În urmă cu 80 de ani, la ora 03.30, în zorii zilei de 22 iunie 1941, trupele Wehrmachtului au trecut la executarea prevederilor Directivei nr. 21 (Operaţiunea „Barbarossa”), respectiv atacarea Uniunii Sovietice. Începea astfel să se deruleze una dintre cele mai importante operaţiuni militare ale celui de-Al Doilea Război Mondial, cu profunde implicaţii în geopolitică şi evoluţia viitoare a relaţiilor internaţionale. Într-un Memorandum înaintat OKW-ului în preajma atacului din 22 iunie 1941, amiralul Canaris scria, cu referire la războiul ce urma să înceapă, că această campanie „nu va face altceva decât să copleşească Germania şi să anuleze puţinele şanse de pace rămase”. Feldmareşalul Wilhelm Keitel i-a replicat: „Nu încerca să dai Armatei lecţii de strategie militară”.

Calitatea și cantitatea de informații deținute de către comunitatea de intelligence a URSS, privind planurile și intențiile operativ-strategice ale OKW-ului și OKH-ului, au fost impresionante. Din păcate, liderii NKGB și GRU au avut de trecut peste un obstacol ce s-a dovedit imposibil de depășit: voința lui Stalin și ale sale planuri politico-strategice.

Conducerea politico-militară sovietică şi-a revenit, relativ repede, din şocul produs de atacul german. Stalin a primit, chiar din primele zile de război, în biroul său, nenumărate vizite, ceea ce însemna că „nu era nici bolnav de disperare şi nici paralizat de panică”. Un sistem de transmisiuni avea să asigure legătura lui Stalin cu toţi liderii militari, până la cel mai mărunt comandant. „Lucrând optsprezece ore fără întrerupere – scria istoricul Lily Marcou -, dormind adesea pe canapeaua din biroul său, îmbrăcat precum un soldat, Stalin mânuia din Kremlin sforile frontului rus. Era chiar frontul rus…”.

Opțiunea României de-a participa la operațiunea „Barbarossa” s-a aflat în legătură directă cu evenimentele din 26 – 28 iunie 1940, respectiv pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, precum și a percepției unei amenințări strategice permanente din partea Uniunii Sovietice.

Marele Război pentru Apărarea Patriei început în urmă cu 80 de ani reprezintă o teribilă lecție pentru orice decident politico-militar, precum și de strategie militară, care merită a fi studiată și înțeleasă în condițiile din ce în ce mai volatile ale echilibrului din actualul sistem de relații internaționale.

________________________

* Editorial publicat în nr. 6 (18)/2021 al revistei Enigmele Istoriei