În contextul aniversării a 28 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989, președintele AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU, a participat la o dezbatere organizată de către jurnalistul George POPESCU la Radio România Actualități, în cadrul emisiunii Probleme la zi, din data de 22 decembrie 2017, în intervalul 13.20 – 14.00, alături de istoricul dr. Florian BANU de la CNSAS și Sorin MEȘTER, secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 – 1989. Cu această ocazie, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, dr. Constantin CORNEANU a reiterat faptul că insuportabilitatea prezentului de după 22 Decembrie 1989 i-a făcut pe unii dintre români să uite că în Decembrie 1989 a fost o Revoluție în urma căreia ni s-a schimbat modul de viață, elita politică și Constituția.

Ocuparea Balconului Operei din Timișoara, pe 20 decembrie 1989, de către mulți­mea de demonstranți, revolta populației Aradului, precum și constituirea Frontului De­mo­crat Român (FDR) la Timișoara, mai apoi și la Arad, precum și lansarea Procla­mației FDR, reprezintă triumful de început al unui proces revoluționar ce avea să fie continuat prin revoltele de la Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, București etc. din zilele de 21 – 22 decembrie 1989. Totodată, conținutul articolului 1 („Abandonarea rolului con­du­cător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de gu­vernământ”) din programul politic propus de către Consiliul Frontului Salvării Na­țio­nale, în seara de 22 decembrie 1989, semnifică voința politică a celor care și-au asu­mat conducerea statului român, în acele momente, de a iniția un proces revo­lu­ționar menit să transforme radical societatea românească și viețile românilor. Decretul-Lege nr. 8 al CFSN, din 31 decembrie 1989, privind înregistrarea și funcționarea par­ti­delor poli­ti­ce și a organizațiilor obștești din România reprezintă o dovadă certă a faptului că Ro­mâ­nia începea să înainteze pe drumul spre construirea unei societăți democratice.

Un proces revoluționar continuat în anul 1990 prin demantelarea structurilor economice ale statului socialist, a instituțiilor sale represive și nu numai. Teza „Marii Revoluții Sovietice din Decembrie” lansată în mass-media, și repe­tată insistent pe toate canalele de comunicare publică, reprezintă o contestare vehe­men­tă a unor realități, respectiv a revoltei românilor împotriva regimului Ceaușescu. Biogra­fiile politice și profesionale ale unora din cei care au apărut la Televi­ziu­nea Română, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, și în clădirea fostului CC al PCR, alimentează teza unei „lovituri de stat”, mai mult sau mai puțin clasice, cu sprijin extern, în special sovietic. Preluarea puterii în statul român de către nucleul care va constitui în Consiliul Fron­tului Salvării Naționale (CFSN), în noaptea de 22 decembrie 1989, bazându-se pe Ar­mata română, reprezintă, în opinia unor „analiști” și „investigatori” ai lui decembrie 1989, începutul „contrarevoluției”. O „contrarevoluție” reprezintă încercarea de recucerire a puterii în stat de către cei care au pierdut-o, însă membrii CFSN nu o avuseseră niciodată în mod absolut. Lupta pentru putere, metodele și mijloacele reprezintă o altă etapă din istoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Menționăm faptul că în procesul-verbal al ședinței Biroului Politic al CC al PCUS, din 5 aprilie 1990, intitulat Cu privire la linia PCUS și măsurile în sprijinul partidelor comuniste și muncitorești din țările est-europene, se consemnează în­gri­jorarea conducerii PCUS privind dispariția partidelor comuniste din spațiul politic al Europei Centrale și de Sud-Est. Liderii de la Kremlin considerau că apariția pe arena politică din țările est-europene a unor noi forțe precum Solidaritatea în Polonia, Forumul Civic în Cehoslovacia, Frontul Salvării Naționale în România, noile partide și mișcări din Ungaria, RDG, Bulgaria ridica problema contactelor cu ele. Membrii Biroului Politic de la Moscova considerau că este important să nu se piardă timpul. CFSN reprezenta în opinia conducerii Uniunii Sovietice o forță politică nouă care trebuia să fie cunoscută cât mai bine, precum și perspectivele sale politice.