În urmă cu 30 de ani, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova avea să adopte, pe 23 iunie 1990, Declarația de Suveranitate a RSS Moldova. În finalul Declarației, la articolul 13, se menționa faptul că prezenta Declaraţie serveşte „ca poziţie a RSS Moldova pentru pregătirea şi încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane”.

Oare, se putea face mai mult?! Puteau unii dintre politicienii de la Chișinău să forțeze jocul politic în relația cu Kremlinul și să împingă lucrurile spre o votare a independenței și o reunire cu România, având în spate masele însuflețite de idealurile Mișcării de Renaștere Națională?!

Și, totuși…era epoca suveranităților și a unui teribil efort politico-diplomatic menit a reașeza Uniunea Sovietică pe noi baze constituționale. Totodată, Ion Hadârcă, unul dintre liderii Frontului Popular din Moldova, declarase corespondentului Agenției de Presă Novosti din RSSM, pe 1 martie 1990, referindu-se la viitorul relației cu România: „Ne este mai apropiată Varianta Brandenburg, adică stabilirea unor largi posibilități de legături economice, politice și culturale, de întâlniri reciproce nelimitate”.

În cursul zilei de 24 martie 1991, la Chișinău, ministrul de Externe al României, Adrian Năstase, după un expozeu referitor la faptul că pentru țările membre ale CEE există interes doar în evoluțiile din Țările Baltice, precum și în menținerea URSS, a dorit să afle care sunt intențiile oficialilor moldoveni cu privire la viitorul suveranității RSSM și, posibila, sa independență. „Dacă considerați că există o posibilitate de destrămare a URSS, să ne gândim împreună la consecințe”, va declara Adrian Năstase. Premierul RSSM, Mircea Druc, va sublinia că „pornind de la ideea celor două state românești, vom putea spune ce vrem când Ucraina va spune exact ce vrea” astfel încât „până atunci, mergem pe ideea a două state românești”. Ion Hadârcă, prim-vicepreședintele Parlamentului de la Chișinău, va sublinia că „teoria interferenței celor două state românești rezistă”.

Oficialii de la București și Chișinău vor stabili împreună, cu această ocazie, strategia de urmat în ce privește drumul spre independență deplină al RSS Moldova, stabilindu-se că autoritățile de la Chișinău vor transmite României, în situații excepționale, împuterniciri privind apărarea intereselor Moldovei în arena relațiilor internaționale.

Acum trei decenii a fost un început, gândit și coordonat, dintr-o anumită clipă, împreună!

_____________________________________

* Editorial publicat în numărul 6/2020 al revistei Enigmele Istoriei