Radio Budapesta va lansa în eter, la 18 noiembrie 1989, știrea, preluată, mai apoi, de către Radio Europa Liberă, potrivit căreia Partidul Socialist din Ungaria își anunța intenția de a nu participa la lucrările Con­gresului al XIV-lea al PCR. În buletinul de știri de la Radio Europa Liberă din 20 noiembrie 1989, de la ora 22.00, se va menționa faptul că lucrările Congresului au fost boicotate și de către alte state. „Diplomații din cele 12 state membre în Comunitatea Europeană acredi­tați la București, boicotează cel de-al XIV-lea Congres al PCR. În semn de protest față de violarea drepturilor omului în România. Într-o declarație dată publicității la Paris s-a precizat că reprezentanții Comunității Europene nu vor participa nici la alte activități organizate cu ocazia Congresului. O decizie simi­lară a fost luată de ambasada SUA la București. S-a precizat că participarea unor reprezentanți americani la orice fel de activitate organizată de PCR ar fi de­plasată, dată fiind îngrijorarea profundă a SUA în ceea ce privește situația drep­turilor omului în România”[1], consemna Alexandra Polizu de la microfonul Radio Europei Libere.

 O realitate zguduitoare

Nicolae Ceaușescu și regimul său politic deveneau din ce în ce mai izolați în plan internațional, fără a mai vorbi despre imensa frustrare a românilor care așteptau o schimbare, o relaxare, mai ales după plata datoriilor externe. În timpul vizitei pe care a efectuat-o la Haga, François Mitterand a declarat că unda schimbărilor este ireversibilă. Chestionat de către mass-media internațională asupra celor ce se petreceau în România socialistă, asupra tăcerii Bucureștiului, președintele francez a declarat că „sunt țări care vor încerca să amâne reformele recurgând la represi­une, dar că este vorba doar de o problemă de timp”[2]. În Senatul francez, ministrul Afacerilor Externe, Roland Dumas, a afirmat la rândul său: „Ieri Budapesta, Varșovia și Berlin, și apoi Sofia! Astăzi este la rând Praga! Mâine va fi Bucureș­tiul!”[3]. Oleg Bogomolov, consilier economic al președintelui Mihail S. Gorbaciov, avea să declare, la 23 noiembrie 1989, ora 05.05, într-un interviu luat de către Radio France International: „Anumiți lideri politici pot să nu fie conștienți de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viața însăși le-o impune. De aceea, privesc cu oarecare optimism evoluția viitoare a României”[4].

Pe măsură ce izolarea internațională a României socialiste se va accentua pe întreg parcursul anului 1989, situația social-economică se degradase din ce în ce mai mult cu efecte în planul vieții de zi cu zi a populației. Într-o Notă cu privire la deficiențele înregistrate în procesul livrării de produse agroalimentare din „fondul de stat” către „fondul pieței”, emisă pe 7 septembrie 1989, ofițerii DSS-ului raportau: „Datele și informațiile referitoare la livrările către fondul pieței de produse industriale pun în evidență că, deși planul valoric s-a realizat, nevoile populației nu au fost satisfăcute, existând restanțe mari la: săpun de rufe și toaletă, articole cosmetice (cremă de ras, pastă de dinți), lacuri și vopseluri, încălțăminte cu fețe din piele, lenjerie de corp pentru bărbați, femei și copii, stofe pentru confecții, ciorapi (de tot felul și pentru toate vârstele), precum și alte produse de strictă necesitate. Este de menționat că, deși livrările la fondul pieței de îmbrăcăminte, încălțăminte, inclusiv rechizite și uniforme pentru școlari sunt realizate în proporție de circa 90%, din magazine lipsesc cămăși pentru elevi (440.500 bucăți minus față de plan), fuste pionier (-37.100 bucăți), costume pentru pregătirea tineretului pentru apărarea patriei (-25.400 bucăți), halate pentru practică (-147.100 bucăți), caiete de toate tipurile (-659 tone), stilouri (-435.000 bucăți), creioane cu pastă (-717.000 bucăți), creioane cu fibră (-961.000 bucăți), creioane mecanice (-425.000 bucăți), ghioz­dane, mape, serviete (-141.000 bucăți) și gume de șters (-152.800 bucăți)”[5].

Rapoartele DSS-ului din toamna anului 1989 vor contura imaginea dezastrului economic și al accelerării procesului de înfometare a populației. „Ce fel de secrete ascundea regimul? De exemplu, cauzele lipsei de hrană în țară. Ziariștii au fost informați că alimentele lipseau doar din vitrinele magazinelor, iar depozitele erau pline ochi. Un alt secret strașnic păzit reprezenta valoarea lucrărilor de sistematizare a țării și a Capitalei. Am aflat că economia de piață a avut un eșec total în România «burghezo-moșierească», drept care a și fost înlocuită cu un eficace mecanism centralizat de gestionare. Ni s-a comunicat că orice cetățean al țării poate consuma o cantitate nelimitată de energie electrică și termică. Cei care au vrut să știe de ce românii nu se bucură de libertatea circulației au aflat că aceasta este doar o chestiune financiară – cine are bani, călătorește”[6], consemna jurnalistul sovietic Nikolai Morozov cu referire la atmosfera și viața de zi cu zi din România acelor clipe de noiembrie 1989.

În cursul zilei de 18 noiembrie 1989, generalul-maior Emil Macri, șeful Direcției a II-a Contrainformații economice (UM 0617), va înainta către generalul-maior Gianu Bucurescu, adjunct al Ministrului de Interne și locțiitor al șefului DSS, o Notă privind situația aprovizionării cu produse agro-alimentare în 21 de centre muncitorești în care raporta: „În perioada 1-15 noiembrie 1989, livrările de produse agro-alimentare de la fondul de stat la fondul pieței în 21 de municipii și orașe-centre muncitorești s-au realizat sub prevederile programelor de autoconducere și autoaprovizionare la carne tăiată, preparate din carne, pește și produse din pește, lapte, produse lactate, unt, brânzeturi, legume, cartofi, fructe, zahăr, ulei și ouă. O situație mai deosebită se înregistrează la cartofi, deoarece până la 10 noiembrie 1989 nu s-a însilozat decât 35% din cantitatea de 700.000 tone prevăzută până la sfârșitul anului, 23 de județe realizând sub media pe țară. Cele mai mici cantități au fost însilozate în județele: Maramureș – 7%, Dolj – 10%, Gorj – 13%, Bihor – 14%, Timiș – 15%, Bistrița – 18% și Vâlcea – 19%. Pe fondul acestor stări de lucruri s-au creat dificultăți în aprovizionarea populației cu produse agroalimentare, vânzarea acestora realizându-se cu aglomerații și unele comentarii negative în rândul cumpărătorilor”[7].

Într-o altă Notă a DSS-ului din 20 noiembrie 1989 se consemnează faptul că „Ministerul Industriei Alimentare a dispus aprovizionarea întreprinderilor de industrializare a cărnii cu circa 1.500 tone de făină proteică obținută din soia furajeră pentru a fi utilizată în preparatele de carne”[8], însă „specialiștii în materie, apreciază că introducerea în consum a preparatelor din carne în care s-a înglobat făină din soia pentru nutrețuri, poate provoca intoxicări în masă, cu toate consecințele negative ce rezultă din aceasta asupra stării generale de sănătate a populației”[9].

Minima împotrivire

Într-un astfel de context politico-economic, Nicolae Ceaușescu pregătea convocarea și desfășurarea celui de-al XIV-lea Congres al PCR. Pe 20 noiembrie 1989, Radio Europa Liberă va transmite, în jurnalul de la ora 18.00, că în ajunul Congresului al XIV-lea al PCR au fost luate în întreaga țară măsuri speciale de securitate. La frontiera maghiaro-română un număr de unguri, polonezi, cehoslovaci, sovie­tici, olandezi, vest-germani și turci, au fost întorși din drum fără explicații din partea grănicerilor români. Un ziarist francez al revistei „Journal de dimanche”, sosit în România pentru a asista la congres, a fost expul­zat de autoritățile române. „Între timp, la București a sosit repre­zentantul R. P. Chineze, Ciao Sing, membru în Biroul Politic de la Beijing, care va participa la lucrările Congresului PCR. La Congres va lua parte și o delegație a Moscovei condusă de Vitali Vorotnikov, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din Repu­blica Federativă Rusă. Partidul Socialist de guvernământ din Ungaria a făcut cunoscut că nu va participa la Congresul de la București”[10], menționa Radio Europa Liberă.

Informațiile oferite de foștii activiști de partid din structura CC al PCR, relevă faptul că în procesul de centralizare a voturilor pentru realegerea lui Nicolae Ceaușescu s-au înregistrat 40 de voturi împotrivă din totalul de 3.824.782 membri de partid (0,001%) și 18 voturi împotrivă din aproximativ 4.155.000 de nemembri de partid (0,004%), constituiţi în Organizaţia Democraţiei şi Unităţii Socialiste (ODUS). Trebuie menționat faptul că în campania de realegere a lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR la cel de-al XIII-lea Congres al PCR se insistase pe ideea că Partidul nu mai este „avangarda clasei muncitoare”, ci a devenit „centrul vital al întregii noastre națiuni” astfel încât el se identifică cu „cele mai bune tradiții și aspirații ale poporului român” iar „teza «dictaturii proletariatului» nu mai e valabilă în România și ar trebui înlocuită prin «democrația muncitorilor»”[11]. Pe 22 noiembrie 1984, delegații la cel de-al XIII-lea Congres al PCR au adoptat un nou statut al Partidului prin care candidații la șefia Partidului nu mai putea fi nominalizați chiar și la Congres, ci nu numai la ședințele județene de partid, astfel încât „partidul – consemna Anneli Ute Gabanyi – a îngrădit posibilitatea membrilor săi de a contesta autoritatea conducerii”[12] eliminându-se, astfel, posibilitatea unui nou caz „Constantin Pârvulescu”.

Totodată, noul statut prevedea că cel puțin 1/3 din membrii CC al PCR trebuiau să fie înlocuiți la fiecare congres al PCR, în „conformitate cu principiul rotației” cadrelor, precum și o nouă „regulă” care menționa că nu pot fi membri ai PCR decât cei care au fost membri ai UTC. Referindu-se la schimbările din statutul PCR, la acest efort de consolidarea puterii personale a lui Nicolae Ceaușescu, Anneli Ute Gabanyi de­clara că „noul statut a accentuat dominația lui Ceaușescu în aparatul de partid”[13] și că, totuși, „s-ar părea că și accentul pus pe sentimentele naționale este doar o altă tactică în vederea asigurării unei mai mari susțineri din partea partidului”[14], însă „într-o vreme când schisma dintre popor și partidul de guvernământ se adâncește, o astfel de pretenție la unitatea națională în cadrul partidului și în afara acestuia nu poate decât să sune a gol”[15].

Promisiuni și visuri

Cel de-al XIV-lea Congres al PCR își va deschide lucrările pe 20 noiembrie 1989 în prezența a 3.308 delegați. Timp de șase ore, Nicolae Ceaușescu a prezentat Raportul în fața Congresului. „În cincinalul 1991-1995 se vor asigura dezvoltarea armonioasă a tuturor ramurilor economiei naționale, eliminarea unor contradicții care au apărut în dezvoltarea diferitelor ramuri și lichidarea unor rămâneri în urmă, asigurând o asemenea creștere a economiei naționale care să satisfacă în condiții tot mai bune necesităților economico-sociale de bună aprovizionare și de export, cerința fundamentală a înaintării ferme a României spre noi culmi de progres și civilizație”[16], va declara secretarul general al PCR.

În discursul său, Nicolae Ceaușescu va promite că în cincinalul următor producția-marfă industrială va crește cu 30-50%, însă este necesar să se considere aceste procente ca fiind minime și că trebuie să se acționeze pentru o creștere mai accentuate. „Având în vedere rezervele existente, până în 1995, producția de lignit și cărbune trebuie să ajungă la circa 80 milioane tone, iar cea de huilă cocsificabilă la peste 20 de milioane de tone, asigurându-se cel puțin 90% din necesarul de cărbune cocsificabil. Va trebui să crească producția de metale neferoase, care trebuie să asigure în întregime, necesarul economiei naționale”[17], va promite ultimul lider al PCR. Totodată, Nicolae Ceaușescu va promite realizarea unui program de irigații și amenajări funciare, astfel încât, până în 1995 vor fi irigate cel puțin 6 milioane de hectare, iar până în 2000 să se ajungă la un total de 7-7,5 milioane de hectare teren agricol, din care cel puțin 5,5 milioane hectare teren arabil.

Secretarul general al PCR va menționa faptul că dorea să se ajungă la o recoltă de cel puțin 50 de milioane tone de cereale pe an în 1995, precum și creșterea efectivelor de bovine la cel puțin 11 milioane (5 milioane de vaci cu lapte și cel puțin 30-35 milioane de oi-mame). „În următorul deceniu, se vor realiza investitii de 3.200-3.500 miliarde de lei, din care 1.600-1.700 miliarde de lei în cincinalul al IX-lea. Pe acestă bază se vor crea conditiile ca, în 1995, toate județele să realizeze un volum de activitate economică pe locuitor de cel puțin 100 mii lei, iar în peste 20 de județe să se depășească 150 mii lei”[18], promitea Nicolae Ceaușescu. Se prevedea o Românie cu peste 8 milioane de salariați, un Produs Social de peste 3,2 miliarde lei în 1995, un Venit Național de peste 1,4 miliarde lei și un Produs Național Brut (PNB) de aproape 1,7 miliarde lei. Totodată, urmau să fie construite un număr de 700.000 de apartamente.

Congresul al XIV-lea al PCR avea să se desfășoare, după cum va observa jurnalistul Agenției TASS, într-o atmosferă sufocantă, plină de minciună și de scandări ale unor „aplaudaci profesioniști”. Rememorând acele clipe, Nikolai Morozov scrie: „Această scan­dare neîntreruptă a unor lozinci ritmate, precum și săritul continuu în pi­cioare îi făcea pe corespondenții occidentali să se uite buimăciți în toate părțile. În mod deosebit, atenția lor era atrasă de Nicu Ceaușescu care stătea tolănit în scaun și aplauda cu vădită neglijență”[19]. Conducătorul delegației sovietice la lucrările Congresului al XIV-lea al PCR, Vitali I. Vorotnikov, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, vicepreședinte al Sovietului Suprem al URSS și președinte al Consiliului de Miniștri al RSFS Ruse, va raporta cu referire la discursul președintelui Nicolae Ceaușescu, următoarele: „N. Ceaușescu a criticat țările socialiste pentru, chipurile, abaterea lor de la principiile socialiste, a chemat la întărirea unității și coeziunii. A vorbit în termeni duri despre caracterul inadmisibil al unificării Germaniei. La URSS și colaborarea noastră s-a referit în treacăt”[20]. În urma dialogului cu Nicolae Ceaușescu, Vitali I. Vorotnikov va menționa: „Acesta (Nicolae Ceaușescu – n. n.) este bine informat de modul în care se desfășoară lucrurile și le percepe negativ. A criticat poziția noastră referitoare la diferite forme de proprietate…S-a referit la situația din diferite țări, amenințările la adresa socialismului, la credulitatea nejustificată a liderilor socialiști”[21].

Radio Budapesta va transmite în buletinul de știri din 21 noiembrie 1989: „La Congresul din România care a început astăzi (în fapt, ieri – n. n.), delegații însuflețiți au întrerupt mai mult de 100 de ori cuvântarea de succes a lui Nicolae Ceaușescu în care acesta a promis o apro­vi­zionare mai bună. Congresul PCR se desfășoară în spatele ușilor închise (…) În informațiile de până acum, presa sovietică s-a abținut de la comentarii ironice ori cu două înțelesuri când a fost vorba despre Congresul PCR. Numai comenta­to­rul telejurnalului și-a permis să împartă Europa de Est în țări unde sunt schimbări și țări unde nu sunt. Însă comentatorul l-a numit pe Ceaușescu «Tovarăș» și a citat, fără comentarii, din acea statistică de succese care s-a citit la Congres. Numai aplauzele ritmice ale miilor de delegați participanți la Congres puteau aminti telespectatorilor sovietici de perioada asemănătoare din istoria lor, perioadă care le-a adus atâta rău”[22]. În cursul dimineții de 24 noiembrie 1989, Radio Novi-Sad va transmite: „După încheierea lucrărilor Congresului al XIV-lea al PCR, s-a făcut o horă în Piața Palatului Republicii la care au luat parte mii de bucureșteni. Neobișnuiți cu atmosfera unor manifestări omagiale, mai mulți ziariști străini s-au ales cu câțiva pumni în figură. Se pare că printre cei loviți, a fost și operatorul de la radio-televiziunea din Novi-Sad”[23].

Pe 24 noiembrie 1989, la ora 17.00, Radio Europa Liberă avea să transmită faptul că dramaturgul Eugen Ionescu a adresat cu o seară înainte un apel oame­nilor politici din Est și din Vest, cărora le cerea să facă eforturi pentru înlă­tu­rarea de la putere a președintelui Nicolae Ceaușescu. „Vorbind aseară la televiziunea franceză, el a declarat că a sosit timpul ca repre­zentanții politici devotați prin­ci­piului democrației și personalitățile reformatoare din răsărit, să facă uz de influența și de puterea de care dispun pentru a ajuta România să se elibereze de sub actuala dicta­tură”[24], comunica crainicul de la Radio Europa Liberă. Timpul nu mai avea răbdare, iar vocea poporului român se va auzi foarte curând în acel Decembrie de neuitat al Anului 1989.

_________________________________________________________

* Articol publicat în revista HISTORIA, Anul XIX, nr. 214, noiembrie 2019, p. 21 – 24.

[1] E un început în tot sfârșitul…, Editura Societatea Română de Radiodifuziune, București, 1998, p. 20.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, p. 21.

[5] Florian Banu, „Amorsarea” Revoluţiei. România anilor ’80 văzută prin ochii Securităţii, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 323 – 324.

[6] Nikolai Morozov, Corespondentul Agenției TASS care a văzut totul, Editura Fundației Culturale Române, București, 2002, p. 30.

[7] Florian Banu, op. cit., p. 339.

[8] Ibidem, p. 357.

[9] Ibidem.

[10] E un început…, p. 20.

[11] Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauşescu, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 165. Menționăm faptul că în 1980 au fost eliminați din PCR un număr de aproximativ 30.000 de membri (adică un procent de 1%) și, totodată, a fost reinstituit sistemul instructorilor de partid, desființat în 1971.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem, p. 177.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Elisabeth Bouleanu, Ultimele promisiuni ale lui Ceaușescu. Ce visa dictatorul să se întâmple în al IX-lea cincinal, prevăzut pentru anii 1991-1995, pe https://adevarul.ro/locale/alexandria/ultimele-promisiuni-ceausescu-visa-dictatorul-intample-ix-lea-cincinal-prevazut-anii-1991-1995-1_5805fc8b5ab6550cb8ab6fba/index.html (accesat pe 21 octombrie 2019, ora 21.35).

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Nikolai Morozov, op. cit., p. 29.

[20] Vasile Buga, Pe muchie de cuțit. Relațiile româno-sovietice. 1965 – 1989, Editura Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014, p. 285.

[21] Ibidem.

[22] E un început…, p. 21.

[23] Ibidem, p. 22.

[24] Ibidem.