Lectura unui recent volum dedicat rolului și locului regimului Ceaușescu în devenirea și pătimirea românilor, precum și ultimilor 30 de ani din istoria noastră post-decembristă, mi-a întărit convingerea că există nu numai o lipsă de informație istorică, de cele mai multe ori ca urmare a lipsei de lectură, ci și o imposibilitate de-a accepta adevărurile unui timp istoric. A existat și va mai exista o polemică atât în mediul istoriografic, cât și în mass-media, privind poziția noastră de independență politică și economică față de Uniunea Sovietică, faptul că noi am sfidat Kremlinul până în ultima clipă și am plătit extrem de scump în decembrie 1989, precum și după.

Nu pot să cred că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai mare defector-transfug al Federației Ruse încă din 1957 (sic!), după cum susțin autorii volumului lecturat, însă cred că el s-a încurcat în propriile sale visuri privind dezvoltarea și modernizarea României! De la faimosul discurs al lui Nicolae Ceaușescu, semn al nesupunerii și independenței, din balconul sediului CC al PCR din 21 august 1968 și până la deciziile din ședința Biroului Permanent al CPEx al CC al PCR din 29 aprilie 1989 au trecut două decenii de împliniri și greșeli strategice.

Pe 29 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu a cerut ca ponderea țărilor socialiste în comerțul exterior al României, în perspectiva cincinalului 1990 – 1995, să fie de cel puțin 50%, iar cea a statelor capitaliste de 20-25%. Ponderea URSS în comerțul exterior era de 36,8% în 1988. Lectura cifrelor relevă faptul că visul nostru de independență economică, care o sprijinea pe cea politică, se spulberase! Liderii de la Kremlin nu se considerau responsabili moral pentru superindustrializarea României. Totodată, Bucureștiul era informat că Uniunea Sovietică începuse să-și mărească datoria externă care era de 30 de miliarde dolari în 1985 (120 de miliarde dolari în 1991), în timp ce rezerva de aur scăzuse de 10 ori.

Oare de ce ar fi vrut Uniunea Sovietică să dărâme un regim prăbușit, deja, economic și politic, precum și să mențină controlul asupra unui spațiu aducător de neliniște politică și dezastru economic, având propriile sale neputințe economice?! Doar ca să se răzbune pe un defector-transfug?!

Cred că o amplificare a efortului de lectură și înțelegere, ar putea releva adevărurile unui timp istoric…în detrimentul iluziilor noastre, devenite convingeri!

________________________________________

* Editorial publicat în numărul 9/2020 al revistei Enigmele Istoriei