Împlinirea a 75 de ani de la victoria Națiunilor Unite asupra Germaniei naziste și-a ideologiei național-socialiste a fost marcată într-un mod aparte, pe de-o parte datorită pandemiei de COVID-19, iar pe de altă parte de-o accentuată politizare a acelei clipe istorice, de-o ignorare a unor adevăruri ale realităților de atunci. În drumul spre capitularea necondiționată a Germaniei naziste din zilele de 8 și 9 mai 1945, partizanii de ieri și de azi ai „telegramei lungi” a lui George F. Kennan uită faptul că Aliații Occidentali au fost de acord la Teheran, în noiembrie 1943, că frontierele de stat ale Uniunii Sovietice sunt cele din dimineața de 22 iunie 1941. Centura de securitate a Uniunii Sovietice ce avea să fie realizată după 17 septembrie 1939 era recunoscută, astfel, ca un fapt împlinit pentru multă vreme de acum înainte. Nemulțumirile și frustrările Aliaților Occidentali față de Uniunea Sovietică aveau să răbufnească mult după Conferința de la Potsdam (iulie 1945) unde au avut, cu toții, sentimentul unei înțelegeri.

Și, totuși…în pofida moralului excelent al trupelor aliate din capul de pod de pe Elba și a estimărilor realiste ale comandanților Armatei 9 americane, privind situația tactică și perspectivele strategice ale continuării înaintării spre Berlin, generalul Dwight D. Eisenhower a ordonat, în dimineața de 15 aprilie 1945, ca Armata 9 americană să se oprească pe Elba. În dimineața zilei de 16 aprilie 1945, 2,5 milioane de oameni din compunerea Fronturilor 1 Bielorus și 1 Ucrainean, sprijiniți de 41.600 de tunuri și mortiere grele, 6.250 de tancuri și tunuri autopropulsate, precum și patru armate aeriene, vor declanșa Bătălia Berlinului.

Intransigența lui Eisenhower de la Reims, din ziua de 7 mai 1945, privind capitularea necondiționată a Wehrmacht-ului pe toate fronturile, precum și tertipurile noilor lideri politico-militari ai Reich-ului nazist, aveau să genereze capitularea ce intra în vigoare la ora 23.01 (ora Europei Centrale) pe 8 mai 1945. Relațiile cordiale, încă, dintre Uniunea Sovietică și Aliații Occidentali au favorizat o nouă ceremonie de capitulare necondiționată la Berlin pe 8 mai 1945, ora 23.01. Ceremonie întârziată de întreruperea curentului electric și de o serie de probleme de ordin administrativ, astfel încât documentele capitulării necondiționate și în fața Uniunii Sovietice s-au semnat la 9 mai 1945, ora 00.45!

Atunci, după…s-a băut șampanie!

Astăzi se politizează…în dauna adevărului istoric și-a suferinței celor care au visat și sperat la victoria Națiunilor Unite, a celor care au făcut supremul sacrificiu cu gândul la Ziua Victoriei, precum și-a celor care nu au mai apucat-o!

______________________________________________

* Editorial publicat în numărul 5/2020 al revistei Enigmele Istoriei