Relația fostului șef al DIA din decembrie 1989 cu structurile de putere din MApN și DSS în Decembrie 1989, raporturile dintre liderii DIA și unitățile fostului DSS după 22 decembrie 1989, precum și cooperarea cu noua conducere politico-militară a României au făcut obiectul discuțiilor cu fostul șef al DIA din Decembrie 1989, viceamiralul (r) Ștefan Dinu. Prezentăm partea a III-a din dialogul în care sunt relevate, în premieră, gândurile și amintirile ultimului șef al DIA din perioada regimului comunist.

Care a fost rolul Batalionului 404 Cercetare-Diversiune prin paraşutare? A avut o pregătire de tip comando care depăşea cu mult nivelul de pregătire al Armatei?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Depăşea Armata în ceea ce priveşe pregătirea pentru autoapărare. Acest batalion, în condiţiile războiului întregului popor, avea misiunea, fie prin părundere în teritoriul inamic, fie prin paraşutare, să adune informaţii. Erau pregătiţi să fie lansaţi, însă deghizați în civili, muncitori, ciobani, conform specificului zonei respective. Purtau asupra lor armament uşor: pistolet, pumnal, baionetă. Nu aveau voie să atace pe nimeni, altfel se desconspirau. Trebuiau să se ascundă cât mai bine. Erau pregătiţi să-şi organizeze baze în păduri, în case părăsite, bordeie etc.

Există în raportul SRI informații despre implicarea unor membri ai acestui Batalion în evenimentele din Sibiu din Decembrie 1989. Care este poziția dvs.?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Speculaţii! Batalionul 404 nu a fost implicat în evenimentele de la Sibiu. Aceşti domni care flutură astfel de fantezii fac parte din cei care defăimează Armata!

Cine au fost cei din cursa de avion?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: A spus-o Silviu Brucan! S-a spus şi la televizor că trupele antitero au fost trimise în apărarea lui Nicu Ceauşescu de către Elena Ceauşescu. I-au cazat la unitatea militară.

Era posibil ca ofiţeri şi subofiţeri ai Securităţii să se cazeze într-o unitate MApN?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Dacă nu aveau unde să-i ducă!

Şi Armata n-a consemant numele lor pe o listă?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Ei ştiau că au cazat nişte indivizi, la ordin. Nu au avut nimic în comun cu DIA. Nu am avut niciun cercetaş la Sibiu.

Consemnați în volumul dvs. dedicat vieții și activității în cadrul DIA faptul că omologul dvs. din Iugoslavia a comunicat ataşatului militar român de la Belgrad o sumă de informaţii referitoare la posibilitatea producerii unor evenimente aparte. Aţi informat conducerea Securităţii?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu am informat Securitatea, doar pe ministrul Apărării Naționale, generalul-colonel Vasile Milea. Ministrul a luat iniţiativa să-l informeze pe președintele Nicolae Ceaușescu.

Un fost ofiţer din Direcţia de Informaţii Externe (DIE) acuză MApN că, în decembrie 1989, militarii dvs. au luat cu asalt casele conspirative ale DIE. Ce părere aveți?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Această variantă sună ca un atac la adresa Armatei. Eu care am fost şeful uneia din Direcţiile Securităţii şi ulterior şi a SRI-lui, respectiv Direcţia de Contraspionaj, nu văd cine din Armata română, dacă nu Direcţia de Informaţii, cea mai apropiată ca preocupări, putea să le cunoască lor casele conspirative.

A cunoscut DIA casele conspirative ale DIE?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! Ca şef al DIA nu cunoşteam decât trei dintre casele noastre conspirative; cele pe care le utilizam împreună cu câţiva locţiitori ai mei. Cum să cred că cineva din Armată cunoştea casele conspirative ale Direcţiei de Informaţii Externe? Fac o comparaţie. Când am preluat comanda fostei Direcţii a III-a Constraspionaj, aceasta avea vreo sută cincizeci de case conspirative. Nu am avut curiozitatea să mă duc să le văd, însă aveam un raport al foștilor ofițeri de securitate.

Respingeţi ipoteza că DIA ar fi fost implicată în preluarea sub control, prin forță, a oamenilor, arhivelor și localurilor fostei DIE?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Categoric! Când m-am dus să iau în primire fosta Direcţie a III-a am văzut cum ardeau maldăre de hârtii, în curte.

Trimiterea dvs. la conducerea fostei Direcţii a III-a Contraspionaj a DSS s-a făcut pentru că cineva a vrut să vă scoată din conducerea DIA sau a fost o misiune de încredere?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Eu am luat-o ca pe o misiune de încredere!

Nu v-aţi gândit niciodată că cineva vrea să vă înlăture de la conducerea DIA?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu!

Care au fost raporturile între dvs. şi generalul Nicolae Militaru după ce acesta a devenit ministrul Apărării Naţionale?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nicolae Militaru s-a arătat prietenos!

Ştiaţi că era suspectat pentru faptul că era posibil să fi lucrat pentru GRU?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Ştiam cum a fost trimis adjunct de Ministru la Construcţii, care erau motivele, cum a fost prins prins litoral într-o întâlnire cu generalii sovietici. Solicitând nişte materiale scrise pentru presă cu problemele din timpul Revoluţiei, Nicolae Militaru m-a invitat acasă la el, unde a venit şi Radu Nicolae. Mi se cerea să dau o scrisoare pentru sprijinirea cazării lui Radu Nicolae la Moscova. Trebuia cazat un timp la Moscova. Radu Nicolae m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: „Mă bucur că aţi venit alături de noi!”. Am rămas trăznit! Nu i-am zis nimic! Apoi, întreb de ce se duce la Moscova, iar soția lui Militaru se scapă și zice: „Merge să se întâlnească cu mareşalii!”. Ce legătură aveam noi şi Militaru cu mareşalii sovietici?!

Discuţia a avut loc după 1990?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: După! Militaru a fost ministru până pe 16 februarie 1990. În timpul acesta eu eram la conducerea fostei Direcții de Contraspionaj a DSS-ului şi m-a invitat pentru că îmi cerea şi mie să scriu pentru un ziar, respectiv România Liberă, despre Revoluție.

L-aţi mai întâlnit pe Radu Nicolae după ce a venit de la Moscova?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! Militaru nu mi-a mai spus nimic, apoi a  ieşit la pensie şi legăturile noastre s-au rupt.

Care a fost poziţia DIA în relaţia cu gruparea care a preluat comanda Ministerului Apărării Naţionale? Mă refer la generalii Militaru, Logofătu?!

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: De opoziţie! Am văzut în treaba asta un lucru primejdios, care ne ameninţa. Noi nu mai aveam ofiţeri cu studii făcute la Moscova în funcţii operative. Încheiasem acest proces! Din câte am auzit erau vreo douăzeci şi opt de generali aduşi din rezervă, unii depăşiţi ca vârstă şi puşi în funcţii importante. Cei mai tineri și pe funcții mici în ierarhia militară aşteptau şi ei avansarea! Eu am privit-o cu ochi răi!

A fost implicată DIA în operaţiunea de înlăturarea a generalului Nicolae Militaru?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu!

Care a fost relaţia, după 22 decembrie 1989, între dvs. şi foştii ofiţeri de contrainformaţii din cadrul Direcţia a IV-a?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu am mai avut legături cu ofiţerii de contrainformaţii. Direcţia a IV-a Contrainformații Militare a fost desfiinţată şi MApN şi-a format propria Direcţie de Contraspionaj Militar.

Cum a fost contactul cu structura fostei Securităţi? Cum a fost prima zi?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: În prima zi generalul Logofătu m-a prezentat ca nou şef la vreo cinci sute de oameni. Am luat cuvântul şi le-am zis, în primul rând celor care doreau să beneficieze de pensie, că trebuie să facă rapoarte şi voi judeca fiecare caz în parte. Toți trebuiau să-şi facă raport pe proprie răspundere şi să spună cu ce s-au ocupat în zilele Revoluţiei.

Locţiitori sau ofiţerii de la DIA care au venit cu dvs., i-aţi ales dvs. personal?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Da! Am recomandat pe coloneii Ilie Drăgoi şi Dumitru Spătaru.

Cu ce v-aţi ocupat dvs. la fosta Direcţie a III-a de Contraspionaj a DSS? Ofițerii aceia au continuat să desfășoare o muncă de culegere de informaţii sau au stat în birou, au băut cafele şi au citit ziare?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Treburile se derulau mai departe. Iniţial a fost o pauză şi pe măsură ce eu încadram Direcţia, tot cu ofițeri de-ai lor, Secţiile județene îşi reluau activitatea. Toate misiunile erau aprobate de mine, doar la cele de mare amploare trebuia să cer eu aprobarea ministrului Apărării Naționale.

După crearea SRI v-ați subordonat domnului Virgil Măgureanu?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Lui Măgureanu trebuia să-i cer aprobarea pentru nişte acţiuni.

Până la venirea lui Virgil Măgureanu, care a fost relaţia între dvs. şi foştii ofiţeri de Securitate?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Unii au înţeles că lucrurile s-au schimbat şi au întrat în noua funcţionalitate pe noile principii. Le-am spus la adunare şi peste tot că nu mai lucrăm pentru o anume persoană, pentru un regim anume. Acum ne raportăm la nevoile ţării.

Au fost şi oameni care nu au înţeles?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Da! În primul rând nu le-a convenit că îi întrebam când au fost folosite ultima dată casele conspirative. Era un abuz să ai atâtea case. Ei aveau aceste case de rezervă. Chiar şi Iulian Vlad în clădirea lui avea vreo două apartamente reţinute pentru el, case conspirative. De ce? Pentru că îi veneau neamurile şi pentru a nu le ţine în casa lui le plasa aici. Casele acelea erau la dispoziţia lui. Eu am fost împotrivă. Am cerut să predea casele pentru cadrele care nu aveau case. Aceste hotărâri i-au deranjat pe unii. După aceia a început lucrătura şi tot noi suntem scoşi vinovaţi după ce i-am apărat, că altfel erau linşaţi. Erau zile în care veneau demonstranţi, oameni, la sediile SRI şi cereau să le predăm securiştii. Eu mă îmbrăcam amiral şi le spuneam că aici nu mai există Securitatea, ci Armata care restructurează, schimbă tot. Le-am spus că se formează o Securitate care va fi în slujba ţării, nimic mai mult.

Aţi fost implicat în proiectele care se desfăşurau fie de către Virgil Măgureanu, fie de către generalul (r) Neagu Cozma pentru reorganizarea Serviciilor Secrete Române sau aţi aflat de la televizor că mâine se formează SRI?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu am auzit de această iniţiativă! Noi am fost trimişi să reorganizăm noua instituţie a Securităţii statului, care s-a chemat în cele din urmă SRI. După aceea au mai efectuat nişte schimbări în cadrul structurilor, nu se mai denumea Direcţia a III-a de Contraspionaj, i se spunea altfel, dar în esenţa lor nu au putut să schimbe prea mult.

Cum aţi aflat de înfiinţarea SRI-ului?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: SRI-ul era acela pe care l-am reorganizat noi, cei de la Armată. Nu primise încă denumirea. Totul era aranjat, cu încadrări, cu tot, inclusiv în teritoriu. Eu am fost la patru, cinci judeţe, iar locţiitorii mei în restul zonelor. Am asigurat şi teritorial structurile viitorului SRI. Ion Iliescu m-a chemat şi mi-a cerut să-i povestesc cum este cu restructurarea fostei Securități, care este starea de spirit. Peste câteva zile am auzit că a fost numit domnul Virgil Măgureanu. Nu am avut nimic împotrivă, nu ţineam morţiş şi asta i-am spus-o şi generalului Stănculescu.

Cu Virgil Măgureanu v-aţi mai întâlnit după decembrie 1989, până să ajungă directorul SRI-ului?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Ne-am întâlnit de câteva ori, printre care şi la MApN unde mi-a propus să-l iau ca locţiitor pe colonelul Mircea Chelaru.

De unde îl cunoştea, în 1990, Virgil Măgureanu pe Mircea Chelaru?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu ştiu de unde! Eu i-am spus în glumă: „Domnule Măgureanu, destul că nu sunt eu de specialitate, mai aduc şi un locţiitor fără să ştie meserie!”. Îi spun că nu! După cele întâmplate, când vine el director la SRI, îi las un raport unde specific că merg la spital pentru analize şi că vreau să mă pensionez, iar când mă întorc de acolo aflu că Mircea Chelaru a fost numit șeful Direcţiei de Contraspionaj. Nu am avut nimic împotrivă! Nu vă mai spun că a fost o chestiune total jenantă la adresa mea! Pe vremuri, când ieşeai la pensie se organiza o mică festivitate! Se aduna personalul într-o sală, se lua cuvântul, îi elogiai, te elogiau! Mi se comunică că o asemenea adunare va avea loc la data cutare, la ora 11.00. Mă prezint acolo, stau, lumea este adunată, Mircea Chelaru nicăieri! După o oră, vroiam să plec! Vine într-un final, spune trei cuvinte şi scoate şi un plic. Acolo erau drepturile băneşti cu care trebuia să-mi închei activitatea! L-am văzut şi pe finanţist şi i-am spus: „Domnule colonel, luaţi plicul! Nu înţeleg de când drepturile băneşti ale unui ofiţer se predau în cadrul unei festivităţi. Este un gest urât!”. Ne-am despărţit. În cele din urmă, am servit un pahar cu câţiva locţiitori de-ai mei. Îl reîntâlnesc mai târziu pe finanțist şi îl întreb ce s-a întâmplat şi îmi spune că nu a fost vina lui, Virgil Măgureanu ceruse să nu mi se organizeze nimic.

Din postura lui Virgil Măgureanu de director al SRI şi din postura dvs. de şef al  Direcţiei de Contraspionaj din SRI, aţi avut ciocniri profesionale?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Niciodată! Nu am avut nici măcar întâlniri la o cafea, precum îmi  invitam eu locţiitorii, fie la sfârşit de program, fie în pauza de prânz, când mai schimbam o vorbă. El nu făcea asta, deşi eram în aceeaşi clădire. Pentru că am avut o voce mai distinctă în problemele structurării şi restructurării SRI-lui şi pentru că am refuzat servicii făcute unuia sau altuia, după vechiul sistem, nu am plăcut şi cred că asta a fost la mijloc.

Cât aţi coordonat munca de contraspionaj aţi avut sentimentul că fostele structuri de Securitate, subordonaţii dvs. din fosta Securitate, aveau aceleaşi tendinţe de poliţie politică?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Metehnele, viciile acestea nu au luat sfârşit imediat ce Revoluţia a învins!

Aţi avut divergenţe de ordin strict profesional cu foştii ofiţeri de contraspionaj din DSS?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Cu oamenii mei, nu, însă cu cei ai lui Măgureanu, da! Îmi displăcea şi modul de adresare, ca la vechea poliţie pe care n-o prezintă Alimănescu: Șefule. Le spuneam: „Eu nu sunt şeful pentru dvs.! Eu sunt domnul amiral sau cum vreţi să-mi ziceţi, domnul Dinu, domnule director!”. Acestea sunt nimicuri, dar totuşi sunt deranjante pentru că nu eram obişnuit.

Împărtăşiţi ideile conform cărora în Decembrie 1989 a fost o lovitură de stat militară?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! Armata a rămas pe picioarele ei! Mă refer la corpul de comandă nu la generalul Stănculescu, nu la generalul Militaru. Asta e confuzia: noi zicem Armata lui Stănculescu sau Armata lui Militaru! Armata nu a fost a lor! Faţă de Militaru, Marele Stat-Major a spus: „Nu vă vrem!”. Nicolae Militaru nu putea face nimic în Armata română, cum nici V. A. Stănculescu nu a făcut. Toate astea sunt nişte poveşti. Stănculescu şi-a făcut o imagine din asta şi merge până la a crede că este erou al momentului, dar nu este. Nu l-ar fi ascultat nimeni, poate doar şoferul şi aghiotanul, dar restul Armatei nu. Faptul că Armata se retrăgea la ordinul lui nu înseamnă că Armata se supunea lui Stănculescu! Nu putea ea să judece ce înseamnă retragerea şi intrarea în cazărmi, cu atât mai mult să ocupe instituţiile. Atunci este lovitură de stat, nu când îţi retragi trupele! Înseamnă că lumea nu mai ştie ce este o lovitură de stat militară! Luaţi exemplul Poloniei: toţi miniştrii de la guvern erau militari. Aeroporturile, toate, erau ocupate de militari! Asta e o lovitură de stat militară! Ca să închei ideea, Armata rămânând singurul element de stabilitate în structuralitatea ei, cu autoritatea şi tradiţiile ei a devenit, nu stăpână pe România, ci a asigurat protecţia procesului de constituire a noilor organe de putere.

De ce a fost acceptat Ion Iliescu şi colaboratorii lui, la Ministerul Apărării Naţionale, şi nu a fost acceptat Ilie Verdeţ?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Pentru că Ilie Verdeţ şi toţi ceilalţi care mai puneau la cale nişte guverne, o preluare a puterii, inclusiv Ilie Ceauşescu, erau mult prea aproape de Nicolae Ceauşescu, în vreme ce despre Iliescu se ştia că era împotrivă. Armata nu ştia atunci că Revoluţia este anticomunistă, dar ofiţerii o percepeau ca o treaptă de relaxare de la un regim înrobitor.

Eraţi în Sediul Apărării Naţionale când a venit Ion Iliescu?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu este adevărat că generalul Victor A. Stănculescu i-a zis: „Domnule, luaţi puterea!”. Generalul Victor A. Stănculescu a zis: „Lucraţi la Marele Stat-Major aici, jos, la Minister pentru că sunteți în siguranţă!”. Totul se petrecea în contextul acelor clipe când se trăgea, fie că era simulat, fie că era real. Asta înseamnă lovitură de stat sau că ai predat puterea? Stănculescu trebuia să aibă puterea pentru a o preda, iar el nu o avea. Armata, vă repet, nu dăduse lovitură de stat, nu stăpânea statul român, nu ocupase ministere, nu ocupase centralele telefonice etc. Ea era singura instituţie capabilă de luptă, în care toată lumea avea toată încrederea! Ea putea oferi cel mult protecţie! Cui? Unor forţe care ar fi fost capabile să organizeze noua putere! A fost scut şi scutul este altceva decât putere! Armata avea tancuri, aviaţie, tot ce-i trebuia, era descurajator pentru orice altă forţă care ar fi vrut să facă ceva, dar asta este foarte departe de lovitură de stat.

În noapte de 21 spre 22 decembrie 1989 aţi simţit că Uniunea Sovietică este gata să intervină în forţă dacă regimul continuă să tragă şi nu se prăbuşeşte?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat!

Nu mă interesează dacă s-a întâmplat, mă interesează să ştiu dacă aţi avut certitudinea din punct de vedere informativ că se fac deplasări de trupe sau simulări de deplasări de trupe?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! În primul rând că nu au fost aşa-zise mişcări de trupe, după cum se zice. Ştiam tot ce se mişcă! Nu au fost mişcări de trupe! Asta este o gogoriţă a propagandei lui Ceauşescu: pericolul de a fi invadaţi şi de Vest şi de Est etc.

Credeţi în ipoteza că ar fi fost un plan de intervenţie militară sovietică pe teritoriul României în cazul în care Armata ar fi continuat să rămână fidelă lui Ceauşescu?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Aşa cum sovieticii ştiau starea de spirit a populaţiei, o ştiau și pe cea a Armatei. Ştiau că sunt mii de cadre neavansate, fără case, hăituite pe şantierele economiei naţionale! Ştiau că la noie erau toate condițiile pentru o Revoluţie!

Credeţi că animozitatea care a rămas între Armată şi fostul DSS este legată de pierderea unor privilegii sau de modul în care Armata s-a comportat cu foştii ofiţeri de securitate în Decembrie 1989?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Adversitatea fireasă dintre Armată şi Ministerul de Interne nu este numai la noi, ci pretutindeni. Uneori şi între structurile aceleiaşi Armate, între Aviaţie şi Marină, sunt nişte orgolii de armă.

Credeţi că în cadrul DIA fără ştirea dvs. se putea constitui un grup de rezistenţă care să lucreze mână în mână cu GRU împotriva regimului Ceauşescu?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Nu! Este exclus! Nu se putea!

Și, totuși…Armata a tras în Decembrie 1989!?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Are şi ea o vină, dar nu în sensul că a acţionat conştient pentru a produce acele victime. Ea însăşi a fost victima unor busculade care se întâmplă în orice mare mişcare socială. Ea nu a vrut să producă victime, dar dacă s-a tras sau s-a simulat că se trage dintr-o clădire din jurul unităţii sau de unde aveau obiectivul de apărat, s-a deschis focul ce-i drept şi întâmplător sau nu, acel foc a atins şi oameni. Au murit şi oameni, dar nu au tras conştient, să ucidă oameni nevinovaţi! Noaptea sau ziua când s-a tras dintr-o pădure sau o acoperire, soldatul, ori pentru apărarea lui, ori de panică, a deschis şi el focul. Toate acestea se înscriu la capitolul pierderi colaterale! Sunt pierderi regretabile şi fireşti într-o asemenea încleştare! Nu uitaţi că soldații aceștia veneau, mulți dintre ei, de pe șantiere patriei: de la Canal, de la Transfăgărăşan şi nu aveau pregătirea militară de bază efectuată cum trebuie. Cei mai mulţi dintre ofiţeri fuseseră detașați în Agricultură şi pe șantiere…Domnul Lorin Fortuna declara că Armata a fost un instrument de represiune, care a tras într-o bucurie generală! Nu este adevărat! Sunt unii care vor să scrie istorie punând Armata într-o situaţie care nu-i aparţine!

Dacă generalul Vasile Milea ordona Armatei pe 21 sau 22 decembrie 1989 ca unitățile MApN din Piaţa Universităţii şi din jurul Comitetului Central să-l aresteze pe Nicolae Ceaușescu şi unităţile de Securitate, credeţi că Armata executa ordinul?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Da! Pentru arestarea lui Ceauşescu da, dar nu l-ar fi împușcat după aceea!

Consideraţi oportună sau inoportună prezenţa generalului Ștefan Guşă în clădirea fostului CC al PCR în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Inoportună, dar ştiu şi ce l-a determinat să facă asta! El ştiind că în România hotărările majore se luau la CC, având această fixaţie a lui, s-a gândit că acolo, după plecarea lui Ceauşescu, se iau hotărârile importante, că Ministerul Apărării e un minister periferic. Contând pe misiunea Armatei, a crezut că are un cuvânt de spus, acolo!

A fost DIA o instituție aparte în universul instituțiilor regimului comunist?

Viceamiral (r) Ștefan Dinu: Noi ne-am păstrat personalitatea nu doar faţă de Direcția a IV-a Contrainformaţii Militare, dar şi față de celelalte Direcţii din Marele Stat-Major și Minister, care ar fi vrut, din curiozitate, să ştie ce se întâmplă în cadrul DIA. Generalii Eftimescu şi Şuţa, care erau împuterniciți să alarmeze și DIA, vroiau să ştie cât personal avem, cu ce ne ocupăm etc. Faptul că DIA nu era la discreţia nimănui crea o repulsie faţă de noi şi un fel de invidie!

____________________________________________________

* Articol publicat în revista CAIETELE REVOLUȚIEI, nr. 3- 4 (77 – 78)/2019, p. 46 – 52.