În contextul apariției volumului Republica Moldova pe drumul suveranității și independenței (1988-1991), autorul volumului, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a oferit un scurt interviu omului politic și publicistului Alecu RENIȚĂ pentru revista NATURA din Republica Moldova (www.natura.md).
Noutatea că este în curs de apariție cartea „Republica Moldova pe drumul suveranității și independenței (1988-1991)” ne surprinde plăcut, chiar dacă deocamdată nu-i cunoaștem conținutul. Am adăugat adjectivul plăcut, fiindcă o perioadă foarte importantă din istoria românilor de la Est de Prut, mă refer la anii 1985-1992, încă nici pe departe nu este valorificată pe potriva proceselor complexe, care a zguduit din temelii Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și a dat naștere la Mișcarea de Eliberare Națională, iar fiecare cercetare istorică sau carte presupune un pas spre înțelegerea unei epoci apuse și a contribuției românilor din teritoriile ocupate la supraviețuirea și perpetuarea ființei românești în condițiile deznaționalizării și rusificării forțate din interiorul Imperiului sovieto – rusesc. Cartea pe care o așteptăm cu nerăbdare și curiozitate motivată, în ce măsură prinde suflul acelor timpuri neordinare, e bazată pe documente, studii sectoriale, articole din mass-media, memorii, mărturisiri etc.?
Volumul intitulat Republica Moldova pe drumul suveranității și independenței (1988 – 1991) încearcă să reconstituie momentele de afirmare ale identității naționale românești în spațiul dintre Prut și Nistru, cu precădere după 1987, și de afirmare a idealurilor politice și culturale ale românilor basarabeni, modul în care aceștia s-au constituit din punct de vedere al reprezentării politice, felul în care au gestionat relația cu minoritățile rusofone în lupta pentru afirmarea identității lingvistice, precum și relația cu România și Uniunea Sovietică în drumul spre obținerea suveranității și, mai apoi, a independenței Republicii Moldova. Volumul a reprezentat un efort de cercetare care a impus o lectură atentă și comparativă a tuturor mărturiilor, interviurilor, cărților de memorii, studiilor academice și nu numai, precum și-a lucrărilor de sinteză care au reconstituit atmosfera acelor ani, lupta pentru identitate națională și limbă în spațiul dintre Prut și Nistru.
Mișcarea de Renaștere Națională a românilor basarabeni și lupta pentru impunerea limbii române ca limbă oficială de stat („limba moldovenească în grafie latină”) aveau să amplifice speranțele sutelor de mii de refugiați basarabeni de după 23 August 1944, precum și-a altor sute de mii de cetățeni ai statului dintre Prut și Nistru care nu și-au uitat originea etnică, limba, istoria, portul și obiceiurile, privind desprinderea de Uniunea Sovietică și reîntregirea, astfel, a României cu ceea ce am pierdut în iunie 1940. Din păcate, conducerea politică de la Chișinău nu și-a dorit decât cât mai multă suveranitate în raport cu Kremlinul și, mai apoi, independență față de o posibilă Uniune Sovietică reformată de un nou Tratat Unional. Numeroase mărturii din epocă, declarații politice și interviuri din anii 1989 – 1991, precum și din anii ’90, relevă că o astfel de concluzie este mai mult decât bine întemeiată. Președintele Mircea Snegur a făcut numeroase declarații în fața mass-media în anii ’90, precum și cele consemnate în volumele sale de Memorii, astfel încât putem aprecia existența/inexistența idealului Unirii Republicii Moldova cu România în ceea ce privește strategiile sale politice din perioada luptei pentru suveranitate și independență, precum și după 27 August 1991. Totodată, trebuie menționat faptul că nu există, în conformitate cu stenogramele ședințelor Parlamentului de la Chișinău din anul 1991, nicio declarație politică a vreunui partid sau om politic privind ideea de unire cu România a spațiului basarabean.
Liderii politico-diplomatici ai României, respectiv președintele Ion Iliescu și ministrul Afacerilor Externe, Adrian Năstase, confruntați cu o izolare crescândă a României în arena relațiilor internaționale, ca urmare a evenimentelor politice interne din prima parte a anului 1990, au considerat că evoluțiile politice de la Chișinău trebuiesc susținute în speranța că se va repeta întru totul momentul „27 Martie 1918”. În cursul zilei de 24 martie 1991, la Chișinău, în dialogul avut cu președintele Mircea Snegur și premierul Mircea Druc, ministrul Afacerilor Externe al României, Adrian Năstase, va dori să afle care este „modelul” pe care oficialii de la Chișinău îl vor urma, în contextul evoluțiilor politice interne din Uniunea Sovietică. Premierul RSS Moldova, Mircea Druc, va declara că liderii de la Chișinău așteaptă evoluția evenimentelor de la Kiev, precum și din relația Kiev – Kremlin, astfel încât, până atunci, se va merge pe ideea existenței a două state românești. Totodată, Ion Hadârcă, prim-vicepreședintele Sovietului Suprem al RSS Moldova, va sublinia faptul că teoria interferenței celor două state românești rezistă. În baza informațiilor politico-diplomatice venite din capitalele statelor europene membre al CEE, precum și de la Cartierul General al NATO, a discuțiilor avute cu lideri politico-diplomatici occidentali, liderii politico-diplomatici ai României au decis că este nevoie de un echilibru în ceea ce privește modul de poziționare a României în arena relațiilor internaționale. Din această perspectivă, putem înțelege acțiunea politico-diplomatică de negociere a Tratatului de colaborare, bună vecinătate și prietenie dintre România și URSS ce va fi semnat de președinții Mihail S. Gorbaciov și Ion Iliescu la Moscova în ziua de 5 aprilie 1991. Trebuie subliniat faptul că în pregătirea vizitei în RFG, ministrul Afacerilor Externe al României va cere principalilor săi colaboratori să studieze art. 23 din Constituția RFG, care a permis unirea cu RDG, astfel încât să putem introduce și noi românii, în Constituția noastră, un articol care să permită în viitor unirea României cu Moldova.
Opoziția politică de la București, ancorată într-un trecut istoric imposibil de schimbat, va încuraja opinia publică să protesteze împotriva Tratatului de colaborare, bună vecinătate și prietenie dintre România și URSS, considerat a fi o dovadă clară a abandonării idealului de reîntregire a României de către liderii Frontului Salvării Naționale. Din păcate, era doar un joc politicianist care va marca conștiințele și convingerile multora dintre cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului. Un joc politicianist care nu ținea seama de faptul că Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, semnat de România, precum și principiile Actului Final de la Helsinki din 1975, reprezentau, totuși, piese esențiale ale ordinii internaționale instituite după cel de-Al Doilea Război Mondial. În finalul volumului am reiterat faptul că în Declarația Guvernului României de recunoaştere a independenţei Republicii Moldova din 27 august 1991 se preciza că „proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov – Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român” astfel încât, în pofida accelerării parcursului de integrare europeană al Republicii Moldova, rămâne speranța că, totuși, într-o zi, Parlamentul celui de-al doilea stat românesc, Republica Moldova, va vota unirea cu România. Rămâne pentru eternitate, o întrebare fără răspuns, născută din declarația din 20 august 2011 a fostului președinte al României, Ion Iliescu, respectiv ce s-ar fi întâmplat dacă Parlamentul Republicii Moldova ar fi avut forța, pe 27 August 1991, să accepte renunțarea la Transnistria și să declare nu numai independența, dar și dorința de unire cu România?! Ar fi respins România un asemenea gest?! Părerea mea: categoric, nu!
Când apare cartea în librării și dacă intenționați s-o lansați și în Republica Moldova?
În următoarele două săptămâni, volumul se va afla în librării!
Felicitări pentru carte și mulțumiri că rămâneți ancorat în istoria neamului românesc din Basarabia și a realităților complexe din Republica Moldova!
Vă mulțumesc!
