În ultimul timp, mass-media și rețelele de socializare ne informează că unii dintre frații noștri dintre Prut și Nistru, personalități marcante ale Mișcării de Renaștere Națională, veterani ai Războiului de pe Nistru (1992), au plecat de lângă noi într-o lume mai bună. Au rămas în urma lor multe amintiri, multe întrebări fără răspuns pentru noi, precum au fost și pentru ei în timpul vieții lor, referitoare la tumultoasa istorie a spațiului basarabean.

Un fost președinte al României întreba public, în prima parte a mandatului său de după 2005, de ce ne-am retras din problematica conflictului transnistrean, din evoluțiile geopolitice și strategice ale celui de-al doilea stat românesc născut pe pământuri românești răpite în urma Pactului Molotov – Ribbentrop. Întrebare care nu a primit un răspuns documentat din partea celor îndreptățiți să-și informeze conaționalii despre adevărurile unui timp istoric, însă a alimentat convingerile multora dintre noi, de aici și de dincolo de Prut, că iarăși i-am abandonat, precum în iunie 1940!

În dimineața zilei de 21 martie 1992, delegația oficială a Republicii Moldova (Mircea Snegur, Alexandru Moșanu și Valeriu Muravschi) a discutat evoluțiile politico-militare de dincolo de Prut cu președintele României, Ion Iliescu, ministrul de Externe, Adrian Năstase, alături fiind premierul Theodor Stolojan, Alexandru Bârlădeanu și Dan Marțian. „Pentru noi, acțiunea politică este hotărâtoare. Nu ne putem permite acțiuni militare. Alții nu ne vor sprijini”, a comunicat președintele României. Președintele Senatului României, Alexandru Bârlădeanu, a subliniat faptul că noi trebuie să apărăm independența Republicii Moldova, „singurul drum care duce la unire și pe care putem avea sprijin internațional”.

România a fost înlăturată din mecanismul politico-diplomatic cvadripartit de negociere a încetării conflictului transnistrean ca urmare a unor concesii neașteptate și surprinzătoare ale unor decidenți politici de la Chișinău. La aproape trei decenii de la izbucnirea Războiului de pe Nistru, în temeiul faptelor și al adevărului istoric, putem spune că și noi am fost cu sufletul, gândul și fapta alături de cei care scandau… „Noi suntem acasă!”.

Și, totuși…dincolo de Prut, și noi…suntem acasă!

______________________________________

* Editorial publicat în numărul 3 (15)/2021 al revistei Enigmele Istoriei