La împlinirea a 35 de ani de la izbucnirea, desfășurarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 persistă o veche întrebare: a fost sau n-a fost Revoluție?! Revoluția Română din Decembrie 1989, cu marile sale adevăruri și mistere, și-a făcut cu greu loc în conștiința opiniei pu­blice, cu excepția celor afectați sau implicați direct în vâltoarea Revoluției. Mass-media a încercat să dezlege unele dintre cele întâmplate în Decembrie 1989 în România lui Ni­co­lae Ceaușescu, însă rămasă în seama mass-media, aflată în căutare de senzațional și a im­pu­nerii unor adevăruri parțiale, revanșa celor înfrânți în Decembrie 1989 nu a întârziat în a se produce, astfel încât Revoluția Română din Decembrie 1989 a devenit o „lovitură de stat” dată de către forțe antiromânești, cu sprijinul direct al fostei Uniuni Sovietice și nu numai. Pe măsură ce tranziția către un regim democratic și o economie de piață se do­ve­dea aducătoare de mari suferințe și sacrificii, Revoluția Română din Decembrie 1989 a devenit, sub impulsul unor teorii precum cea a „loviturii de stat”, vinovată de eșecul unei societăți și a unui sistem politic.

Politologul Anneli Ute Gabanyi consideră că „Revoluția Română, precum toate re­vo­luțiile, va rămâne veșnic neterminată, și istoria despre revoluție va fi încă multă vreme, după spusele lui Umberto Eco, operă deschisă”. Anneli Ute Gabanyi remarcă faptul că lipsa unor pârghii de influență ale Kremlinului la București, în sânul conducerii de partid și de stat, precum și al conducerii Armatei și Securității române, avea să favo­ri­zeze, dacă nu chiar să impună în mod obligatoriu, o răsturnare violentă a lui Nicolae Ceaușescu și a regimului său politic.

Politologului Ekkart Zimmermann consideră că „Revoluția este reușita răsturnării elitei/elitelor la putere de către o nouă elită/a unor noi eli­te care, după ce a preluat puterea (de obicei prin folosirea unei forțe consi­derabile și mobilizarea maselor), schimbă fundamental structura socială și prin aceasta struc­tura de putere”. Ekkart Zimmermann stabilește patru momente de cotitură pe par­cursul unei Revoluții, în care se pot lua hotărâri decisive: 1) pierderea legitimității regimului; 2) decăderea elitelor; 3) mobilizarea maselor și 4) puterea și loia­li­ta­tea forțelor de ordine. Anneli Ute Gabanyi este de părere că din perspectiva criteriilor sta­bilite de Ekkart Zimmermann, Revoluția Română din Decembrie 1989 a fost o ade­vă­rată Revoluție, „poate singura revoluție autentică din Europa Centrală și de Est în 1989”.

Privind cele petrecute în România în perioada 16 – 22 decembrie 1989, din aceste perspective de interpretare politologică, putem spune că acestea sunt elementele de început ale unei Revoluții, a unui proces revoluționar care va schimba din temelii întreaga societate românească. Conținutul articolului 1 („Abandonarea rolului con­du­cător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de gu­vernământ”) din programul politic propus de către Consiliul Frontului Salvării Na­țio­nale, în seara de 22 decembrie 1989, semnifică voința politică a celor care și-au asu­mat conducerea statului român, în acele momente, de a iniția un proces revo­lu­ționar menit să transforme radical societatea românească și viețile românilor.

A fost sau n-a fost? În mod cert…a fost!

______________________________

*Editorial apărut în nr. 4 (9)/2024 al revistei CLIO