O lectură a „Raportului Cosma” relevă un lucru extrem de interesant: desfășurarea unei investigații secrete, încă din octombrie 2004, a expertului Radu Cosma. Investigația s-a realizat din ordinul directorului Iustinian Focșa și a avut drept obiect Centrul pentru Democrație din Iași, deși Radu Cosma efectua o sarcină de serviciu care, conform propriei sale mărturisiri din „Raport”, îi depășea competențele profesionale. „Deși sarcinile mele de serviciu și competențele mele nu acoperă domeniile specifice muncii de investigație, audit contabil și anchetă, am căutat să mă achit cât mai bine de sarcinile trasate de șefii mei. Am urmărit cu atenție atât materialele apărute în presă, cât și comentariile care au însoțit apariția acestora în diferite medii”, scria Radu Cosma în raportul înaintat secretarului de stat coordonator de la DRP. În care medii?! Este ciudat faptul că niște funcționari guvernamentali se hotăresc să efectueze ei înșiși o muncă de detectiv, când ar fi fost mai simplu să ceară autorităților competente să rezolve așa-zisul mister din jurul CpD Iași.

În ceea ce privește acuzația din „Raportul Cosma” privind decizia de secretizare a documentației și a cadrului proiectelor derulate în Republica Moldova (ordinul intern nr. 336/15 martie 2004), consider că este nedreaptă și tendențioasă, deoarece era vorba de o activitate cu implicatii deosebite în planul relațiilor internaționale care presupune, totuși, un anumit grad de confidențialitate a activității. Sigur că este vorba de bani publici, însă nu se poate ca oricine, în numele opiniei publice și al interesului public, să afle mai mult decât îi permit calificările și competențele. Rămâne un mare semn de întrebare în legătură cu dorința domnului director Iustinian Focșa, cel care a ordonat investigația secretă, de a afla mai mult din activitatea DRP-ului pe spațiul Republicii Moldova. Curiozitate omenească sau profesională?! Totodată, menționăm că Radu Cosma își datorează angajarea la DRP, conform propriilor mărturisiri, directorului Eugen Popescu, persoana care a inițiat inedita conferință de presă din 7 februarie 2005. În climatul politic de după schimbarea rezultată în urma alegerilor generale din 2004, pare să fie de înțeles această dorință de revanșă a unor funcționari guvernamentali. Funcționari ale căror opinii politice și metode de acțiune, în ce privește sprijinul românilor de pretutindeni, nu se aflau într-o deplină concordanță cu politica și viziunea secretarului de stat de la DRP numit de către PSD. Prezentarea în fața mass-media a unor informații extrem de sensibile pentru politica externă a statului român și acuzațiile așezate pe hârtie, cu antet oficial, în baza unor suspiciuni și a unor investigații secrete, nu este un lucru demn de respect și încredere.

Conferința de presă din 7 februarie 2005 a generat o serie de articole în cotidianele centrale și locale care au reluat acuzațiile formulate de către directorul Eugen Popescu din DRP. Cotidianul Ziarul de Iași a acordat, în ediția din 19 februarie 2005, un spațiu larg pentru ceea ce părea să fie una dintre „marile fraude” ale guvernării lui Adrian Năstase. Prof. univ. dr. Doru Tompea, FAPA și CpD Iași au devenit subiectul atenției media ieșene și al opiniei publice. Sumele vehiculate ca fiind dispărute erau impresionante și amețitoare: 32 de miliarde ROL. Degeaba explica Doru Tompea că banii au fost acordați de către CpD numai pe bază de facturi, aceasta fiind garanția că proiectele au fost derulate cu adevărat. Mass-media preluase ideile care vor stat la baza „Raportului Cosma” și le difuza. Chestionat asupra celor petrecute, Valeriu Săharneanu, șeful Grupului Media Euronova din Chișinău avea să declare, jurnaliștilor de la cotidianul Ziarul de Iași, că „procedura de acordare a fondurilor a fost destul de dură, cu rapoarte periodice, pentru a se evita eventuale nereguli”, mai birocratică decât cea care se desfășura în relația cu Ambasada SUA. Nu este singura opinie culeasă și care releva faptul că a existat o rigoare, care îi exaspera pe beneficiarii fondurilor, pusă sub semnul întrebării, totuși, de către „Raportul Cosma” și consilierii Curții de Conturi.

După apariția primelor articole de presă, „60 de funcționari din Moldova care n-au «beneficiat» de proiectele tompeane” au adresat o anonimă unei publicații centrale în speranța că presa va lua locul justiției. Anonima nu făcea decât să interpreteze, într-o cheie proprie, cele relatate de către Eugen Popescu din DRP. Titlul anonimei („Fundațiile lui Tompea=rețea a crimei organizate și a corupției patronată de PSD?”) reflecta dorința de răfuială politică cu fostul director de campanie al Primarului PSD de Iași și, totodată, director de campanie al PSD pentru alegerile generale din noiembrie 2004 în județul Iași.

Menționăm faptul că oficialii DRP au solicitat implicarea Fundației Academice „Petre Andrei” din Iași (FAPA), unul dintre ONG-urile fondatoare ale Centrului pentru Democrație (CpD) din Iași, în acest proiect ce urmărea pregătirea funcționarilor publici din Republica Moldova, întrucât FAPA avea o bogată experiență în astfel de cursuri de pregătire, încă din anul 1997. Cursurile de pregătire erau organizate de către FAPA atât pentru funcționarii din România care trebuiau să-și însușească aceste cunoștințe cât și pentru cei din Republica Moldova, având finanțare atât din România cât și din partea unor organisme europene. Spre exemplu, în cazul proiectelor pentru prezervarea și conservarea identității religioase a românilor din Republica Moldova, a fost selecționat și Centrul Diaconal „Casa Creștină” de la Târgoviște. Propunerea a fost făcută inițial Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel, care și-a exprimat regretul față de imposibilitatea preluării acestor proiecte, datorită lipsei logisticii adecvate specificului acestor activități. ONG-ul atât de incriminat, Centrul pentru Democrație din Iași, constituit în anul 2003, prin unirea eforturilor mai multor organizații, a acționat ca o umbrelă sub cupola căreia se puteau desfășura atât activități proprii CpD, cât și activități derulate de fiecare asociație în parte. Pentru o informare corectă, trebuie subliniat faptul că toate fondurile alocate de către CpD Iasi pentru proiectele din Republica Moldova se regăsesc în totalitate în ordinele de plată prin care au fost finanțați partenerii de la Chișinău.

CpD Iași nu a primit fonduri pentru funcționare internă, aceasta fiind asigurată prin voluntariat de organizațiile fondatoare. Centrul pentru Prevenirea Conflictelor&Early Warning (CPC&EW) a fost implicat în procesul de monitorizare a situației comunității românești din Republica Moldova deoarece s-a considerat, de către oficialii DRP, că întrunea acele condiții necesare pentru expertiză prin personalul calificat care îl deservea, precum ți prin existența unei filiale deja creată la Chișinau, special pentru acest scop. „Raportul Cosma” și articolele din mass-media, precum și „Memorandumul” înaintat Primului-Ministru Călin Popescu Tăriceanu de către secretarul de stat coordonator de la DRP, vor conduce, în final, și la implicarea Curții de Conturi (Secția de Control Financiar Ulterior, Divizia V/Auditul performanței și al sistemelor informatice; combaterea fenomenelor de corupție, fraudă, economie subterană, spălarea banilor) prin consilierul Ștefan Popa.

Consilierul de la Curtea de Conturi a României, prof. univ. dr. Ștefan Popa, este o persoană extrem de interesantă și ale cărei atitudini, în timpul desfășurării acestui control, au fost și mai interesante. Ștefan Popa a fost implicat, în calitate de membru al plenului Oficiului Național pentru Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), în dosarul „Dana” care îngloba cercetările privind depunerea sumei de 400.000 de euro în contul Danei Năstase. Consilierul Popa a votat împotriva clasării acestui dosar, într-o primă etapă, apoi a fost de acord cu clasarea și a refuzat să explice gestul său, chestionat fiind de către mass-media în legatură cu acest dosar. Motivul oficial a fost respectarea regulamentului care impune tăcerea vreme de cinci ani în jurul dosarelor analizate de către ONPCSB. În august 2001, Ștefan Popa a fost revocat din funcția de la ONPCSB. Să fi contat toate aceste întâmplări în modul în care a judecat lucrurile în cazul de la DRP? Greu de știut dar mai ales de dat un răspuns.

Raportul Curții de Conturi  a reținut ca fapte, posibil de incriminat, următoarele: 1) lipsa unei strategii la nivelul DRP, elaborată pe principii de transparență (cunoscută tuturor potențialilor solicitanți) prin care să se precizeze criteriile de selectare a proiectelor; 2) aprobarea proiectelor destinate românilor de pretutindeni făra a se avea în vedere trebuințele tuturor comunităților românești din străinătate, aspect demonstrat de faptul că 71% din totalul fondurilor bugetare alocate (165.000.000.000 ROL) și, respectiv 34% din numărul total al proiectelor, au fost repartizate românilor din Republica Moldova (54 de proiecte în valoare de 105.000.000.000 ROL); 3) selectarea și aprobarea proiectelor s-a făcut făra a se consulta comunitățile românești cărora le-au fost destinate; 4) activitatea DRP a constat numai în virarea sumelor către solicitanți și primirea de la aceștia a „documentelor justificative” în baza cărora DRP întocmea „deconturile de cheltuieli”, ceea ce semnifică numai o verificare pur formală, pe baza unor documente prezentate de solicitanți și 5) rezultă că deși s-au cheltuit sume semnificative de la bugetul de stat, nu există pentru unele proiecte nicio dovadă a modului cum au fost utilizate și nicio dovadă că cineva ar fi verificat faptic realizarea proiectelor și, mai mult, nu au fost stabilite responsabilități în acest sens.

Referitor la acuzele Curții de Conturi privind lipsa unei strategii la nivelul DRP, apreciez că, totuși, strategia MAE/DRP a plecat și de la afirmațiile președintelui Vladimir Voronin, care în platforma sa electorală a promis populației din Republica Moldova că va acționa în direcția apropierii de UE. Aceste afirmații au fost reluate de nenumărate ori în perioada ce a urmat, chiar dacă unele dintre acțiunile sale puneau la îndoială credibilitatea acestor bune intenții. O analiză asupra celor întâmplate, dar mai cu seamă afirmate în scris, îmi dau dreptul să apreciez că: 1) strategia MAE/DRP a căutat să aibă în toate acțiunile sale un punct comun cu politica externă a Republicii Moldova astfel încât să creeze un climat de cooperare cu vecinul de la Răsărit pe proiecte comune, eligibile pentru orice instanță europeană; 2) finanțarea unor ONG-uri sau persoane fizice din Republica Moldova a urmărit să respecte, totodată, și legislația internă a spațiului moldav, motiv pentru care pretinsele falsuri făcute în contabilitate nu sunt altceva decât diferențele specifice care există între sistemele contabile din cele două state și nicidecum „simple” facturi  contrafăcute sau chitanțe false; 3) România nu și-a propus o scindare a populației din Republica Moldova și nici nu a urmărit prin aceste programe să pregătească un puci politic împotriva comuniștilor, așa cum au afirmat înalți funcționari guvernamentali de la Chișinău; 4) oferta de colaborare a fost adresată tuturor persoanelor din Republica Moldova indiferent de origine socială, naționalitate sau apartență politică; 5) comuniștii au refuzat această oferta, iar ONG-urile din România care și-au asumat greaua misiune de a contribui la consolidarea relațiilor cu Republica Moldova s-au văzut nevoite să colaboreze doar cu persoane și ONG-uri pro-ocidentale; 6) FAPA a lansat invitația de a urma cursurile de pregătire a funcționarilor publici tuturor categoriilor de funcționari publici, indiferent de locul în care aceștia se plasau pe scena politică de la Chisinau (putere sau opoziție); 7) România a dorit să vina în sprijinul întregului aparat administrativ din Republica Moldova, pentru a-l pregăti pentru integrarea europeană atât de mult susținută de președintele Vladimir Voronin în declarațiile sale de la Bruxelles sau din alte state occidentale în care a făcut vizite.

Discuțiile avute cu beneficiari ai acestor proiecte, precum și cu cei responsabili de ele, au condus la concluzia că strategia MAE/DRP s-a înscris perfect în regulile comunitare impuse de UE și Consiliul Europei. Toate proiectele românești vizau dreptul României de a sprijini eforturile comunităților românești din împrejurimi (deci inclusiv ale românilor din Republica Moldova) pentru prezervarea identității sale culturale, lingvistice și religioase. În egală măsură, în conformitate cu angajamentele asumate la admiterea sa în Consiliul Europei, autoritățile de la Chișinău se obligau să respecte valorile europene și principiile democratice, motiv pentru care aserțiunile puterii de la Chișinău privind „amestecul României în treburile interne” erau contrare propriilor angajamente și declarațiilor publice ale președintelui Voronin însuși. Reprezentanții FAPA ne-au comunicat că în timpul controlului reprezentanților Curții de Conturi au răspuns punctual la toate neclaritătțle la care au fost solicitați să dea explicații, trecând peste nuanțele ofensatoare folosite la adresa lui Doru Tompea și a colaboratorilor săi de către cele două persoane venite în control. Liderul celor două ONG-uri ieșene apreciază că reprezentanții Curții de Conturi l-au abordat ca pe un contrabandist sau traficant de lucruri ilegale, deși el a argumentat de o maniera elegantă, civilizată, în baza unor dovezi concrete, atât prin acte și documente justificative, cât și prin prezentarea detaliată a mecanismului de lucru, toate aspectele solicitate din procesul finanțării unor ONG-uri din Republica Moldova. Adresele înaintate FAPA, ulterior, de către Ștefan Popa, după o primă prezentare a rezultatelor acestui control, relevau faptul că prejudiciul adus bugetului statului era cu mult diminuat față de evaluarea oficială comunicată inițial de reprezentanții Curții de Conturi, aspectele rămase în discuție fiind contestabile și contrare realității.

Inspectorii Curții de Conturi au redactat mai multe rapoarte privind activitățile FAPA și în care suma imputată ca fiind cheltuită greșit sau însușită, în mod fraudulos, s-a diminuat progresiv cu fiecare raport. Sa fie numai o dovadă de neseriozitate sau interes politic, având în vedere apartenența politică a lui Doru Tompea? Scandalul generat de „Raportul Cosma” a fost preluat, amplificat și folosit împotriva lui Doru Tompea care se împotrivea însușirii de către Nicolae Niculescu a calității de rector al Universității „Petre Andrei”. Prof. univ. dr. Nicolae Niculescu a fost conducătorul științific al lucrării de doctorat a deputatului PNL Relu Fenechiu, protectorul actualului ministru al Educației.

Mentionăm faptul că în conformitate cu normele dreptului internațional, niciun stat nu poate impune altui stat propriile reglementări financiare, ceea ce a determinat ca o serie de parteneri (ONG) din Republica Moldova să nu poată transmite la București o serie de acte contabile. Un astfel de gest ar încălca legea internă din Republica Moldova, iar pe de altă parte în legea română nu este prevăzută obligativitatea ca un partener extern să prezinte ordinul de plată, ca parte integrantă din setul de documente justificative pentru decontare. Raportul Curții de Conturi, privind o serie de prejudicii aduse banului public de către CpD Iași, a fost înaintat organelor de cercetare penală. Această informație se regăsește ca un preambul pe sinteza acestui presupus raport care nu este încă public și care se află postat pe internet. Lipsa unei atitudini a organelor de cercetare penală mă îndreptățește să afirm că acest presupus raport al Curții de Conturi, invocat de către unii jurnaliști și „analiști” independenți specializați în problematica spațiului moldav, reprezintă fie un lung șir de neadevăruri, fie o serie de adevăruri pe care o forță ocultă nu ne dă voie să le cunoaștem. „Frauda și suspiciunea de fraudă” invocată de către „Raportul Cosma” nu a fost confirmată, până acum, de către organele de cercetare penală. Se exagerează în „Raportul Cosma” sau în interpretările mediatice? Acuzatorii au beneficiat, din plin, de ajutorul mass-media în a promova imaginea unor funcționari corupți ai MAE/DRP, în timp ce acuzații nu au beneficiat nicio clipă de prezumția de nevinovăție.

„Raportul Cosma” evidențiază că toți cei implicați în activitățile CpD Iași au lucrat cu reprezentanții PPCD, principalul partid politic pro-românesc din Republica Moldova, și, totuși, în mod suspect, guvernarea de la Chișinău nu a speculat acest fapt pentru a ataca PPCD-ul, aflat pe atunci în opoziție. Autorul „Raportului Cosma” scria: „Faptul că administrația de la Chișinău nu a utilizat propagandistic «prezența spionilor României din sediul PPCD», pentru a lovi în PPCD, deoarece dispuneau de numeroase mijloace de probă, care le-ar fi permis să califice activitatea Centrului drept activitate de spionaj și interferență a autorităților României în problemele interne ale «statului suveran moldovenesc», spune multe”. Oare ce?! Că oamenii PPCD lucrau pentru România, prin CpD Iași, și, totodată, pentru „statul suveran moldovenesc”? Banuiesc că numai astfel puteau evita arestarea de către SIS, în cazul în care autorul/autorii „Raportului Cosma” ar avea dreptate. Din păcate, se uită un fapt extrem de important, și anume, că toate proiectele derulate prin CpD Iași au avut o tematică exclusiv culturală, nelegată prin nimic de ceea ce incriminează autorul/autorii „Raportului Cosma”.

Apariția Centrului pentru Prevenirea Conflictelor&Early Warning în peisajul analitic românesc, atât de sărac, a fost un lucru dătător de speranță. În ce măsură Iulian Chifu a dezamăgit din punct de vedere al așteptărilor unor „analiști” independenți, și nu numai, rămâne un subiect în discuție. Însă este doar o chestiune de ordin științific. Problemele financiare ale lui Iulian Chifu și ale Centrului pentru Prevenirea Conflictelor&Early Warning reprezintă un subiect aparte și merită, în respectul față de statul de drept, să-i acordăm prezumția de nevinovăție, până la o probă contrarie. În afară de „Raportul Cosma” și acel presupus raport al Curții de Conturi, rămas într-un mister absolut în ciuda insistențelor mass-media de-a ne convinge că el este dovada supremă a unei vinovății totale, nu există altceva.

 

Nu pot să nu remarc faptul că toate acuzațiile aduse funcționarilor MAE și Guvernului Adrian Năstase, de către unii jurnaliști specializați în problematica spațiului ex-sovietic, pentru o posibilă sprijinire a coaliției politice Blocul Moldova Democrată, la alegerile parlamentare din primăvara anului 2005 din Republica Moldova, au ca punct de plecare „Cartea Neagra a Tradarii”, editată de PPCD. Aceiași specialiști ai PPCD care au sprijinit proiectele culturale ale CpD Iași pe teritoriul Republicii Moldova. Conexarea celor descrise în „Raportul Cosma” cu deciziile de politică externă ale României, fundamentate pe alte considerente decât cele emoționale, nu face decât să ne ofere ocazia de a vedea o rea intenție, a unor „specialiști” ai spațiului moldav, în a interpreta sși analiza dorința României de a avea o politică externă răsăriteană moderată. Moderată în sensul de a ieși din tranșeea confruntării pemanente cu Federația Rusă și a încerca construirea unei punți de legătură, chiar și prin intermediul lui Serafim Urecheanu, liderul BMD. Implicarea unor jurnaliști din România în jocul politicianist al PPCD-ului, denigrarea eforturilor DRP în Republica Moldova, precum și sprijinirea aceluiași PPCD de către unii politicieni de la București, i-au permis președintelui Vladimir Voronin să rămână la putere și să devină tot mai anti-român. Care a fost rolul „Raportului Cosma” în acest ciudat joc pentru putere și influență în Republica Moldova, dar și în România? Sperăm că într-o bună zi vom afla adevărul din acea anchetă contrainformativă cerută de către secretarul de stat Mihai Gheorghiu, sau cine era agentul „cunoscut sub numele de Ioana”, precum și pe adevărații autori ai „Raportului Cosma” și ai fraudelor incriminate. Dacă au existat cu adevărat. Până atunci, „Afacerea Moldova” rămâne un eșec al politicii externe românești în ceea ce privește spațiul răsăritean și relația cu românii de lângă noi.

______________________________________

* Material apărut în cotidianul „INTERESUL PUBLIC”, Anul I, nr. 22, joi 4 octombrie 2007