Scriitoarea Nina Berberova în volumul de amintiri intitulat Sublinierea îmi aparţine (Editura Univers, Bucureşti, 2000) va evoca faptul că a purtat nenumărate discuţii, în exil, cu Aleksandr Feodorovici Kerenski privitor la activitatea Guvernului Rus instaurat în urma Revoluției Ruse din 23 Februarie 1917, la rolul lojelor francmasonice rusești și occidentale în evoluţia evenimentelor din Rusia anului 1917, la „misterul” care planează asupra deciziei de-a nu încheia o pace separată cu Germania în vara anului 1917, precum și la vizita ministrului francez Albert Thomas la Sankt-Petersburg (iulie 1917). Nina Berberova vroia să știe dacă nu cumva Guvernul lui Aleksandr F. Kerenski fusese paralizat printr-un angajament secret faţă de Franţa, dacă nu cumva existase, încă din 1915, o legătură specială şi secretă între zece sau doisprezece membri ai Partidului Cadeţilor, câţiva socialişti de dreapta şi o mână de generali, dintre cei mai lucizi, din Înaltul Comandament Rus, precum şi un plan politic a cărui existenţă era cunoscută numai de către anumiţi membri britanici şi francezi din lojile francmasonice prietene.

Chestionat de către Nina Berberova, în perioada în care se afla în Statele Unite, asupra rolului jucat de francmasonerie în decizia Guvernului Provizoriu de-a nu semna, în vara anului 1917, o pace separată cu Germania, Aleksandr F. Kerenski oferea drept răspuns tăcerea şi cânta, mai apoi, marşul din opera Aida. Cu puţin timp înainte de Revoluţia Rusă din 23 Februarie 1917, Aleksandr F. Kerenski devenise secretarul unei importante loje de francmasoni ruşi, multe dintre alianţele lui politice având la bază această apartenenţă. Aleksandr F. Kerenski a crezut şi, totodată, şi-a imaginat existenţa unei „a treia căi” în dezvoltarea politică a Rusiei. În interviul acordat, în anii 1966 şi 1967, corespondentului Agenţiei Novosti la New York, Ghenrih Borovik, fostul premier rus, Aleksandr F. Kerenski, afirma că nici nu există Revoluţia Rusă din Februarie 1917, ci numai Revoluţia Rusă din Octombrie 1917 şi parafrazând o carte a lui Winston S. Churchill ar putea denumi Revoluţia Rusă din Februarie 1917 ca fiind „Revoluţia necunoscută”.

La peste un veac de la evenimentele din acel „Octombrie Roşu”, numeroşi istorici ruşi sunt convinşi că Revoluţia Rusă din Octombrie 1917 a fost un accident, care a deturnat Rusia de la cursul ei „natural”, de ţară bogată, muncitoare, care putea fi orientată spre democraţie.  „Niciodată – mărturisea Aleksandr F. Kerenski în 1966 – Rusia nu va ajunge la tipul de capitalism care funcţionează aici, în America. Speranţele că în Rusia este posibil un capitalism european sau american sunt deşarte. Sunt convins însă că regimul social se va schimba şi Rusia va deveni o ţară democratică. De aceea nu-mi place Brzezinski (viitorul consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Carter în perioada 1977-1981- n.n.), pentru că el nu crede că în Rusia este posibilă democraţia”.

Tăcerea lui Aleksandr F. Kerenski urmată, mai apoi, de marșul din opera Aida ascundea secretele unei Revoluții…trădate sau abandonate?!

_________________________

*Editorial apărut în nr. 3 (12)/2025 al revistei CLIO