Experiențele inedite pe care le trăim în aceste zile ne îndeamnă să recitim pagini din istoria lumii, în căutarea înțelegerii evoluției umanității, a desprinderii lecțiilor care să ne permită să găsim o soluție pentru prezentul nostru. Lecturând istoria conflictului din Orientul Mijlociu, modul în care interesele strategice și geopolitice ale Marii Britanii, Franței, Germaniei și Imperiului Otoman s-au ciocnit în zonă, în perioada 1914 – 1918, au concurat sau s-au armonizat, descoperim rolul unor personalități politice și militare (ex. Mark Sykes, Thomas E. Lawrence, Aaron Aaronsohn etc.), nivelul lor de cultură și înțelegere, precum și grupurile de interese politice și economico-financiare pe care le-au reprezentat. Toți acești factori și actori au modelat destinul unui spațiu geografic și-al unor popoare, au schimbat destinul unor națiuni.

Lucrurile s-au petrecut asemănător și în perioada anilor ’20 – ’30, a celui de-Al Doilea Război Mondial, a Războiului Rece, însă cu alți actori și alte personaje intrate de-acum în legendă. Toți și-au definit, în diferite conjuncturi istorice, interesele naționale, strategice, au făcut compromisuri, au negociat, au pierdut sau au câștigat! Pe unii Istoria i-a răsplătit cu gratitudinea unora dintre concetățenii lor și trăitorilor clipei, pe alții cu oprobiul veșnic și definitiv al Istoriei sau al celor al căror destin a fost modelat de înțelegerile/neînțelegerile dintre reprezentanții acestor jocuri de putere. Însă, fiecare actor/jucător și-a definit interesul național, strategic.

În clipa de față, BREXIT-ul și pandemia de COVID-19 influențează evoluția societăților și-a omenirii, a unor actori statali și non-statali, astfel încât se vorbește, în mod insistent, de remodelarea lumii și-a raporturilor dintre actorii/jucătorii scenei relațiilor internaționale. Anumite discursuri, atitudini publice ale decidenților politico-militari și economici, și nu numai, precum și-ale mass-media internațională, relevă faptul că Istoria nu „s-a sfârșit”, după cum era o convingere și o percepție la începutul anilor ’90, ci, dimpotrivă, este dinamică și aducătoare de imprevizibil. Oare, noi, românii, avem  definite foarte clar interesele naționale, strategice?! Am recitit Istoria sau trebuie s-o mai recitim?!

O încercare extrem de grea pentru o elită politico-militară și economică românească, la trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece, și într-o clipă în care încercam să ne definim un nou așa-zis „Proiect de Țară”!

__________________________________

* Editorial publicat în numărul 4/2020 al revistei Enigmele Istoriei