Pe 24 iunie 1991, Parlamentul României întrunit în ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților va adopta o Declarație privind Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele acestuia pentru România în care se menționa că Pactul din 23 august 1939 contravine în mod flagrant principiilor și normelor fundamentale ale dreptului internațional și este considerat „ca fiind ab initio nul și neavenit”.

În discursul rostit în plenul Parlamentului reunit pe 24 iunie 1991, referindu-se la efectele Pactului Molotov-Ribbentrop asupra integrității teritoriale a României, ministrul de Externe al României, Adrian Năstase, va menționa: „Politica noastră trebuie să fie aceea de a înțelege limitele în care trebuie să acționăm și, în același timp, de a nu le accepta și de a face ceea ce este posibil pentru un viitor mai bun”. Ministrul de Externe al României va insista asupra acceptării ideii existenței a două state românești care evoluează fiecare pe propria sa traiectorie, în actualul context geopolitic dat, astfel încât acceptând, această realitate, să construim în jurul ei, realizând o interferență economică și culturală din ce în ce mai strânsă, în perspectiva unui viitor în care spiritualizarea frontierelor va determina „teritoriile Basarabiei, ale Bucovinei de Nord și ale Herței să nu se mai simtă înstrăinate” față de România.

În conferința de presă din 26 iunie 1991, ministrul de Externe al României va reitera în fața reprezentanților mass-media internă și internațională, la întrebarea corespondentului Agenției de Presă „Novosti”, că România nu are pretenții teritoriale față de Uniunea Sovietică și că „evoluțiile care au avut loc în zonă și în Europa”, precum și „hotărârile din Moldova” constituie „terenul pentru evoluția viitoare” astfel încât viitorul Republicii Moldova „este o problemă de autodeterminare”. Se înregistra, astfel, o teamă a României de-a forța evoluții geopolitice și strategice care puteau deveni extrem de periculoase pentru existența statului român într-o conjunctură politică și de securitate marcată de multe și nebănuite primejdii, însă o consecvență aflată în legătură cu adevărul istoric și cu nevoia noastră de dreptate.

_____________________________

* Editorial publicat în nr. 1 (25)/2022 al revistei Enigmele Istoriei