În conștiința opiniei publice și-a mass-mediei interne și internaționale, precum și al unor decidenți politico-militari, s-a întărit convingerea că în urmă cu 75 de ani, la Ialta în perioada 4 – 11 februarie 1945 s-a decis soarta lumii pentru multă vreme. Auzim des sintagma Ialta – Malta ca o formulă care confirmă că totul se decide într-un loc prin voința și înțelepciunea decidenților politico-militari. O cercetare atentă a surselor istorice, precum și o interpretare nuanțată a acestora, ne convinge de contrariu: decidenții politico-militari sunt obligați să țină seama de desfășurarea și evoluția evenimentelor politico-militare care de multe ori par să scape de sub control, să evolueze în direcții neașteptate.

Referindu-se la Summit-ul de la Malta (2 – 3 decembrie 1989), Jacques Attali, consilier special al lui François Mitterrand, scria: „Nimic n-a fost decis aici: cei doi Mari nu mai erau, de fapt, decât spectatori ai acțiunii popoare­lor”. Generalul Pavel A. Sudoplatov din NKVD îşi aminteşte: „Ştiam că nici delegaţia engleză, nici cea americană nu au un program coerent pentru politica postbelică din ţările Europei de Răsărit”.

La Ialta s-a încercat stabilirea unui cadru de cooperare pentru restul războiului și-o perspectivă a ceea ce putea fi negociat sau acceptat, ca o realitate, după terminarea războiului. Totul se va desfășura după ce Armata Roșie a declanșat o vastă ofensivă, începând cu 12 ianuarie 1945, în urma căreia va ocupa un cap de pod pe malul occidental al Oderului, la 60 de km de Berlin. La Conferința de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) s-au realizat marile negocieri între membrii Națiunile Unite, acoperind toate aspectele de interes strategic.

Cunoașterea și înțelegerea nuanțată a evenimentelor istorice ne oferă șansa de-a înțelege și accepta că nimic nu este prestabilit și că totul este în continuă desfășurare și influențare! Ialta – Malta, o sintagmă care nu relevă adevărurile istorice ale unei clipe, ci doar un mit, o legendă care complică înțelegerea trecutului. Totodată, descurajează în raport cu nevoia de-a decide într-un prezent ale cărui subtilități și nuanțe suntem obligați să le înțelegem.

______________________________________

* Editorial publicat în numărul 2/2020 al revistei Enigmele Istoriei