Pe 18 august 1989, generalul Vladimir A. Kriucikov, preşedintele KGB, a înaintat CC al PCUS un raport cu privire la necesitatea constituirii în cadrul KGB-ului din URSS a Direcţiei pentru Apărarea Orânduirii Constituţionale Sovietice şi desfiinţarea Direcţiei a 5-a a KGB-ului din URSS care se ocupa de ideologie şi disidenţi.

Noua Direcţie urma să acţioneze în calitate de direcţie independentă a KGB-ului din URSS, iar pentru îndeplinirea misiunilor sale, cadrele nou-createi Direcţii urmau să acorde o importanţă tot mai mare operaţiunilor derulate prin canalele de colaborare internaţională cu ţările străine, ale instituţiilor de învăţământ şi alte altor instituţii, care erau implicate în largi schimburi şi contacte sociale, ştiinţifice, culturale şi nu numai. Într-un astfel de context intern şi internaţional, Vladimir V. Putin primeşte acceptul filialei KGB din Leningrad de a lucra la primăria municipiului alături de Anatoli A. Sobceak, fără însă a demisiona formal din KGB. Şantajat, mai apoi, de către un membru al consiliului municipal cu darea în vileag a calităţii de ofiţer KGB, Vladimir V. Putin demisionează din serviciul de informaţii, însă, în mod surprinzător, birocraţia KGB-ului îi rătăceşte demisia. Pe 19 august 1991, Vladimir V. Putin era încă ofiţer KGB, după cum consemnează unii dintre biografii săi. Referindu-se la această demisie, Vladimir V. Putin va mărturisi că Anatoli A. Sobceak l-a sunat, imediat după 21 august 1991, pe generalul Vladimir A. Kriucikov şi pe şeful Direcţiei în care mai activa încă, formal, Vladimir V. Putin pentru a-i obţine confirmarea definitivă a demisiei. La noul loc de muncă, Vladimir V. Putin în calitate de preşedinte al Comitetului pentru Relaţii Externe şi de consilier al primarului Sobceak va fi implicat într-o intensă activitate managerială de administraţie a oraşului, ocupându-se de funcţionarea cazinourilor oraşului, de renovarea aeroportului Pulkova, de colectarea taxelor vamale, de centrul comercial Litovski şi de Jocurile Bunăvoinţei. Va servi ca interpret de limbă germană al lui Anatoli A. Sobcek în dialogul cu cancelarul Helmut Kohl şi cu alţi politicieni germani importanţi şi va încerca să transforme Sankt-Petersburgul în capitala financiară a Rusiei. Totuşi, omul politic local Aleksandr Belaiev l-a criticat pe Putin pentru faptul că a folosit sursele şi tactica de tip KGB pentru a ţine sub supraveghere întreprinderile din zonă.

Un diplomat străin care s-a intersectat cu Vladimir V. Putin la Sankt-Petersburg, în acei ani, vă mărturisi: „Oamenii spun despre el mereu aceleaşi două lucruri: este KGB-ist şi lucrează la primărie. Era primul care sosea la recepţii şi primul care pleca. Strângea mâini şi nu spunea niciodată nimic”. Mihail Piotrovski, director al Muzeului Ermitaj, va mărturisi că viitorul preşedinte al Federaţiei Ruse a inventat ideea de relaţii externe. „A adus bănci străine şi a creat o imagine internaţională despre acest loc. Cunoaşte Ermitajul din copilărie şi nu se simte stingher printre obiectele imperiale”, declara Mihail Piotrovski. În perioada respectivă, Marina Salie, o „democrată” din consiliul municipal al Sankt-Petersburgului, a condus o investigaţie împotriva activităţii departamentului lui Vladimir V. Putin care încheiase mai bine de zece contracte de export, în valoare de 92 de milioane de dolari. Investigaţia Marinei Salie a relevat faptul că aceste contracte erau lipsite de validitate deoarece le lipseau ştampilele sau semnăturile şi conţineau discrepanţe majore. Totodată, Vladimir V. Putin alesese personal companiile exportatoare, încălcând, astfel, regulile unei licitaţii deschise. Ancheta a evidenţia faptul că alimentele contractate nu au ajuns la Sankt-Petersburg, iar nivelul comisioanelor (între 25 şi 50% din sumele contractate) se ridica la un total de 34 de milioane de dolari. Chestionat asupra acestor contracte, Vladimir V. Putin va afirma că era o perioadă tulbure şi că nici municipalitatea nu reuşise să facă tot ce putea pentru a obliga firmele contractoare să aducă mâncarea în oraş. „Ar fi trebuit să lucrăm mai bine cu justiţia, ar fi trebuit să-i obligăm. Dar n-avea niciun sens să mergem la judecată: firmele ar fi dispărut instantaneu, ar fi încetat să funcţioneze, şi-ar fi dizolvat activele. Nu aveam, în esenţă, un caz împotriva lor”, va declara viitorul preşedinte al Federaţiei Ruse.

Rezultatele investigaţiilor Marinei Salie au fost neglijate de către administraţia prezidenţială a lui Boris Elţîn, iar Vladimir V. Putin a rămas în funcţie. Marina Salie a rămas un contestatar permanent al viitorului preşedinte al Federaţiei Ruse şi va prezenta în 2000, într-un articol intitulat Putin este preşedintele unei oligarhii corupte, noi amănunte din dosarul anchetei de la Sankt-Petersburg. Omul care va ajuta la ameninţarea Marinei Salie, liberalul Serghei Iuşenkov, va fi împuşcat pe 17 aprilie 2003 după ce protestase pentru sprijinul acordat de colegii săi din politică administraţiei Putin şi „regimului birocratic-poliţienesc”. Trebuie menţionat faptul că în procesul de refomă al URSS, încă din timpul lui Iuri V. Andropov, s-au creat şcoli speciale, în cadrul KGB, care au pregătit o mafie supercalificată, cu limbi străine predate ca la carte, pentru că afacerile acestor mafioţi aveau să cuprindă întreaga lume. Sovietologul Thierry Wolton va scrie: „«Organele» (KGB – n. n.) erau în parte responsabile de această escaladare a puterii în rândul lumii interlope. Andropov avusese ideea de a antrena unităţi speciale, care să se infiltreze în mafie. Această decizie a favorizat o primă simbioză între cekişti şi crima organizată. Sub Gorbaciov, infiltrarea şi tutelarea principalelor bande criminale au continuat, ceea ce l-a făcut pe James Moody, pe atunci şef al departamentului de crimă organizată al FBI-ului american, să afirme că KGB-ul se afla în spatele a numeroşi gangsteri ruşi”. Secretarul de stat Bernd Schmidbauer, responsabil cu coordonarea serviciilor de informaţii în guvernul german, avea să declare: „Am dobândit certitudinea că membri ai KGB joacă astăzi un rol important în sectorul crimei organizate. Structurile KGB participă activ la traficul de droguri, de arme, de materiale nucleare, la traficul de carne vie şi la producerea de monedă falsă”.

Într-o astfel de lume, începea să navigheze printre meandrele politicii…ex-colonelul KGB Vladimir V. Putin.

 (Va urma)

_____________________________________________________________________

*Material publicat în cotidianul ADEVĂRUL