În anul împlinirii a 30 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Războiului de pe Nistru (2 martie – 21 iulie 1992) dintre Republica Moldova și separatiștii transnistreni, ne revin în amintire discuțiile purtate în diferite medii politice românești, precum și în mass-media, după 2004 cu precădere, cu referire la abandonarea în mod voit de către România a mecanismului cvadripartit de reglementare a conflictului de pe Nistru.

Pe măsura intensificării conflictului transnistrean, în conformitate cu cele convenite în cadrul dialogului politico-diplomatic dintre București, Chișinău, Kiev și Moscova, prima reuniune cvadripartită a miniștrilor de Externe se va desfășura în cursul zilei de 6 aprilie 1992, la Chișinău, într-un context extrem de volatil. Cu ocazia următoarelor reuniuni cvadripartite de la Chișinău (17 aprilie), Lisabona (24 mai) și Moscova (3 iulie), Federația Rusă a încercat în diferite formule politico-juridice și diplomatice să confere Transnistriei un loc la masa negocierilor astfel încât separatiștii de la Tiraspol să primească legitimitate juridică internațională. România a refuzat în permanență o astfel de abordare și nu a recunoscut, prin ministrul său de Externe, dreptul liderilor de la Tiraspol de-a participa la discuțiile din cadrul mecanismului cvadripartit de negociere a încetării focului în Transnistria.

Începând cu 26 mai 1992 s-a observat o tendință ce avea să se accentueze, mai apoi, de excludere a României din mecanismul de negociere politico-diplomatică cvadripartită. La summit-ul CSCE de la Helsinki (9-10 iulie), Federația Rusă se va pronunța pentru soluționarea în ca­drul intern al CSI a problemelor care au apărut în fostele republici, după dezmembrarea URSS. Ucraina a sprijinit această viziune în condițiile în care își ex­primase încă înainte de reuniunea șefilor de state riverane Mării Negre de la Istanbul (25 iunie 1992) opoziția față de implicarea diplomatică a României în eforturile de soluționare a conflictului transnistrean.

Pe măsură ce va exista o lectură a documentelor oficiale și a mărturiilor celor implicați în evoluția evenimentelor se va releva faptul că percepția și înțelegerea celor petrecute este eronată, ba chiar voit întreținută!