Un recent articol al președintelui Federației Ruse, Vladimir V. Putin, referitor la noile tendințe ale revizionismului istoriografic și la responsabilitățile istorice pentru începerea celui de-Al Doilea Război Mondial a generat un val de emoție și critică în cancelariile diplomatice ale lumii, în cercurile istoriografice, în mass-media și nu numai. În urma evenimentelor petrecute în martie 2014 în arealul ex-sovietic, respectiv intrarea Peninsulei Crimeea în componența statului rus, istoria și adevărurile/neadevărurile ei au devenit un teren de joacă al politicienilor, al mass-media și-al unei opinii publice neinformată pe de-a întregul, dacă nu chiar manipulată.
La 75 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, rămâne stăruitor și obsesiv întrebarea: cine și cum a început drumul spre acel infern?! A fost Acordul de la München (29 – 30 septembrie 1938) un prim pas spre marea dramă europeană sau nu?! A reprezentat acesta începutul divizării elitei politice britanice astfel încât Rudolf Hess a încercat, în mai 1941, imposibilul după „miracolul de la Dunkerque”?!
În ceea ce priveşte atitudinea Franţei, Georges Bonnet, ministru de Externe în perioada 1938 – 1939, scria: „În cursul unei dezbateri hotărâte de Comisia parlamentară de anchetă asupra evenimentelor intervenite din 1939 până în 1945, un martor important declara: «Politica domnului Georges Bonnet a constat în a-i face pe ruşi şi pe germani să se bată între ei». Ce-i drept, nu doream războiul pentru nici un popor din Europa. Dar nu voi dezavua totuşi această interpretare pătrunzătoare dată politicii mele”. O înțelegere corectă a unui timp istoric sau o exagerare?!
Și, totuși…generalul Faucher îi scria, la 6 octombrie 1938, lui Edouard Daladier, premierul Franţei, că ofiţerii cehoslovaci îi reproşează faptul că le este aplicată „o umilire fără precedent dând lui Hitler fără luptă şi, practic, fără opoziţie, fortificaţiile” Cehoslovaciei.
În volumul „Trădarea sovietică – 1938” (1993), istoricul ceh Ivan Pfaff relevă faptul că pe 26 şi 27 septembrie 1938, România a reiterat oferta podului aerian pentru Cehoslovacia, însă sovieticii au tergiversat o decizie. Telegrama diplomaţiei româneşti către Kremlin a fost reprodusă de către istoricul ceh Jiri Hochman în Anexa de la lucrarea „The Soviet Union and the failure of Collective Security. 1934 – 1938”, apărută în SUA (1984).
Adevăruri istorice uitate și răstălmăcite!
______________________________________________
* Editorial publicat în numărul 7/2020 al revistei Enigmele Istoriei
