Cu ocazia Conferinţei de la Moscova, din 9 – 10 octombrie 1944, la propunerea premierului Churchill, Stalin va fi de acord cu procentajele privind delimitarea zonelor de influenţă în Sud-Estul Europei: 1) România – 90% URSS, 10% – alţii; 2) Grecia – 90% Marea Britanie în acord cu Statele Unite, 10% URSS; 3) Iugoslavia şi Ungaria – 50% cu 50%; 4) Bulgaria – 75% URSS, 25% alţii. Cu ocazia publicării, în 1953, a propriului raport privind întâlnirea cu Stalin, de la Moscova, respectiv Conferinţa „Tolstoi”, premierul britanic şi-a justificat vizita ca pe o încercare de a-i ţine pe sovietici pe loc, deoarece americanii întârziau să îşi dea seama de creşterea influenţei comunismului în Europa şi în lume.

După dialogul sovieto-britanic de nivel înalt, ambasadorul Averell Harriman va comunica la Washington: „A sosit timpul să clarificăm ceea ce aşteptăm (de la sovietici – n. n.) în schimbul bunăvoinţei noastre. Dacă nu luăm măsuri faţă de politica actuală, după toate semnele Uniunii Sovietică va deveni cel mai mare bătăuş din lume, oriunde propiile sale interese vor intra în joc…Sunt decepţionat, dar nu şi descurajat. Sarcina de a determina guvernul sovietic să joace un rol decent în afacerile internaţionale va fi însă mai dificil decât am crezut noi”. Procesul de sovietizare a fost influenţat şi de recunoaşterea Uniunii Sovietice ca partener de alianţă şi ca o mare putere, ceea ce a însemnat şi o recunoaştere concomitentă a doctrinei politice şi militare sovietice, a practicilor şi compromisurilor care decurgeau de aici: zone de influenţă şi impunerea regimului comunist în aceste zone. Cele petrecute la Moscova în octombrie 1944 au făcut subiectul emisiunii ISTORICA de la Radio România Actualități din seara de 14 noiembrie 2022. Președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a răspuns întrebărilor jurnalistului George POPESCU, realizatorul emisiunii ISTORICA.