În contextul desfăşurării evenimentelor din spaţiul ex-sovietic, respectiv încercările de integrare europeană ale Republicii Moldova şi revoltele din zona estică a Ucrainei, preşedintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a acordat un interviu cotidianului Epoch Times – România cu referire la evoluţiile geopolitice din acest spaţiu și la interesul Federației Ruse pentru Odessa (a se vedea: http://epochtimes-romania.com/news/exclusiv-ce-rol-are-odessa-in-planurile-rusiei-interviu—216984).

Ce consecințe are alipirea Crimeei la Rusia pentru Ucraina, pentru Republica Moldova și pentru regiune, în opinia dvs.?

Realipirea Peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă oferă un avantaj strategic în reorganizarea defensivei ruse în spaţiul geopolitic al Mării Negre. Trecând peste argumentele de ordin istoric privitor la apartenenţa Crimeii, putem observa că această zonă geografică este considerată a fi portavionul Mării Negre. Istoricul Gheorghe I. Brătianu vorbind despre conceptul de „spaţiu de securitate” al unei ţări, un termen geopolitic pe care îl va defini ulterior drept spaţiul care cuprinde acele regiuni şi puncte fără de care o naţiune nu poate îndeplini nici misiunea ei istorică, nici posibilităţile care alcătuiesc destinul său, va menţiona două „poziţii cheie”, respectiv poziţii geopolitice decisive: 1) strîmtorile Bosfor şi Dardanele şi 2) Peninsula Crimeea. Cine stăpâneşte Crimeea poate stăpâni Marea Neagră. Pierderea Peninsulei Crimeea de către Ucraina, dincolo de aspectul de natură juridică şi emoţională, contribuie la diminuarea importanţei strategice a statului ucrainean în zona Mării Negre, anularea pericolului generat de flota ucraineană din Marea Neagră şi controlul strategic al Federaţiei Ruse asupra evoluţiilor geopolitice ale Republicii Moldova, Ucrainei, Turciei şi a celor din zona Orientului Mijlociu. Pierderea de către Rusia, în decursul istoriei, a controlului strategic al Peninsulei Crimeea a determinat pierderea controlului strategic asupra bazinului Mării Negre precum şi evoluţii geopolitice ale Turciei aflate în conflict cu interesele de securitate şi cele geopolitice ale Rusiei. Republica Moldova va trebui să ia în calcul, din acest moment, cu mai multă atenţie, dorinţele celor de la Moscova şi agitaţia celor de la Tiraspol, având în vedere comportamentul recent al Federaţiei Ruse în arena relaţiilor internaţionale.

Cum vă explicați că preşedintele rus Vladimir Putin a solicitat Republicii Moldova şi Ucrainei să ridice imediat „blocada” impusă Transnistriei, ameninţând şi cu o intervenţie militară?

Declaraţiile preşedintelui Federaţiei Ruse fac parte din gama de atitudini publice menite a crea insecuritate şi teamă, de a tempera un avânt pro-european al elitei politice de la Chişinău şi de a încuraja minorităţile rusofone din spaţiul Republicii Moldova în atitudinea lor de frondă faţă de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. Nu se poate vorbi despre o blocadă economică a regiunii transnistrene, ci doar despre aplicarea unor măsuri riguroase de control derivate din obligaţiile impuse de aderarea la UE. Nu cred că este nevoie de o intervenţie militară directă a Federaţiei Ruse în Transnistria deoarece acolo există posibilitatea mobilizării armatei transnistrene care poate să pună în dificultate guvernul de la Chişinău. Prezenţa militarilor ruşi ar fi prea costisitoare, în opinia mea, atât din punct de vedere financiar cât şi al imaginii publice a Federaţiei Ruse în arena relaţiilor internaţionale. În ceea ce priveşte Ucraina, aflată în conflict deschis cu Moscova, poziţia preşedintelui Vladimir Putin este un semnal în ceea ce priveşte poziţionarea viitoare a Ucrainei faţă de Transnistria în condiţiile existenţei unei minorităţi ucrainene în acest spaţiu geografic, precum şi al intereselor Kremlinului în regiune.

Se va schimba poziţia Ucrainei faţă de conflictul transnistrean în actualul context?

Poziţia Ucrainei a rămas, deocamdată, neschimbată, însă pe măsură ce evenimentele se află în derulare este greu de prevăzut care va fi atitudinea celor de la Kiev: se vor alia intereselor Kremlinului în regiune sau vor sprijini comunitatea occidentală în formatul de negocieri „5+2”. Viitorul statului ucrainean, respectiv federalizare sau destrămare, va influenţa poziţia Kievului. Pe măsură ce Federaţia Rusă se va angrena în efortul de reorganizare a spaţiilor apropiate nemijlocit de frontiera sa geografică, respectiv crearea în locul statelor a federaţiilor sau a câtorva state a căror orientare geopolitică va fi univocă, vom obţine şi un răspuns la această dilemă în ceee ce priveşte poziţia Kievului: va participa la realizarea unui „cordon sanitar”, format din state membre ale UE şi NATO, menit a bloca orice avans geopolitic al ruşilor în Vest sau va gravita pe orbita intereselor regionale ale Federaţiei Ruse.

Este Odessa cheia conflictului din Ucraina? Credeți că Putin își dorește să taie ieșirea Ucrainei la Marea Neagră?

Odessa are o importanţă geografică, politică şi emoţională în regiune, însă nu cred că este esenţa conflictului. Oraşul-port de la Marea Neagră face parte dintr-un spaţiu geografic care trebuie reorganizat din punct de vedere politico-administrativ în conformitate cu interesele Kremlinului în regiune. Împiedicarea accesului Ucrainei la Marea Neagră se poate constitui într-un obiectiv strategic al Kremlinului şi al miliţiile pro-ruse din zonă. O enclavizare a sud-estului Ucrainei, implicit a Odessei, după modelul Tiraspolului, poate fi de mare ajutor în perspectivă pentru Kremlin în efortul acestuia de a influenţa evoluţiile geopolitice ale Kievului. Dintr-o astfel de perspectivă, putem considera că Odessa reprezintă un punct-cheie în planurile geopolitice ale Federaţiei Ruse în noul context al evoluţiei relaţiilor în spaţiul CSI.