Recentele evenimente petrecute în Statele Unite, respectiv luarea cu asalt a clădirii Congresului SUA, au îngrijorat opinia publică americană și internațională, precum și pe decidenții politico-militari și economici din multe cancelarii diplomatice.  Statele Unite se află într-o situație extrem de complicată și delicată în ceea ce privește ideea de democrație și respectarea statului de drept. Fostul președinte Donald Trump a fost perceput, încă din 2016, ca fiind un intrus în lumea politică americană, un „insider” al Kremlinului, conștient sau nu, în universul politic american.

În conformitate cu procedurile specifice democrației americane, candidatul la președinție Donald Trump a fost informat, pe 17 august 2016, cu ocazia primului briefing oficial al comunității de intelligence a Statelor Unite, despre dovezile unei implicări masive a „intelligence”-ului rusesc în viața politică americană, în campania prezidențială. Viitorul președinte al Statelor Unite a respins opiniile comunității de intelligence, născându-se astfel un conflict care va măcina sistemul democratic din Statele Unite în următorii patru ani.

În condițiile în care FBI-ul a considerat că doamna Hillary Clinton a folosit „extrem de neglijent” informațiile clasificate la care a avut acces și, totuși, nu a pus-o sub acuzare, Donald Trump a devenit convins că este un complot al „intelligence”-ului american împotriva sa și a viziunilor sale politice.

În urmă cu 100 de ani…la începutul lui noiembrie 1916, Pavel N. Miliukov, şeful „cadeţilor” ruși (Partidul Constituțional-Democratic) şi redactor-şef al ziarului acestora, a acuzat, într-o şedinţă a Dumei de Stat, pe prim-ministrul Boris V. Stürmer de înaltă trădare, de faptul că ducea o politică germanofilă cu sprijinul împărătesei Alexandra. Acuzaţiile lui erau nefondate, dar pasiunile stârnite de discursul lui au avut un rol hotărâtor în declanşarea Revoluţiei Ruse din 27 februarie 1917, în care presupusa trădare a Guvernului a constituit, iniţial, principala motivaţie a protestatarilor. După război, aflat în emigraţie, Pavel N. Miliukov a recunoscut că totul era o calomnie şi şi-a justificat acţiunea prin nevoia unor măsuri extreme, care ar fi permis Blocului Progresist să preia conducerea ţării.

Convingerile unei mulțimi…au distrus Imperiul Romanovilor, iar peste un veac…alte convingeri ne-au clătinat credințele, certitudinile!

_________________________________________

* Editorial publicat în numărul 1 (13)/2021 al revistei Enigmele Istoriei