În contextul evoluției relației dintre România și Republica Moldova din ultimele trei decenii, revine adesea în discuțiile specialiștilor, mass-media și opiniei publice întrebarea: se putea și altfel?! Exista și un alt drum sau o altă soluție?! De ce nu s-a repetat 27 Martie 1918?!
În ședința Sovietului Suprem al RSS Moldova din 14 mai 1991, președintele Mircea Snegur va menționa foarte clar cu referire la relația dintre București și Chișinău: „Ideea ființării, la etapa actuală, a două state românești-independente, idee confirmată de conducerea Moldovei și a României, trebuie să scoată de pe ordinea de zi orice discuție, orice învinuire și astfel să purcedem la procesele de integrare, cum o face toată lumea”. Totodată, președintele Sovietului Suprem al RSS Moldova, Alexandru Moșanu, îi va informa pe deputații prezenți la ședință de faptul că, în urmă cu trei – patru săptămâni, liderii de la cel mai înalt nivel politic al RSS Moldova, respectiv președintele, prim-ministrul, președintele și vicepreședintele Sovietului Suprem, au decis că este nevoie de un referendum în baza căruia urmează a fi proclamată independența noului stat suveran.
Pe 15 mai 1991, în contextul diferitelor luări de cuvânt privind viitorul statalității RSS Moldova, deputatul V. A. Năstase va declara: „Domnilor deputați, nu vă place România, faceți declarații că anumite forțe din republică vor unirea cu România. Nici Frontul Popular, nicio organizație social-politică din republică care are o conștiință normală și un program de activitate nu a declarat nicăieri – nici în presa republicană, nici în cea occidentală acest lucru. De unde vi se năzare? Dar, oricare om treaz trebuie să-și dea seama că ori astăzi, ori mâine, ori peste vreo cinci ani această unire va fi”. Declarația deputatului V. A. Năstase era singulară în ansamblul discuțiilor din Sovietul Suprem al RSS Moldova din acea primăvară a anului 1991.
În memoriile sale, Alexandru Moșanu va menționa în mod expres faptul că independența era idealul elitei politice de la Chișinău, precum și al unei părți semnificative dintre cetățenii Republicii Moldova, în acele momente.
Exista și un alt drum sau o altă soluție?!
Întrebări care ne frământă…și azi, la peste trei decenii!
________________________________
* Editorial publicat în nr. 3 (27)/2022 al revistei Enigmele Istoriei
