În dialogul cu jurnalista Lilly Marcou din septembrie 1990, Alexandr Iakovlev menţiona faptul că reformatorii din PCUS înţeleseseră că economia de piaţă trebuia introdusă cât mai repede cu putinţă, însă acest lucru nu se putea face cu structurile de conducere centralizată din URSS-ul acelor clipe. Totodată, vechile cadre trebuiau să-şi piardă puterea iar ţara să participe la diviziunea internaţională a muncii.

În pregătirea reformei economiei sovietice, Institutul Internaţional pentru Analiză Sistemică Aplicată (IIASA) din Austria avea să joace un rol extrem de important în pregătirea „tinerilor economişti” reformatori. IIASA a fost întemeiat în octombrie 1972, în urma deciziei Clubului Internaţional de la Roma, şi a fost amplasat în castelul Laxenburg de lângă Viena. La 4 iunie 1976 a apărut, la Moscova, Institutul Unional de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Cercetărilor Sistemice (VNIISI), în calitate de filială a IIASA. Şeful Secţiei Internaţionale de la VNIISI era Alexandr A. Seitov, fost adjunct al Secţiei Studenţeşti a Comitetului Orăşenesc VLKSM (Uniunea Tineretului Comunist Leninist) din Moscova, bănuit de a fi un important general sau colaborator extern al Direcţiei Generale I a KGB. În februarie 2002, în ziarul Stringer, a apărut un interviu cu „Viaceslav Sergheevici K.”, fost ofiţer în Direcţia Generală I a KGB (Primul Directorat Suprem, astăzi Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse). Fostul ofiţer de informaţii externe sovietic dezvăluie faptul că la Viena aveau loc seminarii trimestriale, unde erau trimişi tinerii „stagiari” şi „curatorii” lor din KGB. Grupul de tineri „stagiari” nu era mai mare de 20 de persoane şi era selectat personal de către Iuri V. Andropov. Tinerii „stagiari”, cu excepţia capacităţilor intelectuale, trebuiau să aibă o capacitate mare de manevrabilitate, pentru ca ofiţerii KGB să-i poată manipula în orice condiţii, chiar şi în cazul în care URSS se va prăbuşi. Unii dintre candidaţi au renunţat, deoarece nu doreau să devină „marionete vii”. Fostul ofiţer „Viaceslav Sergheevici K.”, alias omul de afaceri Serghei Kuguşev, susţine în lucrarea Al treilea proiect că a fost creată o organizaţie secretă în interiorul KGB-ului, după schema clasică a conspiraţiei, astfel încât „fiecare membru al acestei mafii a KGB-ului cunoştea doar un singur agent de rang înalt şi el însuşi avea legătură cu 5-7 agenţi racolaţi de nivel mult mai mic”. Trebuie menţionat faptul că prin Circulara nr. 066/02.02.1988 (Lărgirea drepturilor forurilor conducătorilor organelor Securităţii de Stat din URSS) se va permite ca, din acele momente, în caz de necesitate operaţională urgentă, grupurile operaţionale ale KGB să poată fi formate, pentru o durată de până la doi ani, din ofiţeri detaşaţi din alte departamente ale KGB, fără ştiinţa şi „fără a se raporta la forurile centrale”. Totodată, conducerea KGB adoptase, la 4 iulie 1983, un text care stabilea modalităţile de organizare şi exploatare a reţelelor de agenţi, astfel încât principiul reformei în KGB se rezuma într-o singură frază: „Sistemul de agenţi ai organelor KGB trebuie să fie excepţional şi puţin numeros”. „Conspiratorii” din KGB îşi întăreau, astfel, poziţia.

Un rol important în acest plan avea să-l joace şi Arkadi Volski, asistent personal al lui Iuri V. Andropov în perioada 1982 – 1984 şi, mai apoi, al lui Konstantin U. Cernenko. În clipa în care Iuri V. Andropov a murit, pe 9 februarie 1984, Arkadi Volski s-a aflat alături de el şi i-a consemnat dorinţa ca succesorul său să fie Mihail S. Gorbaciov. În iunie 1990, Arkadi Volski a primit însărcinarea din partea CC al PCUS să înfiinţeze o structură menită să apere interesele industriale ale PCUS. Astfel, s-a înfiinţat Uniunea Ştiinţifică şi Industrială care şi-a schimbat denumirea, după 1991, în Uniunea Industriaşilor şi Antreprenorilor din Rusia. Misiunea lui era să convingă Occidentul să susţină financiar reformele lui Gorbaciov. În 2005, Arkadi Volski a pierdut controlul asupra organizaţiei sale în favoarea noii elite politico-economice ruse grupate în jurul lui Vladimir V. Putin. Mihail S. Gorbaciov va confirma faptul că, începând din iulie 1990, PCUS şi-a redus aparatul la jumătate şi a investit banii în structuri comerciale. Peste 3 miliarde de ruble-aur (circa 2 miliarde de dolari) au stat la baza naşterii a aproximativ 600 de societăţi şi bănci comerciale. Institutul de Sociologie din Moscova a confirmat faptul că trei sferturi din societăţile de tip joint-venture aflate în activitate la sfârşitul anilor ’80 au fost create la iniţiativa KGB. În 1987, generalul Vladimir A. Kriucikov a ordonat crearea de societăţi mixte, care să permită accesul la tehnologia de vârf occidentală. Referindu-se la relaţia dintre viitorul secretar general al PCUS şi KGB, fostul ofiţer KGB Oleg Gordievski scria: „Spre sfârşitul lui octombrie (1984 – n.n.), Nikitenko s-a întors din concediu, confirmând – în urma discuţiilor cu ofiţeri superiori de la Centru – că KGB-ul se afla într-adevăr în spatele lui Gorbaciov, cu care încheiase o înţelegere prietenească, şi că acea călătorie (de la Londra – n.n.) era menită să-i dea un atu în bătălia pentru putere. KGB-ul îl susţinea pentru că el era omul nou, un om al viitorului, un om cinstit care avea să lupte cu corupţia şi cu alte aspecte negative ale societăţii sovietice”. După 11 martie 1985, Direcţia Generală I din KGB (Informaţii Externe) avea să emită instrucţiuni extrem de severe prin care se interzicea deformarea stării reale în mesajele şi rapoartele informative transmise CC al PCUS şi altor organe conducătoare.

Într-un astfel de context îşi începea, în 1985, Vladimir V. Putin prima sa misiune externă la Dresda (RDG) în calitate de ofiţer în cadrul Departamentului 11 (Legăturile cu ţările socialiste) din cadrul Direcţiei Generale I din KGB. Anterior acestei misiuni, lucrase la Leningrad în cadrul Direcţiei II (Securitate Internă şi Contrainformaţii) din KGB. Absolvirea Facultăţii de Drept şi stăpânirea la perfecţie a limbii germane îl făcuseră candidat pentru o funcţie în cadrul Direcţiei Generale I din KGB. După un stagiu de pregătire la Moscova, Vladimir V. Putin se va afla, începând din 1979, în structura din Leningrad a Direcţiei Generale I a KGB. În continuare, persistă misterul asupra activităţii sale din acea perioadă, iar opiniile exprimate, în timp, că ar fi fost un anonim ofiţer KGB nu pot fi acceptate cu uşurinţă. Referindu-se la activitatea sa de la Dresda, Vladimir V. Putin va mărturisi: „Activitatea se referea la informaţiile politice. Era vorba de a strânge informaţii despre oamenii politici şi despre planurile potenţialului adversar (statele membre ale NATO şi CEE – n. n.). Recrutarea de surse, primirea de informaţii, prelucrarea acestora şi expedierea lor la centru. Trebuia să strângem date despre partidele politice (din RFG şi Occident – n. n.) şi tendinţele lor, despre conducătorii lor actuali şi, dacă era posibil, viitori, despre avansarea unora în ierarhia partidelor lor şi în administraţia publică. Era important să se cunoască ce făcea fiecare, linia urmată de Ministerul de Externe faţă de ţara noastră, influenţa sa asupra politicii în privinţa diverselor probleme din diferite părţi ale lumii. Sau, de exemplu, care va fi poziţia interlocutorilor noştri la negocierile de dezarmare. Pentru a obţine astfel de informaţii, sursele sunt indispensabile. Acesta era motivul pentru care duceam în paralel o activitate de recrutare de surse…O muncă de rutină”. O muncă de rutină…care îl va face, mai târziu, acea éminence grise a lui Anatoli Sobceak, primarul Sankt-Petersburgului.

Toată această activitate se derula în condiţiile în care la sfârşitul anului 1986 şi la începutul lui 1987, Mihail S. Gorbaciov a făcut mai multe presiuni pentru organizarea unui puci în interiorul PSUG pentru a scăpa de Erich Honecker şi a-l înlocui cu Markus Wolf, şeful HVA (Informaţiile Externe) din STASI, un adept al perestroika şi glasnosti. Pe 18 iunie 1987, Markus Wolf, șeful HVA, se va întâlni în mod clandestin cu generalul Vladimir A. Kriucikov, șeful Direcţiei Generale I din KGB, și cu Hans Modrow, pentru a discuta despre „climatul nesănătos din RDG.

(Va urma)

______________________________________________________________________

*Material publicat pe blogul ADEVĂRUL (a se vedea: http://adevarul.ro/international/rusia/colonelul-vladimir-vladimirovici-putinalesul-alesilor-2-1_536768d20d133766a85f6efb/index.html).