În cursul zilei de 16 noiembrie 1989, analiștii Centrului de Informații Externe (UM 0544) îl vor informa pe Nicolae Ceaușescu despre faptul că președintele François Mitterand prin inițiativa de a convoca la Paris o reuniune de urgență a șefilor de stat și de guvern ai țărilor membre ale Pieței Comune urmărește să promoveze unele din punctele de vedere ale Franței, în problema evenimentelor ce au loc în unele țări din Europa de Est. Totodată, președintele României socialiste era avertizat asupra faptului că exista dorința unei implicări sporite ,,a țărilor comunitare în acțiunile de destabilizare a situației din Europa de Est și prevenirea realizării unor înțelegeri separate între SUA și URSS privind impunere unui nou echilibru pe continent care să țină seama de obiectivele pe termen lung ale comunității vest-europene”. Părea să fie începutul unui efort concertat al statelor-lider din Comunitatea Economică Europeană de-a avansa pe drumul construcției europene, însă fără excluderea URSS.

Președintele Franței era angrenat într-un complicat joc politico-diplomatic a cărui miză era unitatea europeană în care cancelarul Helmut Kohl îi cedase inițiativa strategică lui François Mitterrand. Întâlnirea la nivel înalt franco-sovietică de la Kiev, din 6 decembrie 1989, avea drept obiectiv, din perspectivă franceză, clarificarea și influențarea poziției URSS privind evoluția procesului de construcție europeană și de reunificare a Germaniei. Pe 6 decembrie 1989, la Kiev, Mihail S. Gorbaciov a precizat, referitor la reuni­fi­ca­rea ger­mană, după discuțiile cu François Mitterrand, că Germania „trebuie să se re­uni­fice, dar în cadrul unei Europe mari”, iar la 31 decembrie 1989 a propus crearea unei Con­fe­derații europene care să cuprindă și URSS.

Președintele Nicolae Ceaușescu avea să fie informat de către ambasadorul României de la Paris, Petre Gigea, pe 11 decembrie 1989, că François Mitterand și Mihail S. Gorbaciov au decis, la Kiev, că „este nevoie de noi mecanisme pentru a servi con­­s­trucția Casei Comune Europene”.

Puteau, oare, Nicolae Ceaușescu și România socialistă să se împotrivească noului curs al relațiilor internaționale?! O întrebare care, la acea vreme, a creat emoție și îngrijorare în marile cancelarii diplomatice.

_________________________________

* Editorial publicat în nr. 11 (23)/2021 al revistei Enigmele Istoriei