răspunsurile au fost: «Nu…nu…nu!». Şi la plecare, în avion, Valeriu Muravschi l-a întrebat, pe ambasadorul român: «Domnul Bistreanu, de ce aţi insistat să vin la Bucureşti, dacă ştiaţi că nu o să ne daţi absolut nimic?»”;

 

● „Cum putem noi să susţinem o sumă de valori europene, dacă oamenii care le susţin la Chişinău, au o idee a statalităţii lor, gen Marian Lupu, poate şi Iurie Leancă. Vor integrarea europeană, dar nu neapărat cu ajutorul Bucureştiului. Dacă se poate fără acest ajutor ar fi mult mai grozav şi mai interesant...Dovadă este faptul că tot timpul ne-au propus un altfel de tratat bilateral, un tratat politic de bază, un regim al frontierei, ne-au cerut să fim de acord cu o graniţă pe care România dacă o acceptă, din punct de vedere juridic înseamnă că recunoaşte ceea ce noi încercăm să spunem că nu...recunoaştem. Adică, noi am semnat Tratatul de Pace de la Paris, din februarie 1947, unde frontiera de stat este pe Prutul de azi, pusă de acord cu aliaţii noştri de azi, SUA şi Marea Britanie. Pe noi cine ne susţine azi, în a ne redobândi frontiera din 28 iunie 1940, în condiţiile în care însăşi URSS a negat Pactul Molotov-Ribbentrop, la presiunea opiniei publice internaţionale, a statelor baltice şi a unui joc de imagine?”;

 

● „Politicienii din Chişinău vor să aibă propria lor jucărie. Pe de altă parte, nici România nu şi-a afirmat, la nivel de discurs public, atât la nivelul societăţii civile, la modul cel mai serios, dar şi la acela al statului, idealul unionist”;

 

 

 

● „Noi nu am înţeles foarte clar despre ce este vorba şi ce vrem cu adevărat. Sunt unii care vor să monopolizeze mişcarea unionistă, ideea naţională de reunificare. Sunt alţii care vor să apară numai la televizor”;

 

● „Modelul german este în capul nostru. RDG a primit ceea ce Republica Moldova nu a primit. A primit un proiect în zece paşi, pe care Helmut Kohl l-a gândit în clipa în care s-a trezit cu Zidul Berlinului căzând peste el. Kohl era la Varşovia, când a fost informat că a căzut zidul Berlinului. CIA recunoaşte, în istoria sa oficială, că nu a avut niciun ofiţer în Berlinul de Vest când s-a prăbuşit Zidul Berlinului. Şeful diviziei sovietice din CIA a recunoscut că a fost o concurenţă între CNN şi CIA!...Şi atunci trebuie să acceptăm că relaţiile internaţionale s-au construit altfel decât ne imaginăm noi. Trebuie să înţelegem că nu se poate aplica ad-litteram modelul german în relaţia cu Republica Moldova. Sunt alte conjuncturi istorice, sunt alte personaje şi alte concepţii”;

 

● „Pentru reunificarea naţională trebuie să fim pregătiţi. Să avem o strategie coerentă. Una întărită cu fapte, cu atitudini, cu gesturi concrete, politice, economice, financiare, astfel încât să ne afirmăm locul şi rolul în Uniunea Europeană şi în NATO, pentru că nu am intrat în aceste organizaţii doar pentru că am trimis trupe în Afganistan, apoi în Irak. Am intrat şi pentru că însemnăm ceva pe harta geopolitică a lumii, în istoria acestui spaţiu”;

 

● „Pragmatismul în relaţia cu Federaţia Rusă, nu are legătură cu o poveste economică care a murit demult, pentru că România nu mai produce ca să poată vinde pe piaţa rusească, ci are o legătură cu capacitatea diplomaţiei româneşti de a se poziţiona la un dialog cu Kremlinul şi de a fi o punte de legătură, între lumea euroatlantică, la nivel politico-diplomatic, şi Moscova. Astfel să ne putem prezenta interesele strategice, să putem discuta despre acestea, şi să fie un balet politico-diplomatic, cu efecte benefice pentru ambele părţi. Noi avem acum nevoie de o înţelegere politico-diplomatică, cu Federaţia Rusă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=q_Q-u-z9tqA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Întărim prin modernizare dispozitivul strategic naval românesc

 

 

 

În contextul eforturilor care se fac pentru modernizarea fregatelor „Regina Maria” și „Regele Ferdinand”, ca parte a eforturilor făcute de către statul român pentru consolidarea capacităților naționale de apărare și ale NATO în arealul Mării Negre, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU a declarat pentru Știrile TVR, la solicitarea jurnalistei Alina GRIGORE, următoarele: „Regretul este că atunci când s-au cumpărat aceste fregate nu s-au făcut de la început aceste operaţiuni de înzestrare, dar pentru noi este extrem de important în aceste momente să stabilim priorităţile: întărim dispozitivul strategic naval de la Marea Neagră, ca să fim o forţă care va putea să-şi apere interesele strategice naţionale şi în acelaşi timp să reprezinte această forţă navală românească un partener credibil pentru aliaţii NATO, cât şi pentru SUA, cu precădere, sau întărim alte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare, de tip forţe aeriene sau forţe terestre” (a se vedea: http://stiri.tvr.ro/patru-consortii-internationale-se-bat-sa-modernizeze-fregatele-regina-maria-si-regele-ferdinand_76937.html).

 

 

 

 

 

 

 

Patru consorţii internaţionale se bat să modernizeze fregatele Regina Maria şi Regele Ferdinand

 

Patru consorţii internaţionale se bat să modernizeze fregatele Regina Maria şi Regele Ferdinand. Companiile au depus deja oferte concrete care, în acest moment, sunt evaluate de specialiştii Ministerului Apărării. În cel mult o lună va fi anunţată firma care va dota vechile fregate cu armament modern de luptă.

 

31 Iulie 2016, 15:12 (actualizat 31 Iulie 2016, 17:26) |

 

 

 

Primele condiţii pentru competitori au fost să facă dovada că au ca obiect de activitate construcţia de sisteme navale de comandă şi control sau realizează şi integrează sisteme navale de luptă. Apoi, că au avut o cifră de afaceri de peste 800 de milioane de lei, în ultimii 3 ani. La final, Departamentul pentru Armamente a selecţionat 4 companii. Pe care le-a invitat să participe, cu oferte concrete, pentru a câştiga contractul de un miliard de lei.

Mihnea Motoc, ministrul Apărării: "Ne aflăm în faza de examinare a ofertelor produse de candidaţii selectaţi în etapa a doua. Vom avea un rezultat, spre finalul verii".

Potrivit MApN, criteriul de atribuire va fi preţul cel mai scăzut. Fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria vor fi dotate cu diverse sisteme de rachete, dar şi cu senzori performanţi. Modernizarea se va realiza, obligatoriu, în România, şi va dura maximum 3 ani şi jumătate.

Fregatele au fost cumpărate la mâna a doua, în urmă cu mai bine de un deceniu, cu 112 milioane de lire sterline, fără o dotare corespunzătoare, după ce marina britanică le-a scos din uz.

Constantin Corneanu, preşedintele Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice "Gheorghe I. Brătianu":

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Regretul este că atunci când s-au cumpărat aceste fregate nu s-au făcut de la început aceste operaţiuni de înzestrare, dar pentru noi este extrem de important în aceste momente să stabilim priorităţile: întărim dispozitivul strategic naval de la Marea Neagră, ca să fim o forţă care va putea să-şi apere interesele strategice naţionale şi în acelaşi timp să reprezinte această forţă navală românească un partener credibil pentru aliaţii NATO, cât şi pentru SUA, cu precădere, sau întărim alte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare, de tip forţe aeriene sau forţe terestre”.

 



La summitul de la Varşovia, Marea Neagră a fost declarată regiune de interes strategic pentru NATO.

 

KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deciziile adoptate la summit-ului NATO de la Varșovia și efectele acestora asupra prezentului și viitorului geopolitic al Republicii Moldova au fost subiectele aflate în discuția inițiată de către jurnalista Miruna MUNTEANU într-o nouă ediție a emisiunii Orizont European de la TVR Moldova. La întrebările jurnalistei au răspuns europarlamentarul Ioan Mircea PAȘCU, vicepreședinte al Parlamentului European, analistul Igor MUNTEANU, fost ambasador al Republicii Moldova în SUA, politologul Octavian MILEWSKI, specialist în spaţiul postsovietic și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=kIW6jiEc1Uc).

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=390

 

 

 

În perioada 1918-1940, România a acţionat pentru menţinerea relaţiilor dintre state pe principiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, indivizibilităţii păcii şi colaborării internaţionale, respectării statu-quo-ului teritorial şi al tratatelor internaţionale, precum şi renunţării la război ca instrument al politicii externe. Totuşi, au existat în epocă o sumă de informaţii secrete şi analize politico-economice care îi îndreptăţeau pe oamenii politici şi de stat români să ia în considerare o răsturnare a alianţelor tradiţionale. O dovadă elocventă în acest sens o reprezintă raportul informativ din 17 octombrie 1939 în care agentul „Radu” al Serviciului Secret de Informații al Armatei Române raporta că partea germano-sovietică doreşte destrămarea imperialismului englez şi clădirea unor noi sisteme de dominaţie mondiale, iar „graniţele de interese germano-sovietice se află în nord, acolo unde trupele respective deja se găsesc, pe când în Europa sud-estică vor fi tratate potrivit Convenţiei acolo unde sunt hotarele vestice ale Bucovinei şi Basarabiei actuale”. Zona de Sud-Est a Europei avea să constituie punctul de convergenţă al acestor tendinţe de  destrămare a imperialismului englez şi de clădire a unor noi sisteme de dominaţie mondiale.

 

Diferitele aranjamente politico-diplomatice realizate în culisele celui de-Al Doilea Război Mondial vor confirma intuiţiile lui Mihai Antonescu care era încredinţat de faptul că: „Cine ţine Sud-Estul va ţine lumea”. Mihai Antonescu scria, la 16 octombrie 1943: „Am convingerea că geografia destinelor nu va răsturna lumea, prăbuşind Sud-Estul şi Balcanii; trebuie, însă, să facem imposibilul ca toţi să vadă această convergenţă de interese mondiale, care fac din pământul nostru un pământ al lumii”. Bătălia pentru obţinerea „armistiţiului românesc” şi actul de la 23 August 1944 confirmă, prin consecinţele sale imediate şi ulterioare, importanţa geopolitică şi geostrategică a României în Sud-Estul Europei şi în economia axei geopolitice Berlin-Bagdad, faptul că suntem „un pământ al lumii”.

 

Uniunea Sovietică avea să se constituie, datorită ambiţiilor slave privind  drumul spre Constantinopol şi Marea Mediterană, în inamicul principal al spaţiului românesc, ceea ce îi va determina pe liderii politico-militari ai României, din perioada 6 septembrie 1940-23 august 1944 să participe la recuperarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa, şi implicit la rezolvarea „problemei ruse. România avea să intre, la 22 iunie 1941, într-un „conflict al continentelor, al civilizaţiilor, al raselor, al rezervelor economice mondiale”, cu speranţa că viitoarea pace va reprezenta o soluţie de esenţă istorică, de perspectivă şi de organizare durabilă, care să poată aduce, în acelaşi timp, o soluţie de echilibru al raselor şi al continentelor, un sistem economic de organizare, de dominare şi de distribuire a materiilor prime, un sistem de organizare politică şi regională, care să creeze funcţiuni şi organisme noi, pentru ca popoarele să-şi poată salva existenţa.

 

            Trecerea Prutului, la 22 iunie 1941, a reprezentat o chestiune de demnitate naţională, rănită de evenimentele din 26-28 iunie 1940, iar trecerea Nistrului a avut drept obiectiv, dincolo de chestiunea războiului de coaliţie, a soluţionării „problemei ruse” sau a necesităţilor militare imediate, eliminarea unei uriaşe primejdii geopolitice: Ucraina Mare, dornică de reînviere cu sprijinul celui de-al III-lea Reich. Datorită bătăliei Stalingradului, iarna de la cumpăna anilor 1942-1943 avea să devină o veritabilă iarnă a pătimirii şi a vrajbei noastre şi orice înţelegere a rolului şi locului României, în rezolvarea „problemei ruse”, a devenit imposibilă. Tactica opoziţiei politice interne, respectiv a lui Iuliu Maniu, a generat imposibilul în ceea ce priveşte găsirea unei soluţii unanim acceptate în condiţiile în care destinul nostru istoric ne împinsese în vârtejul disensiunilor dintre Marile Puteri. „Discretele” jocuri ale serviciilor secrete aliate şi propaganda de război a Naţiunilor Unite au bulversat opinia publică românească şi pe factorii de decizie în stat, împiedicând, astfel, obţinerea unui consens politic, în drumul care trebuia urmat, precum şi alegerea unei soluţii de salvare naţională demne şi corecte. Eşecul soluţionării „problemei ruse”, reînvierea politicii „sferelor de interes” şi abilitatea conducătorilor politici sovietici, în special, aveau să determine din partea Aliaţilor Occidentali o serie de concesii politice şi economice privind zona Europei Centrale şi de Est, consfinţite la Yalta şi la Potsdam.

 

Ambiţiile Mareşalului Ion Antonescu de a realiza un „23 August”, în manieră proprie, derivau dintr-o anumită concepţie privind onoarea şi demnitatea unui militar, a unui conducător de stat şi a unui popor, precum şi a unei înţelegeri privind geopolitica locurilor. Curgerea timpului a demonstrat că modul în care rămâi în conştiinţa colectivă a umanităţii, pozitiv sau negativ, îţi influenţează relaţiile şi prieteniile viitoare. Actul de la 23 august 1944 avea să confirme, din plin, faptul că în România, după cum aprecia politologul Petre Ionaşcu, loviturile de stat „au fost urmate totdeauna de mari calamităţi pentru ţară”, şi că „niciodată inconsecvenţa unei atitudini şi a unei lupte nu a fost apreciată sau admirată, nici de prieteni şi nici de duşmani”.

 

În această uriaşă şi previzibilă încleştare geopolitică dintre Rusia şi Europa, rămâne extrem de actual şi interesant ceea ce credea şi afirma în scris, în 1941, istoricul român Gheorghe I. Brătianu, respectiv faptul că suntem un stat de necesitate europeană, aflat în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă, precum şi faptul că permanent poziţia noastră geopolitică şi geostrategică a atras grijă şi simpatie, uneori ocrotire, dar, de cele mai multe ori, apetit sau primejdie astfel încât „ideea de hotar, de putere şi apetit economic internaţional, de autarhie şi independenţă trebuie purtată acolo mereu în conştiinţe, ca o obsesie”. Atuurile noastre geopolitice şi geostrategice ne-au implicat, fără voia noastră, în vâltoarea marilor jocuri şi prefaceri geopolitice de la mijlocul secolului XX şi ne-au fost, de cele mai multe ori, din păcate, fatale în devenirea noastră ca naţiune şi în dorinţa noastră de progres şi de modernitate.

 

            O incursiune în evoluția relațiilor internaționale și-a evoluției operațiunilor militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial, a rolului și locului României, a fost realizată de către jurnalistul George Popescu, în cadrul emisiunii ISTORICA de la Radio România Actualități, într-un dialog cu președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU.

 

 

 

http://www.romania-actualitati.ro/romania_solutii_politice_si_militare_in_cel_de_al_doilea_razboi_mondial-91478

 

 

 

Terorism vs. Servicii secrete

 

 

 

Atentatul terorist de la Nisa și încercarea de lovitură de stat din Turcia, din seara zilei de 15 iulie 2016, precum și rolul și locul serviciilor de informații și securitate în actualul context al evoluțiilor din arena relațiilor internaționale, au fost subiectul analizelor și comentariilor de la emisiunea Actual pe 2 realizată la TVR 2 de către jurnalista Alexandra TINICHE. În emisiune au fost prezenți: Cristian DIACONESCU, fost Ministru de Externe al României, Costin GEORGESCU, fost director al Serviciului Român de Informații, prof. dr. psih. Ion DUVAC, CEO & Founder Psychological Profiler Academy, și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: http://www.tvrplus.ro//editie-actual-pe-2-468262).

 

 

 

http://www.tvrplus.ro//editie-actual-pe-2-468262

 

 

 

http://www.ionpetrescu.ro/2016/07/15/necesarul-proiect-de-tara-reintregirea-nationala-romaniei/

 

 

 

 

 

Reperele publice ale ultimului Consiliu NATO – Rusia, efectele summit-ului NATO de la Varșovia și Necesarul Proiect de Țară: Reîntregirea Națională a României au fost subiectele aflate în discuția inițiată de către jurnalistul și analistul de politică externă Ion PETRESCU în emisiunea intitulată Ce va urma după Consiliul NATO - Rusia..., într-o nouă ediția a emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu participarea jurnalistului Matei DOBROVIE de la Epoch Times și a președintelui AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=vptUjYf2Jsk).

 

 

 

 

 

În contextul evoluției evenimentelor din arena relațiilor internaționale, cu precădere a activităților politico-diplomatice generate de pregătirile pentru desfășurarea Summit-ului NATO de la Varșovia din perioada 8 – 9 iulie 2016, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, și analistul politico-militar, general (r) dr. Alexandru GRUMAZ, au răspuns întrebărilor jurnalistului și analistului de politică externă Ion PETRESCU despre Viitorul NATO – între SUA și Rusia într-o nouă ediția a emisiunii Ziua Z de la postul 6TV (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=JhdrocT7_t4).

 

Președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a menționat în timpul dezbaterii următoarele:

 

● Asigurarea stabilităţii în spaţiul dintre Prut şi Nistru reprezintă o provocare strategică inimaginabilă, pentru Federaţia Rusă, deoarece acest lucur înseamnă că Alianţa Nord-Atlantică doreşte să aibă un cuvânt de spus, din punct de vedere politic şi militar, într-un spaţiu care a fost considerat, de la 1812 încoace, de interes maxim pentru fostul Imperiu Țarist, fostaei URSS şi, mai apoi, Federaţia Rusă de astăzi.

 

● Prezenţa ministrului Apărării de la Chişinău, Anatol Şalaru, la Summit-ul de la Varşovia este un semnal că Republica Moldova este interesantă pentru NATO.

 

● Pe termen scurt şi mediu nu există nimic care să confirme faptul că Federaţia Rusă va ocupa ţările baltice, însă acest lucru nu înseamnă că NATO nu are dreptul să îşi întărească apărarea;

 

● Federaţia Rusă îşi întăreşte dispozitivul militar strategic. Moscova își joacă toate cărţile. Este un joc politico-diplomatic. Rușii nu sunt încă pregătiţi de un război total și cred că nici nu vor să îl facă într-un mod total, astfel încât putem aprecia că rușii își doresc să stea la masa dialogului, în primul rând cu Statele Unite ale Americii; prin urmare, după Summit-ul NATO de la Varşovia, prin ceea ce se va decide, şi, mai apoi, după discuţiile de la Consiliul NATO-Rusia din 13 iulie, de la Bruxelles, vom vedea ce se va întâmpla.

 

● Sperăm ca istoria să nu se repete, adică anumiţi lideri europeni să nu se dovedească urmaşii celor care au semnat, în dimineaţa zilei de 30 septembrie 1938, Acordul de la München.

 

● Forţele Navale Ruse de la Sevastopol au ca misiune strategică să fie prezente în Marea Mediterană. Practic, Moscova şi-a proiectat interesele strategice foarte clar, îşi dotează forţele strategice de la Sevastopol, își întăreşte dispozitivul militar strategic, interzice direcţia caucaziană şi face un joc politico-diplomatic în care armata rusă s-a reîntors la gloria de odinioară, cu tot sprijinul diplomatic, politic şi de intelligence al structurilor de forţă ale Federaţiei Ruse. Moscova nu va accepta niciodată să predea frontiera ruso-ucraineană în mâna Ucrainei, iar Ucraina nu va accepta, pe termen scurt, alegerile din Donbas, decât în anumite condiţii, şi atunci rana rămâne deschisă. Europa va trebui să se decidă; de unde şi întrebarea: Summit-ul NATO de la Varşovia va da un semnal de încredere în soliditatea aliaților NATO și faptul că Rusia nu poate forţa mai mult? Sau slăbiciunile UE vor deveni, mai apoi, slăbiciunile NATO?

 

● Doamna Hillary Clinton, ca preşedinte al SUA, va încerca o resetare a relaţiilor cu Rusia, dar de pe alte coordonate.

 

● Problemele regionale sunt esenţa păcii şi a războiului. Ucraina nu poate să se ducă spre lumea occidentală, pentru că o direcţie operativ-strategică, drumul spre Moscova, este astfel ameninţat şi este în mâna vesticilor. Rusia s-a temut, se teme şi se va teme, cu rost şi fără rost, de această ameninţare.

 

● Crimeea nu se va întoarce, la Ucraina, decât prin război, iar frontiera ruso-ucraineană nu va fi cedată Kiev-ului, pentru că atunci se pierde Donbasul.

 

● În final va fi un compromis strategic, între Statele Unite ale Americii, care vor conduce în continuare NATO, şi Rusia.

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=JhdrocT7_t4

 

 

 

http://adevarul.ro/international/statele-unite/urmeaza-13-iulie-consiliul-nato-rusia-1_5780b9705ab6550cb8b28ac3/index.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://www.romania-actualitati.ro/romania_solutii_politice_si_militare_in_cel_de_al_doilea_razboi_mondial-91478

 

 

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=vptUjYf2Jsk

http://www.tvrplus.ro/editie-actual-pe-2-468262

 

 

 

 

 

Dear Colleagues,

 

 

 

please find attached the latest analysis by the Center for Strategic and Defense Studies of the National University of Public Service (Budapest, Hungary), 'With the image of deterrence - Operation Atlantic Resolve' by Alex Etl, offering a strategic assessment of the U.S. military presence in Europe ahead of NATO's Warsaw Summit.

 

 

 

Sincerely yours,

 

 

 

Péter Tálas, CSc

 

dean

 

Faculty of International and European Studies

 

National University of Public Service

 

 

 

Atmosfera politică din capitala Republicii Moldova, acțiunile publice pro-unioniste din spațiul României și al Republicii Moldova, precum și raporturile din ce în ce mai tensionate dintre NATO și Federația Rusă, în perspectiva summit-ului NATO de la Varșovia (8 – 9 iulie 2016), au făcut obiectul dezbaterii Caniculă geopolitică - la granița de Est a NATO, din data de 26 iunie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Valori Euroatlantice de la postul 6TV. Liderul Platformei Civice ACȚIUNEA – 2012, George SIMION, analistul de politică externă, Dan NICU, precum și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, au răspuns întrebărilor jurnalistului și analistului de politică externă Ion PETRESCU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=G0b83IJBlPw).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Liberi de prejudecăţi fabricate de maşina de propagandă răsăriteană

 

 

 

http://www.ionpetrescu.ro/page/2/

 

Dr. Constantin CORNEANU

 

Președintele Consiliului-Director al

 

AESGS „Gheorghe I. Brătianu”

 

costycorneanu@gmail.com

 

president@aesgs.ro

 

0723/224.005

 

 

 

 

 

Într-o lume cu o dinamică marcată de dorinţa multor naţiuni de a se ocupa, înainte de orice, de propria bunăstare, prin refuzul soluţiilor propuse de metropole cu interese specifice, promovarea unor schimburi de opinii vizând realităţi din comunitatea latină intra şi extracarpatică reprezintă un necesar brainstorming, mai ales atunci când, din motive cunoscute se preferă, de imperiali cunoscuţi, încremenirea în rescrierea istoriei, de o manieră unilaterală, dar şi stoparea, fără sorţi de izbândă, a unor procese geopolitice care vin de la sine.

 

Istoricul şi publicistul Constantin Corneanu, liderul unioniştilor, George Simion, precum şi sociologul şi omul politic Dan Nicu au fost protagoniştii unei dezbateri, pe teme de ultimă oră, la 6TV, context în care au făcut afirmaţii inedite, precum cele de mai jos.

 

Dr. Constantin Corneanu:
“Bătălia pentru Basarabia continuă. Nu s-a terminat nici la 22 iunie 1941, nici atunci când Antonescu şi Mihai I au văzut Cernăuţiul şi Chişinăul.”

George Simion:
“Cu siguranţă, clipa reîntregirii naţionale o să vină. Cu siguranţă, această clipă este aproape. Cât de repede? Noi sperăm să fie în anul 2018, la Centenarul Unirii, pentru că am închide astfel un cerc. ”

Drd. Dan Nicu:
“Sentimentul pe care l-am avut atunci – când militari americani au fost prezenţi, în acest an, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, din Chişinău, unde eu m-am aflat timp de peste două ore şi am urmărit ce s-a întâmplat – este că a existat o fraternizare.”

 

Vizionarea integrală a emisiunii este un exerciţiu de comunicare tipic celor care privesc Europa de Est cu detaşarea unor cetăţeni liberi de prejudecăţi fabricate de maşina de propagandă răsăriteană.

 

CLICK AICI.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://adevarul.ro/blogs/constantin.corneanu

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=XRGPBACt7u4

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=kmXw2yQ-cL8

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=xZDHqgziEz0

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=Mke4dcQ-1no

 

 

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=2zHnb4toNQ4&list=PL70DI5t81dMa4d7b1eTvFPuUozjQphbNl&index=1

 

kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk

 

   Azi , 20 iunie 2016 , se implinesc 12 ani si trei luni de la trecerea in nefiinta a Eroinei Locotenent Ruxandra Urechea . Nu am pomenit-o niciodata , nici eu si nici altii si am simtit nevoia sa o fac acum . MAI BINE MAI TARZIU ! A fost o femeie frumoasa , o mare patrioata , cu un suflet mare de Roman si cu un destin nefericit asemeni majoritatii celor care au luptat in SSI impotriva URSS . Ruxandra Ureche era o balerina valoraoasa care vorbea fluent sapte limbi straine . Era descendenta din familia cronicarului Grigore Ureche ...A fost angajata la Ministerul Propagandei ca traducator . Traducea emisiuni ale unor posturi de radio occidentale : Radio Londra , BBC , Ici Paris , etc . A fost remarcata de catre cei de la SSI ( SSIAR - Serviciul Special de Informatii al Armatei Romane ) . A fost trimisa la un curs de pregatire iar ulterior pe Frontul de Est impotriva bolsevicilor . I-a fost schimbat numele din Ureche in Urechea . Vorbea bine si limba rusa ... S-a casatorit  casatorit cu boierul Otetelesanu cu care a vut trei copii , doua fete si un baiat . A lucrat in agentura SSI din Odesa , apoi in agentura din Caucaz ...A trait vremuri de glorie nepieritoare ale Armatei Romane ! Prin informatiile culese de agentura SSI trupele romane dadeau lovituri naucitoare armatelor rosii- bolsevice . Vremuri de aur pentru agentura romana a SSI care patrundea tot mai adanc in teritoriul sovietic , uneori pana la Moscova ! Ulterior tanara balerina a fost avansata la gradul de Locotenent SSI si a fost repartizata in cadrul agenturii SSI din Transnistria . In cadrul guvernamantului romanesc din Transnistria economia a inceput sa devina infloritoare , bisericile au fost reparate si au inceput sa functioneze iar controlul informativ asigurat de SSI era atat de mare incat pana in 1944 cat a durat acest guvernamant romanesc in Transnistria NU a avut loc nici un fel de revolta . Doamna Locotenent Ruxandra Ureche a mai dansat o sigura data pe scena Operei din Odesa in " Lacul Lebedelor " in fata unor generali si ofiteri superiori romani si germani . Nimeni nu a stiut ca prim- balerina pe care au ovationat-o  era ofiter de informatii in cadrul SSI  !

 

  Dupa razboi Romania a fost ocupata de catre Armata Rosie pana in 1958 . Pentru doamna Locotenent Ruxandra Urechea a inceput o noua lupta . Pentru a nu fi prinsa s-a despartit de boierul Otetelesanu ( ne amintim desigur cu totii de celebra terasa Otetelesanu din perioada interbelica cu sute de locuri in aer liber ) . Averea boierului a fost confiscata si nationalizata . Ruxandra s-a ascuns permanent cu cei trei copii la rude , apoi la prieteni si la rudele fostilor camarazi din SSI . Nu putea sa lucreze nicaieri caci ar fi fost arestata . Asa ca atrait din meditatii la limbi strine . Noua protipendada comunista dorea ca odrslele lor sa invete si limbi straine . Printre elevi l-a avut si pe celebrul actor Radu Beligan . In fine prin anii ' 60 este  identificata de Securitate , este interogata apoi trimisa acasa la copiii ei . I se propune o colaborare cu Securitatea dar Locotenent Ruxandra Urechea refuza cu demnitate . Se recasatoreste cu un celebru cibernetician roman care devine profesor universitar apoi membru al Academiei Romane . Acesta era un comunist convins . Nu au avut copii impreuna . In 1968 are loc invazia sovietica in Cehoslovacia . Ceausescu tine in august 1968 celebrul sau discurs anti-sovietic impotriva invaziei care-i aduce notorietatea in Occident dar si simpatia romanilor care erau in masa anti-sovietici . Ceausescu devine speriat de posibile reactii ale URSS asa ca un an mai tarziu infiinteaza celebra UM 0110 - unica unitate de informatii anti- KGB din tot blocul comunist ! Ruxandra - proaspata sotie de academician comunist este chemata discret si angajata pe functia de consilier al Comandantului UM 0110 . Munca ei s-a desfasurat intr-un total anonimat si intr-o conspirativitate deplina . Chiar si sotului i-a spus ca lucreaza ca traducator intr-o institutie oarecare . Ruxandra a cunoscut o noua perioada de glorie . Calitatile si cunostintele ei de pe Frontul de Est au pus-o din nou in lumina si valoare . Comunistii recunosteau tacit experienta si expertiza vechilor ofiteri ai SSI . Prin anii '70 la cererea lui Ceausescu au fost contactati fosti ofiteri SSI care luptasera pe Frontul de Est si care ulterior se retrasesera cu armata germana in RFG . In aceeasi perioada Ruxandra iese la pensie . Apoi divorteaza de academicianul comunist si revine la numele de Urechea . Dupa 1990 se desecretizeaza o parte din arhivele SSI , iar unii incep sa scrie si carti pe acest subiect . Niste prieteni de-ai mei au reusit sa o gaseasca in anii '90 pe doamna Locotenent Ruxandra Urechea si au ispitit-o sa dea un interviu . In zadar caci Doamna a refuzat politicos dar ferm . In fine , in jurul anului 2.000 a dat unicul interviu din viata ei la Radio romania . A vorbit despre viata ei , despre cei doi soti , despre copii , despre razboi ...Dar despre lupta ei in cadrul agenturii SSI de pe Frontul de Est a vorbit foarte putin , laconic si era rezervata in afirmatii . Doamna Locotenent Ruxandra Urechea - una din Eroinele anonime care au luptat cu inteligenta dar si cu arma in mana impotriva bolsevismului , impotriva Ciumei Rosii s-a stins din viata la 92 de ani , discret , asa cum a trait toata viata si a urcat la cer . Vesnica pomenire Doamnei Locotenent Ruxandra Urechea ! Vesnica pomenire tuturor Eroilor cunoscuti sau necunoscuti ai Armatei Romane ! Vesnica pomenire si glorie eterna tuturor eroilor cunoscuti sau necunoscuti din SSI si din toate serviciile speciale ale Armatei Romane si ale Romaniei de ieri , de azi si de maine !

 

        Bucuresti 20 iunie 2016                                                                                                                                                          Dacian Dumitrescu

 

Nota bene ! Acest articol poate fi preluat gratuit de catre toate publicatiile de limba romana din Romania sau din strainatate

 

 

 

 

 

 

 

În contextul acțiunilor publice pro-unioniste din spațiul României și al Republicii Moldova, jurnalistul Ion M. IONIȚĂ a inițiat o nouă dezbatere HISTORIA cu referire la contextul internațional al recunoașterii actului din 27 martie 1918, de Unire a Basarabiei cu România, de către comunitatea internațională, precum și al modului în care Rusia sovietică s-a raportat la acest delicat subiect al relațiilor româno-ruse. Prezentul și viitorul acestui mare ideal național, respectiv Unirea/Reîntregirea Republicii Moldova cu România, a fost analizat și comentat de către Cristian DIACONESCU, fost ministru de Externe al României, Constantin CORNEANU, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, şi istoricul Ciprian PLĂIAȘU, editor al revistei „Historia”, într-o ediţie specială transmisă de Adevarul.live (a se vedea: http://adevarul.ro/cultura/istorie/dezbatere-historia-rusia-unirea-basarabiei-romania--8_56f4fbd35ab6550cb83627f9/index.html).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dezbatere „Historia“: România, ţintă prioritară pentru rachetele nucleare ale Rusiei. Unde se va ajunge? 17 aprilie 2015, 10:19 de Alina Vasile

 

 

 

Rusia va considera ţările care găzduiesc sisteme antirachetă ale NATO drept ţinte prioritare, a declarat Vasili Gherasimov, şeful Statului Major al armatei Ruse. Ştiri pe aceeaşi temă Noi ameninţări de la Moscova: Rusia va considera ţinte prioritare ţări... Publicitate Alege imprumutul care te lasa sa alegi. www.provident.ro/imprumut-la-domiciliu Sume intre intre 500 si 6000 de lei, rate fixe de la 19 lei pe saptamana, venit minim lunar de doar 300 de lei. NATO a răspuns prin vocea puirtătorului de cuvânt al Alianţei, Oana Lungescu, că Rusia amplifică tensiunea prin utilizarea capacităţilor nucleare ca mijloc de intimidare. ”Rusia este cea care a început să utilizeze armele nucleare ca instrument în strategia de intimidare. Rusia a intensificat retorica nucleară şi exerciţiile nucleare. Bombardiere ruse care pot transporta arme atomice efectuează zboruri în apropierea frontierelor Alianţei. De asemenea, Rusia a ameninţat că va instala rachete nucleare în regiunile Kaliningrad şi Crimeea. Aceste activităţi şi această retorică nu contribuie la transparenţă şi la predictibilitate în contextul modificării substanţiale a mediului de securitate din cauza acţiunilor agresive ale Rusiei în Ucraina", a mai spus Oana Lungescu. Creşterea tensiunii între NATO şi Rusia aminteşte de cele mai dramatice momente ale Războiului Rece. Unde se va ajunge? Cum au evoluat relaţiile dintre România şi Rusia din punct de vedere istoric şi la ce ne putem aştepta? Istoricul Constantin Corneanu şi Dan Falcan au abordat aceste teme la ”Dezbaterile Historia” de la Adevărul Live, emisiune moderată de Ion M. Ioniţă. Principalele declaraţii ADVERTISING i

 

 

 

„Declaraţia lui Vasili Gherasimov (șeful Statului Major General al Armatei Ruse – n. n.) este mai mult decât îngrijorătoare, însă mai multe probleme ridică declaraţia politologului Gheorghi Arbatov: că există o linie roşie peste care nu se mai poate trece, că nimeni nu poate garanta că în spaţiul răsăritean, în următorul interval de timp, lucrurile nu se vor îndrepta spre un război cald în adevăratul sens al cuvântului. Toţi avem sentimentul că, dincolo de retorică, nimeni nu va trimite în aer o rachetă nucleară tactică sau strategică, pentru că toţi, inclusiv cei care apasă pe buton (dacă nu sunt complet nebuni) au sentimentul şi convingerea că va fi începutul unui sfârşit al lumii. Dincolo de retorică, ce ar trebui să ne îngrijoreze foarte mult este această escaladare a conflictului şi faptul că s-a ajuns pe buza prăpastiei: există această linie roşie care, în opinia mea, înseamnă neadmiterea cu niciun preţ a spaţiului ucrainean într-o viitoare structură de securitate euroatlantică”, a declarat președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”.

 

 

 

Referindu-se la comportamentul Federației Ruse în arena relațiilor internaționale, după martie 2014, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” a menționat: „Rusia este o mare necunoscută şi întrebarea care se naște este: cât de mult o poţi cunoaşte ca să poţi prevede anumite chestiiuni? Noi suntem într-un spaţiu de interes strategic pentru toată lumea. Geografia ne este favorabilă şi defavorabilă, bogăţiile solului şi ale subsolului ne ajută sau nu ne ajută! În aceste momente, marea teamă şi marile discuţii din spaţiul public sunt legate de acest pericol de ocupare militară a României de către armata rusă. Eu nu cred că există aşa ceva şi cei de la Moscova nu s-au gândit că trebuie să ocupe militar România! Cred rușii nici nu au nevoie de asta! Dar se naşte o mare întrebare: avem capacitatea ca acest organism militar, ca instrument de putere al statului român, să fie eficient şi funcţional? Dincolo de apartenenţa la o alianţă de securitate, precum NATO, avem nevoie noi înşine să facem ceva pentru că şi acolo, în NATO, lucrurile sunt destul de clare. Prima bătălie de apărare se dă de către ţara care este în situaţie limită, după aceea vin forţele aliate. Noi descoperim după 25 de ani că am făcut reforma armatei, a serviciilor secrete şi n-avem instrumente de putere, că avem o armată care are un efectiv de 40.000 de oameni trecuţi prin teatrele de operaţii, dar tehnica de luptă este aproape inexistentă. Avem nişte mici succese, gen tancuri româneşti care i-au speriat pe americani acum câteva săptămâni într-un poligon din Germania. Adică au fost încântaţi americanii că acel pluton de tancuri româneşti şi-a făcut datoria, a câştigat exerciţiile. Nu avem în aceste momente aviaţie! Puterea navală a României trebuie întărită! Nu două fregate care se plimbă şi care nu sunt în regulă în ceea ce priveşte ideea de fregată care trebuie să ducă o luptă! Se naşte această mare discuţie care încă nu este pe piaţa ideilor din România: ce trebuie să întărim? Organismul militar în esenţă, cu 2% din PIB, să întărim anumite componente militare, să pregătim rezerviştii care sunt aproape inexistenţi la capitolul pregătire? Este nevoie să înţelegi că nu putem însemna ceva, decât dacă faci ceva pentru tine, ca ţară. Atunci poţi sta la masa discuţiilor!”.

 

 

 

În ceea ce privește reacția NATO și rolul ucrainei în evoluția raporturilor dintre Vest și Est, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” a ținut să precizeze: „A NATO a reacţionat cu puţină întârziere, dar a reacţionat. În aceste momente, multele exerciţii militare care se desfăşoară sunt un semnal clar pentru opinia publică şi pentru Federaţia Rusă că NATO vrea să-şi ia în serios angajamentele. Totodată, aici începe marea discuţie: în momentul în care Ucraina a fost ajutată să meargă într-o anumită direcţie politică și de securitate, Rusia a reacţionat. Dispozitivul militar strategic rus s-a instalat în poziţii de apărare şi de luptă, după care NATO a reacţionat şi vedem că se instalează şi un dispozitiv strategic NATO la frontierele Rusiei, care deja pune în dificultate mai mult decât trebuie pe toată lumea şi suntem ca în epoca confruntărilor Războiului Rece: suntem în Berlin şi avem, pe de o parte, tancurile americane, şi de altă parte tancurile ruseşti. În aceste momente trebuie să se detensioneze situaţia. De aici începe o lungă negociere politico-diplomatică. Gheorghi Arbatov explică foarte clar că este posibil, în cazul în care forţele separatiste au insuccese, ca trupele ruse să intre direct în luptă. Încercaţi să vă imaginaţi ce ar însemna ca armata rusă să intre direct, fără menajamente, în luptă în spaţiul ucrainean! Atunci va fi cel mai greu moment în care NATO va trebui să decidă ce face. Atunci înseamnă că vor trebui să intre în luptă Statele Unite ale Americii sub steag american, nu sub steag NATO. Şi noi ce suntem? Baza de concentrare pentru trupele americane, locul pe care se face concentrarea de trupe, de pe care se pleacă la defensivă sau ofensivă pe ambele linii strategice. De pe Aeroportul militar de la Kogălniceanu, aviaţia americană poate fi în spaţiul aerian al Caucazului până în 10 minute maxim! Ştiţi ce înseamnă asta? Că o forţă aeriană americană sau NATO poate veni în sprijinul unor insurgenţi din Caucaz, din zona Donbassului. Am înţeles că se negociază în secret pe linia serviciilor secrete americane-ruse. Probabil, dar se negociază un echilibru foarte fragil. Pentru că este acea linie roşie care înseamnă că orice avans al SUA şi al NATO mai mult de acest spaţiu ucrainean duce la reconsiderarea strategiei. Iar noi suntem prinşi nepregătiţi, din păcate!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 26 de ani de la tragicele evenimente din perioada 13 – 15 iunie 1990, respectiv Mineriada care a însângerat Bucureștiul și a complicat raporturile internaționale ale României, rămân încă foarte multe întrebări fără un răspuns precis. Cine a declanşat aceste evenimente? Ce impact au avut asupra imaginii României? La aceste întrebări, precum şi la multe altele, a răspuns istoricul Constantin Corneanu, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ciprian Stoleru şi transmisă de Adevărul Live în data de 10 iunie 2016 (a se vedea: http://adevarul.ro/cultura/istorie/dezbatere-historia-declansat-mineriada-13--15-iunie-19901--8_575a7e0a5ab6550cb8d1ce6c/index.html).

 

KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK

 

În contextul aniversării a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, într-o nouă ediţie specială a dezbaterilor HISTORIA, moderată de istoricul Ciprian Stoleru, Constantin CORNEANU, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, și istoricul Ciprian PLĂIAȘU au încercat să răspundă unor întrebări legate de motivele pentru care ambele tabere (Puterile Centrale și Antanta) au depus eforturi intense pentru a atrage România de partea lor, despre care erau planurile Antantei de a atrage România în război, precum și cele ale Puterilor Centrale (a se vedea: http://adevarul.ro/cultura/istorie/dezbatere-historia-fost-atrasa-romania-razboi-mondial--8_573ebfd75ab6550cb81ed44a/index.html).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prezența secretarului general-adjunct al NATO, Alexander Vershbow, la București, în perioada 25 – 26 aprilie 2016, pentru a participa la Reuniunea directorilor politici din ministerele aliate ale Apărării, ultima întâlnire de acest gen înaintea summit-ului NATO de la Varşovia, agenda sa de întâlniri de la nivelul Președenției României și a Guvernului, precum și evoluțiile din spațiul ucrainean și cel al Republicii Moldova s-au aflat în dezbaterea, din data de 28 aprilie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu participarea jurnalistului și analistului de politică externă Nicolae MELINESCU și a președintelui AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=xZDHqgziEz0).

 

 

 

http://aesgs.ro/page.php?id=13&s1=46&s2=370

 

 

 

 

 

Mesajele NATO la Bucureşti, prin Alexander Vershbow, Adjunctul Secretarului General al Alianţei

 

NATO nu caută confruntarea cu Rusia, dar nu poate ignora acţiunile Moscovei, pentru că în secolul nostru securitatea nu se poate baza pe sfere de influenţă unde marile puteri dictează alegerile vecinilor şi schimbă graniţe cu forţa. Este mesajul transmis, la Bucuresti, de adjunctul secretarului general NATO. În opinia ambasadorului Alexander Vershbow, cea mai bună abordare trebuie să aibă în vedere atât capacitatea de apărare şi descurajare, cât şi existenţa dialogului.

 

26 Aprilie 2016, 21:09 (actualizat 26 Aprilie 2016, 21:21) |

 

 

 

NATO pregăteşte noi măsuri pentru a consolida apărarea flancului estic al Alianţei. Deciziile finale vor fi anunţate la summit-ul care va avea loc în luna iulie.

 

Adjunctul Secretarului General NATO, Alexander Vershbow:

 

„În regiunea Mării Negre, NATO va avea în vedere o prezenţă multinaţională, care să se concentreze în special pe capabilităţile maritime. O astfel de prezenţă ar putea fi foarte robustă, dar defensivă şi în concordanţă cu Convenţia de la Montreux. S-ar baza pe cooperarea întarită a statelor din regiune - România, Bulgaria şi Turcia - în spaţiul aerian, naval şi terestru, consolidată prin prezenţa altor state aliate, inclusiv prin prezenţa forţelor americane în regiune”.

 

Săptămâna trecută, Consiliul NATO - Rusia s-a întâlnit pentru prima oară de la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea şi declanşarea crizei din Ucraina. NATO şi Rusia rămân pe poziţii adverse, nu se reia colaborarea până când Kremlinul nu revine la tratatele internaţionale, dar Alianţa caută soluţii pentru reducerea riscurilor.

 

Adjunctul Secretarului General NATO, Alexander Vershbow:

 

„Mesajul NATO este clar: suntem o alianţă defensivă şi nu căutăm o confruntare cu Rusia. Un nou Război Rece nu este în interesul nimanui. Dar nu putem ignora pur şi simplu acţiunile Rusiei".

 

Alexander Vershbow s-a aflat în România pentru a participa la Reuniunea directorilor politici din ministerele aliate ale Apărării, ultima întâlnire de acest gen înaintea summit-ului de la Varşovia. Oficialul NATO s-a întâlnit cu preşedintele, ministrul Apărării şi a discutat cu experţi şi studenţi despre provocările actualului mediu de securitate.

 

http://stiri.tvr.ro/mesajele-nato-la-bucuresti--prin-alexander-vershbow--adjunctul-secretarului-general-al-aliantei_73546.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Recenta decizie a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, de-a o grația pe Nadia Savcenko, ofițer ucrainean aflat în închisorile rusești, relaţia NATO-Rusia şi vizita lui Vladimir Putin în Grecia au constituit subiectele aflate în dezbaterea intitulată PUTIN, DIN NOU IMPREVIZIBIL, din data de 26 mai 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu participarea președintelului Fundației EURISC, dr. Liviu MUREȘAN, și a președintelui AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=Mke4dcQ-1no). În cuprinsul emisiunii a fost reiterată necesitatea unor relaţii normale cu statul vecin Federaţia Rusă, și a fost salutată întâlnirea iniţiată de Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, de la începutul lunii iunie, cu ambasadorul Federației Ruse la Bucureşti. Totodată, a fost abordată problema reîntregirii naţionale, până la 1 DECEMBRIE 2018, prin demersuri lucide, constante, adecvate, inclusiv pe plan diplomatic, în centrele de putere conştiente de relevanţa României la graniţa de est a NATO.

 

Președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a menționat în timpul dezbaterii faptul că:

 

● Eliberarea Nadiei Savcenko este o mişcare pe tabla de şah, a acestui conflict, în care Federaţia Rusă arată puţină bunăvoinţă, în contextul convorbirii telefonice avute anterior, de către preşedintele Vladimir Putin cu cancelarul german şi preşedinţii Franţei şi Ucrainei. Concluzia este că se poate discuta cu Moscova. Este un semnal pe care preşedintele Putin îl dă Occidentului, că este dispus să negocieze, însă rămâne o mare întrebare: ce este dispus să negocieze?

 

● Federaţia Rusă nu este înfrântă, dar se simte destul de încorsetată astfel încât are nevoie, din când în când, de o mutare tactică menită să ducă la o uşurare, pe moment, a situaţiei în care se află

 

● Nadia Savcenko este un om care crede în această idee, de stat ucrainean, este un militar care şi-a făcut datoria, este un simbol al Ucrainei, în aceste momente. Poţi să te bazezi pe faptul că un militar care a trecut prin această experienţă, de 709 zile de închisoare rusească nu va accepta, pentru nimic în lume, decât să lupte şi să îşi recâştige demnitatea, ca militar, şi să câştige războiul acesta, în care Ucraina doreşte să întoarcă acasă Donbasul, din toate punctele de vedere, doreşte să reocupe Peninsula Crimeea şi să afirme măreţia Ucrainei. Dacă va face politică, Nadia Savcenko s-ar putea să fie, pe termen scurt şi mediu, până la o compromitere politică sau un eşec, acel om de care o întreagă generaţie are nevoie ca simbol, şi în acelaşi timp va da acea fermitate...numai că, cu fermitatea asta Ucraina s-ar putea să ajungă undeva, ca să fiu elegant, unde nu trebuie să ajungă...

 


http://adevarul.ro/international/rusia/cnn-devansat-romania-24-ore-1_57489da35ab6550cb85e7905/index.html

 

http://www.ionpetrescu.ro/2016/05/page/2/

 

https://www.youtube.com/watch?v=Mke4dcQ-1no

 

 

 

Evocarea primarului Traian Popovici , la 70 de ani de la încetarea sa din viață, a avut loc joi, 2 iunie 2016, ora 18:00 la CLUBUL ȚĂRANULUI, a fost urmată de prezentarea filmului documentar „Autorizație pentru viață”, realizat de IURIE LEVCIC ( Cernauti), care a intrat in direct cu invitații de la București.

 

Organizatorii acestui eveniment au fost Institutul „Frații Golescu” prin președinte Mihai NICOLAE, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina prin președinte Marian Clenciu, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gh. I. Brătianu” prin președinte Constantin Corneanu și Clubul Țăranului Român în partenriat cu Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești - Cernăuți prin director Iurie Levcic.

 

Au prezentat Constantin CORNEANU - doctor în istorie, Mihai NICOLAE - doctor în drept, Marian Clenciu, pre;dinte al Asocia'iei Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Iurie LEVCIC - director ARTBUC - Cernăuți, realizator al film lui „Autorizație pentru Viață”, moderator al evenimentului este jurnalistul Dorian Theodor CLENCIU din partea România Breaking News.

 

LA MULȚI ANI!

 

O viață cu sănătate, bucurii și împliniri pentru tine și cei dragi sufletului tău!

 

 

 

339 3465401

 

 

 

Interese strategice și opțiuni politico-militare ale României (1939 – 1945)

 

 

 

 

 

Rusia a înființat Garda Națională

 

 

 

Recenta decizie a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, de-a înființa o Gardă Națională a Federației Ruse, începând cu data de 5 aprilie 2016, precum și implicațiile unei asemenea decizii în contextul evoluțiilor politico-militare și economice din spațiul Federației Ruse și al celui ex-sovietic, s-a aflat în dezbaterea, din data de 7 aprilie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu generalul (r) Mihaiu MĂRGĂRIT,  fost șef al Direcției de Informații Militare, și președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=XRGPBACt7u4).

 

 

 

Ministrul Apărării Naționale, Mihnea Motoc, a propus în numele României un proiect strategic cu o miză uriaşă: înfiinţarea unei grupări navale NATO la Marea Neagră. În aceste momente, Ministerul Apărării Naționale derulează un proces de negocieri cu aliaţii şi partenerii din NATO privind o contribuție voluntară la realizarea acestei grupări navale din care vor face parte România, Turcia, Bulgaria, precum şi state partenere ale NATO. Gruparea navală NATO din Marea Neagră are ca miză pacea şi securitatea într-o regiune din ce în ce mai vulnerabilă, unde s-a creat un dezechilibru strategic. Iniţiativa României este abia la început, iar procesul va fi de durată. Oficialii români mizează pe o prezenţă continuă a forţelor NATO în Marea Neagră. Convenţia de la Montreux limitează tonajul şi impune o staţionare de până la 21 de zile, pentru navele de război care nu aparţin ţărilor riverane. Între timp, Federația Rusă şi-a întărit forţa navală de la Marea Neagră, cu peste 40 de nave. Acum Turcia este cea mai importantă putere navală NATO în Marea Neagră. Răspunzând unor întrebări ale jurnalistei Alina Grigore, de la redacția de Știri a TVR 1, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU a menționat cu referire la această inițiativă a României și a evoluțiilor geopolitice și strategice din bazinul Mării Negre: „Flancul estic al NATO ar putea fi întărit nu numai prin prezența și vizitele unor nave americane sau aliate, britanice, franceze, germane, ci prin însăși puterea navală a unor țări precum România sau Bulgaria. Ori aici este miza! Dacă flancul estic al NATO are nevoie de o putere navală în Marea Neagră, militez ca acea putere navală în Marea Neagră să fie puterea navală românească. Avem nevoie de nave noi, avem nevoie de modernizarea fregatelor”.

 

 

 

 

 

http://stiri.tvr.ro/romania-propune-o-grupare-navala-nato-la-marea-neagra_70137.html

 

 

 

În contextul recentelor atentate teroriste din spațiul Uniunii Europene, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU a răspuns unor întrebări ale jurnalistului Mihai DIAC de la cotidianul România Liberă privitor la securitate/insecuritate în spațiul Uniunii Europene.

 

 

 

 

 

Victoria Nuland la București

 

 

 

Prezența asistentului pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland, la București în cursul zilei de 18 ianuarie 2016, agenda sa de întâlniri de la nivelul Președenției României și a Guvernului, precum și evoluțiile din spațiul ucrainean și cel al Republicii Moldova s-au aflat în dezbaterea, din data de 21 ianuarie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, dr. Liviu MUREȘAN, președintele Fundației EURISC și generalul (r) Mihaiu MĂRGĂRIT,  fost șef al Direcției de Informații Militare (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=sP92KWlVkUI).

 

 

 

 

 

http://stiri.tvr.ro/reteaua-r--un-reportaj-despre-structura-ultrasecreta-de-la-revolutia-din-1989_68652.html

 

 

 

2) Pământ și mare la Carl Schimdt și A. Dughin

 

 

 

 

 

Interesele geopolitice și planurile strategice ale principalilor actori geopolitici de pe scena relațiilor internaționale s-au aflat pe agenda dezbaterii intitulată Triunghiul Bermudelor: SUA-Rusia-UE, din data de 6 decembrie 2015, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Valori Euroatlantice de la postul 6TV, cu sprijinul colonelului (r) prof. univ. dr. Ion EMIL din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” și a președintului AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=OQCsFcHi2G4).

 

 

 

 

 

Evoluțiile principalilor actori de pe scena relațiilor internaționale, cu precădere cele din spațiul rusesc, ucrainean și al Republicii Moldova s-au aflat în dezbaterea, din data de 11 februarie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, cu participarea generalului (r) dr. Alexandru GRUMAZ, analist politico-militar, și a președintelui AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=aQ6Qu4LNIc4).

 

 

 

 

 

Aniversarea a 200 de ani de la izbucnirea Marii Revoluţii Franceze de la 1789 a oferit opiniei publice internaţionale şi mass-media spectacolul desfăşurării unei alte Revoluţii. O Revoluţie care a marcat în variate forme, „de catifea” sau sângeroase, destrămarea glacisului strategic al Uniunii Sovietice, având drept rezultat eliberarea Europei Centrale şi de Est de sub ocupaţia directă şi brutală a Armatei Roşii, precum şi înlăturarea regimului social-economic şi politic generat de ideologia comunistă. Anul 1989 nu a fost un an al ideilor, ci al stărilor de spirit, a fost anul în care oamenii erau gata să se lase împuşcaţi pentru revendicările lor. Acest lucru nu a existat înainte şi nici după aceea. În 1989 avea să se petreacă inimaginabilul și rămâne un an în care s-au întâmplat lucruri învecinate cu miracolele. Într-o analiză serioasă asupra celor întâmplate, cunoscută fiind reputaţia sovieticilor de mari jucători de şah, precum şi dezvăluirile din arhivele serviciilor secrete ale fostelor ţări socialiste şi ale fostei URSS, se relevă faptul că nu a fost numai şi numai un miracol. Modul în care liderii de la Kremlin au pus în aplicare „noua gândire politică” sovietică în planul relaţiilor internaţionale, cu sprijinul braţului său secret (KGB&GRU), alimentează „teoria conspiraţiei” privind implicarea, mai mult decât necesară, a serviciilor secrete sovietice, precum şi a celor occidentale, în evoluţia evenimentelor din România acelui decembrie 1989. Locul şi rolul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 în devenirea românilor reprezintă un subiect extrem de important, nu numai în efortul de a scrie istoria recentă, ci şi în dorinţa de a putea afla dacă vrem şi putem să fim o societate democratică, capabilă de reconciliere şi pedeapsă în limitele legii şi ale moralei. Putem să ne împăcăm cu trecutul nostru, cu adevărurile privind curajul şi laşităţile contemporanilor noştri, cu imposibilitatea noastră de a ne revolta şi a accepta tirania, cu abuzurile compatrioţilor noştri?! În emisiunea intitulată Schimbarea la față a României, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu, realizatorul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, din data de 17 decembrie 2015, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, și colonelul (r) Alexandru POLEUCĂ, martor activ al celor petrecute în decembrie 1989, au încercat să ofere explicaţii pentru modul în care s-a ajuns la imposibilitatea reformării sistemului comunist din România socialistă, a modului în care structurile de forţă ale statului socialist au fost incapabile să înţeleagă evoluţiile din arena relaţiilor internaţionale, cu profunde implicaţii geopolitice şi strategice, şi să acţioneze în consecinţă, responsabilităţile pentru jertfele de sânge şi represiunea barbară din decembrie 1989, precum şi modul în care a fost preluată puterea în statul român, de către cine şi de ce.

 

 

 

 

 

Acordul de încetare a focului în conflictul sirian, perspectivele acestuia, precum și posibilele evoluții ale principalilor actori geopolitici din zona Orientului Mijlociu s-au aflat pe agenda discuțiilor dintre președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, și dr. Alexandru GEORGESCU, analist în cadrul Fundației EURISC, în cadrul emisiunii Ziua Z de la postul 6TV, din data de 25 februarie 2016, iniţiată de către jurnalistul Ion Petrescu (a se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=3MvyCidpkg4).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONSTANTIN CORNEANU şi ALEXANDRU GEORGESCU
au fost conaţionalii prezenţi la emisiunea ZIUA Z,
care a fost difuzată de postul 6TV,
subiectul dezbătut fiind
ACORDUL DE ÎNCETARE A FOCULUI ÎN SIRIA.


 

 

 

Acordul de încetare a focului în Siria

 

 

 

 

 

http://www.ionpetrescu.ro/2016/02/

 

 

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=3MvyCidpkg4