Autor: Dr. Nicolae DOLGHIN

Peripețiile unui Imperiu

Dispariția Imperiului Sovietic din relațiile bipolare ale lumii, apoi destrămarea sa au constituit premise unice, în felul lor, pentru construirea altei lumi, a lumii proiectate în Carta de la Paris din 21 noiembrie 1990, dar intrată rapid în uitare. Apăruse, pentru scurt timp, fantomatica șansă din perioada funcționării alianțelor învingătoare în războiul mondial, cea de a construi un alt univers. În Europa, coaliția antihitleristă – transatlantică în configurația ei – a uitat toate proiectele exact după ce a trecut pericolul. Ceea ce Occidentul a oprit după război a reluat peste ani, iar din poziția de autodeclarat învingător a adoptat...

Read More

Am ajuns acolo unde nu era prea greu

La 21 noiembrie 1990, la Paris, a fost semnată Carta pentru o nouă Europă, care proclama triumfător și indubitabil că…Era de confruntare și divizare a Europei a luat sfârșit, iar relațiile dintre state se vor întemeia pe respect și cooperare. Niciun document al bipolarității nu fusese atât de optimist și nu generase atâtea speranțe. URSS încă exista, era superputere nucleară, actor activ în procesele politice ce se derulau, într-o prelungită criză economică, dar având posibilitatea generării unor crize serioase pe continent pentru a masca realitatea. Nu a făcut-o. Trupele sale nu au împiedicat procesele democratice din țările unde staționau,...

Read More

Oameni vechi, aceleași probleme

Cu spectacole și focuri de artificii s-a încheiat trumpiada care a ținut lumea pe jar patru ani. A fost o eliberare cvasiglobală, nedisimulată și nediplomatică, a emoțiilor generate de liderul care a plecat de la Casa Albă convins că a fost furat. Obișnuiții cu pupatul papucului din lumea întreagă au trecut deja la noile încălțări. Este interesant cum va rămâne în istorie, dacă va rămâne, realitatea că din multele contestații adresate justiției de către echipa fostului președinte niciuna nu a fost măcar acceptată în tribunale. Al 45-lea președinte al SUA fusese ales de o Americă profundă, a cărei exprimare...

Read More

Gânduri sub pandemie

A fost interesant anul 2020. Părea că marea geopolitică a fost strivită de pandemie. Actorii importanți ai lumii se duelau doar în acuze, vaccinuri și medicamente anti-covid. Cel puțin cam așa a fost pe timpul valului de primăvară. Distanțarea socială, restricțiile, izolarea, problemele economice și sociale, aceleași pentru toată lumea, au fost treptat impuse și acceptate în comunități, chiar dacă erau nefirești și transformă ființa umană într un animal asocial. Nici familia – cetatea dintotdeauna – nu mai este refugiul salvator, a devenit un focar cu dinamici specifice. Măsurile restrictive, cu efectele lor inevitabile, au fost acceptate ca un...

Read More

Rusia, ca inutilă imagine a inamicului

Lumea post-bipolară nu încetează să ne surprindă, nu doar prin dinamica evenimentelor. Pe rând, devin fiabile reprezentările despre momente și fapte ce păreau demonstrate și introduse pentru totdeauna în formule sacre. Memoria istoriei este inepuizabilă, multe socluri nu mai sunt intangibile, multe tabu-uri vor fi răvășite. Noi documente? Noi descoperiri? Evenimente ignorate? Probabil câte ceva din toate acestea. Dar mai curând este geopolitică, cu tot dinamismul, avatarurile și opțiunile ei. Nu este oare istoria cea care, prin instrumente proprii clasicizează evenimente ce au reprezentat, atunci când s-au petrecut, una dintre opțiunile geopoliticii? Nu sunt istoricii cei care interpretează determinările...

Read More