La peste trei decenii de la acel de neuitat Decembrie 1989, rămân multe întrebări fără răspuns și, totodată, răspunsurile pe care le avem nu-i satisfac pe unii dintre concetățenii noștri, nu satisfac nevoia de confirmare a teoriilor născute din propaganda anti-Decembrie 1989 sau din convingerile unora dintre noi. Revoluția Română din Decembrie 1989 a fost generată de o revoltă populară născută ca urmare a eșecurilor politice și eco­nomice ale elitei politice românești din acele timpuri istorice, într-un context internațional marcat de prăbușirea glacisului strategic al Uniunii Sovietice. Revolta s-a radicalizat pe măsură ce represiunea regimului Ceaușescu s-a dovedit a fi tot mai dură și a atins apogeul prin res­pin­gerea totală a vechiului sistem politic.

Pe 13 martie 1989, analiștii de la Institutul de Economie a Sistemului Mondial Socialist al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice menționau în raportul înaintat conducerii de la Kremlin că „poporul român, chinuit de un regim totalitar, deziluzionat de valorile socialiste, educat în mod tradițional în spiritul comunității cu lumea latină, poate adopta cu bucurie o cotitură prooccidentală în politică, ieșind dincolo de cadrul înnoirii socialismului”. Mihail S. Gorbaciov va cere colaboratorilor săi, într-un cerc restrâns, să nu se implice în evoluțiile din statele foste membre ale Tratatului de la Varșovia până când „totul nu se va nărui de la sine”.

La Bucureşti, „conspiratorii” din rândul structurilor de forţă şi reformatorii din partid nu au existat, ca şi în Berlinul de Est, de altfel, spre deosebire de Varşovia, Praga sau Sofia. A existat, în schimb, o represiune extrem de brutală ce nu se poate uita nicicând. A existat o frică pe care ne-am depăşit-o şi o furie care ne-a insuflat curajul de-a ne lăsa împuşcaţi pentru visurile noastre.

În ziua de 22 decembrie 1989, liderii Securităţii după ce l-au aşteptat…pe Ceauşescu să se decidă, sub imperiul evenimentelor au început să-l caute…pe Godot. Spre surpriza lor, în România acelor timpuri şi în contrast cu spiritul piesei de teatru, Godot…era la interior 261. Colonelul Gheor­ghe Raţiu, unul din liderii Securității, va scrie în memoriile sale dedicate lui Decembrie 1989: „Am sunat la acest număr (261 – n. n.) şi, când receptorul a fost ridicat, m-am prezentat cine sunt. De la celălalt capăt al firului, mi s-a răspuns: «Aici Ion Iliescu, vă ascult!»”.

Restul…e Istorie, neînțeleasă, denigrată, răstălmăcită, contestată!

_____________________________

* Editorial publicat în numărul 12/2020 al revistei Enigmele Istoriei