„Scrisoarea celor șase” (11 martie 1989) a generat o emoție aparte în întreaga societate românească, în activul de partid și de stat. În aprilie 1988, conform propriilor mărturisiri, Silviu Brucan a discutat cu Gheorghe Apostol, în Parcul Herăstrău, despre ceea ce avea să devină „Scrisoarea celor șase”. Corneliu Mănescu va declara că iniți­a­ti­va unei acțiuni de opoziție deschisă îi aparținuse lui Gheorghe Apostol care discutase, deja, cu Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu și Constantin Pârvulescu în clipa în care l-a contactat pe el. Fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, consideră că „Scrisoarea celor șase” era, în fapt, „adresată par­tidului și, într-un fel, românimii”, astfel încât „dacă ținem seama că acesta (PCR – n. n.) era, la modul clar, o organizație de masă, se adresa prin urmare părții celei mai integrate politic din România”. Politologul Virgil Măgureanu, consideră că, totuși, „Scrisoarea celor șase” reprezintă „un document retrograd”, din punct de vedere doctrinar și ideologic.  În contextul aniversării a 35 de ani de la difuzarea „Scrisorii celor șase”, istoricul dr. Florian BANU și dr. Constantin CORNEANU, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, au răspuns întrebărilor jurnalistului Rafael UDRIȘTE, realizatorul emisiunii OMUL ȘI TIMPUL de pe canalul TVR Cultural din seara zilei 31 martie 2024, referitor la conceperea și difuzarea acestui document devenit emblematic pentru începutul Anului 1989.