În culisele marilor decizii istorice a existat cunoaștere, informație? Și-au făcut serviciile de informații datoria? Cum au influențat ele decizia omului politic și de stat? În contextul aniversării a 75 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, al discuțiilor legate de începuturile acestuia, precum și al responsabilităților, este extrem de important să știm și să înțelegem cum au gândit decidenții politico-militari, în ce context și cum și-au adaptat strategiile politice și interesele geopolitice la volumul de informații, dacă acestea au confirmat/infirmat anumite percepții sau nu.

Pe 7 noiembrie 1944, la ora 10.20, când trapa spânzurătorii s-a deschis, Richard Sorge a pășit în legendă. A influențat rezidentul RAMSAI și atacul de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, nu numai Bătălia Moscovei (2 octombrie 1941 – ianuarie 1942)?! Sau Stalin l-a sacrificat cu bună știință, având în vedere planurile sale geopolitice?!

În februarie 1939, Winston S. Churchill a fost informat de către contele Richard Coudenhove-Kalergi, o persoană care stăpânea „pârghiile ascunse” ale istoriei, că Hitler şi Stalin sunt pe punctul de-a încheia o alianţă strategică. Informațiile proveneau din intimitatea șefului Abwehr-ului, amiralul Wilhelm F. Canaris, un om care a iubit enorm Germania, riscându-și chiar viața pentru viitorul ei. Dintr-o astfel de perspectivă putem să înțelegem neputința OKW-ului de-a deține informații strategice din intimitatea Înaltului Comandament Sovietic și-a Kremlinului ?!

În baza contactelor secrete întreținute de-a lungul Europei ocupate, șeful Abwehr-ului a înțeles că o parte a elitei politice americane aprecia o pace de compromis care ar fi păstrat integritatea Germaniei, ar fi menţinut Anschluss-ul şi ar fi instalat un cordon sanitar în jurul URSS, precum și transformarea Europei într-o singură entitate, care să reprezinte o piaţă largă de desfacere pentru interesele comerciale americane. În baza acestei percepții, amiralul Canaris a sprijinit complotul din 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler, precum și conservarea unei rezerve politice germane, de orientare creștin-conservatoare, însă deconspirată sovieticilor de către Kim Philby și, mai apoi, lichidată.

Sunt doar două exemple din modul în care decidentul politic a fost influențat de informația strategică pe care a avut-o sau nu, a înțeles-o sau nu.

____________________________________________

* Editorial publicat în numărul 3 al revistei Enigmele Istoriei