În ce măsură recentele evoluții de la Chișinău (isteria valutară, creșterea prețurilor, întârzierea unui guvern și finalizarea negocierilor prin susținerea unui guvern minoritar cu ajutorul PCRM) afectează statutul geopolitic al Republicii Moldova?
Evoluţiile politice de pe scena politică internă de la Chişinău sunt mai mult decât îngrijorătoare şi au efecte asupra modului în care Republica Moldova este percepută în cancelariile occidentale, precum şi în cele răsăritene. Implementarea măsurilor cuprinse în Acordul de Asociere la UE şi, totodată, bătălia pentru modificarea statutului Republicii Moldova, respectiv renunţarea la neutralitate şi începerea procesului de integrare în structurile NATO, reprezintă un test crucial pentru elita politico-militară şi de intelligence a Republicii Moldova în efortul de-a asigura modernizarea statului şi bunăstarea propriilor cetăţeni. La Chişinău se înregistrează un echilibru politic fragil, în sensul că avem o coaliţie politică guvernamentală vulnerabilă, ca urmare a sprijinului oferit de către PCRM, precum şi minorităţi naţionale şi politice extrem de vocale şi ataşate, mai mult sau mai puţin discret, valorilor provăduite de către liderii de la Kremlin. Stagnarea reformelor politice şi economice, în speţă a procesului de integrare în UE, fără a mai vorbi despre o posibilă instabilitate politică şi guvernamentală, reprezintă factori care pot modifica în mod semnificativ statutul actual, geopolitic, al Republicii Moldova. Orice scurt-circuit în relaţia dintre UE şi Republica Moldova va influenţa, de-o manieră semnificativă, prezentul şi viitorul statut geopolitic al Republicii Moldova.
Care este rolul geopolitic pe care ar trebui să-l asume Republica Moldova în acest moment? Pivot regional? Cap de pod pentru Rusia?
Elita politică de la Chişinău ar trebui să accentueze procesul de integrare europeană, astfel încât Republica Moldova să devină mai mult decât o „poveste de succes” a diferitelor formule politico-diplomatice şi economice de extindere a UE în spaţiul ex-sovietic. Numai dintr-o astfel de perspectivă, Republica Moldova ar putea însemna mai mult pe agenda politico-diplomatică a statelor din spaţiul ex-sovietic. Rememorând cele petrecute pe scena politică de la Chişinău, în ultimele două decenii, trebuie să ne reamintim faptul că fostul preşedinte Vladimir Voronin, împreună cu o parte importantă a clasei politice autohtone, a sperat la transformarea Republicii Moldova, în contextul declarării neutralității sale, într-o „Elveţie” a spaţiului ex-sovietic. Implementarea Acordului de Asociere la UE va putea determina, în plan conomic, transformarea Republicii Moldova într-o zonă de interes economic şi financiar chiar şi pentru Federaţia Rusă, având în vedere necesităţile de comerţ ale Rusiei în spaţiul UE.
În ce cheie ar trebui să înțelegem războiul din Ucraina?
Războiul din Ucraina face parte din riposta strategică a Federației Ruse față de încercarea Occidentului, în speță SUA și NATO, de a domina „bordura maritimă” a Eurasiei, adică „Rimland”-ul. Încă din 1992, o serie de oficiali americani implicați în gestionarea problemelor securităţii naţionale au manifestat interes în ceea ce privește necesitatea neadmiterii apariţiei pe continentele european şi asiatic a unei forţe strategice, capabile să se opună SUA, iar în acest sens se atrăgea atenţia că ţările „cordonului sanitar” (în special ţările baltice) sunt teritorii de cea mai mare importanţă strategică. Orice intervenție în forță asupra acestor spații geografice trebuia să atragă după sine rezistenţa armată din partea ţărilor membre NATO. În contextul extinderii UE și al apropierii NATO de frontierele Federației Ruse, liderii de la Kremlin sunt extrem de interesați de o reorganizare a spațiului geopolitic de la frontierele sale, precum și de a întreține o serie de „conflicte îngheţate” în spaţiul ex-sovietic care pot împiedica constituirea acelui „cordon sanitar” atât de temut de sovietici şi, mai apoi, de ruşi. Totodată, pierderea de către Rusia, în decursul istoriei, a controlului asupra Peninsulei Crimeea a determinat pierderea controlului strategic asupra bazinului Mării Negre. Federația Rusă s-a implicat în rezolvarea „problemei ucrainene”, respectiv refacerea spaţiului ucrainean conform unui singur model geopolitic considerat a fi logic şi firesc la Moscova, în speță destrămarea Ucrainei, astfel încât realizarea acestui lucru va permite, în perspectivă, reunificarea părţilor de Est ale Ucrainei cu Federaţia Rusă ceea ce va ajuta Rusia în efortul de a rămâne o mare putere navală în Marea Neagră și, implicit, regională.
Armistiţiul de la Minsk a fost doar un praf în ochi?
Este un moment tactic, o etapă dintr-un lung proces politico-diplomatic și militar care are un obiectiv strategic: reafirmarea Federației Ruse ca un important actor de putere al zonei. Totodată, Kremlinul semnalează foarte clar că există o linie roșie peste care liderii Federației Ruse nu vor accepta să se treacă deoarece, în opinia lor, securitatea națională a statului rus se află sub semnul întrebării. Transpunerea în fapt a Acordului de la Minsk, din acest început de an 2015, reprezintă o mare încercare pentru diplomaţia UE şi pentru comunitatea euro-atlantică.
Cum va arăta viitorul Ucrainei în contextul în care este o prioritate pe agenda europeană?
Elita politică de la Kiev va trebui să facă eforturi teribile pentru a gestiona evoluția statului ucrainean spre integrarea în structurile euro-atlantice. Lupta împotriva corupției, restabilirea suveranității asupra teritoriilor secesioniste, reformele economice și politice, precum și reechilibrarea raporturilor cu Federația Rusă sunt priorități de grad zero pe agenda de lucru a președintelui Poroșenko, a Guvernului și Parlamentului de la Kiev. UE și SUA sunt dispuse să sprijine, în diferite formule de implicare politică, economică și militară, atingerea obiectivelor menționate mai sus. Diferitele disensiuni din cadrul UE referitoare la continuarea menținerii, dacă nu chiar a înăspririi, sancţiunilor economice la adresa Federaţiei Ruse, vor influenţa şi modul în care Ucraina va evolua pe calea integrării europene sau, dimpotrivă, menţinerea unui echivoc favorabil intereselor strategice ale Kremlinului. UE este obligată să sprijine parcursul european al Kievului, având de partea sa o elită politică pro-europeană aflată la guvernare, în condiţiile opoziţiei totale, strategice, a Federaţiei Ruse astfel încât credibilitatea „visului european” să nu se prăbuşească.
Rusia intenționează să creeze o zonă tampon în Ucraina sau doreşte prăbușirea sistemului politic de la Kiev?
Zona tampon care se poate crea în răsăritul Ucrainei, respectiv un „conflict îngheţat” după modelul transnistrean şi nu numai, va influenţa în mod decisiv evoluţiile geopolitice ale Kievului. Totodată, prăbuşirea sistemului politic de la Kiev, aflat sub semnul corupţiei şi al confruntării între tendinţa pro-europeană şi cea spre Uniunea Euroasiatică, nu cred că ar deranja foarte mult pe liderii Federaţiei Ruse. Prăbuşirea statului ucrainean nu este de dorit, având în vedere mulţimea de pericole care se pot naşte astfel, însă fărâmiţarea acestui spaţiu geografic va avantaja Kremlinul în îndeplinirea obiectivelor sale strategice şi geopolitice.
Ce simbolizează retragerea trupelor ucrainene din Debalţevo?
O înfrângere tactică cu implicaţii strategice, o subminare a încrederii în forţa armatei şi a statului ucrainean. Victoria separatiştilor, cu sprijinul mai mult sau mai puţin discret al Federaţiei Ruse, relevă hotărârea Kremlinului de a-şi îndeplini obiectivele strategice în conformitate cu planurile care se pare că sunt destul de bine gândite, coerente.
Care este interesul Rusiei având în vedere faptul că munițiile separatiştilor nu se mai termină?
Se vorbeşte foarte mult în mass-media despre încercarea Federaţiei Ruse de-a obţine un culoar strategic terestru, care să permită legarea spaţiului rusesc de Peninsula Crimeea, astfel încât dintr-o astfel de perspectivă putem înţelege prezentul şi viitorul acestui conflict din răsăritul Ucrainei. O enclavizare a sud-estului Ucrainei, după modelul Tiraspolului, poate fi de mare ajutor în perspectivă pentru Kremlin în efortul acestuia de a influenţa evoluţiile geopolitice ale Kievului.
Cum ar trebui să privească România și Republica Moldova realitățile de la Kiev în contextul în care în ambele societăți se vorbeşte din ce în ce mai mult despre război în toată regula?
Cu multă îngrijorare! Războiul din apropierea frontierelor României şi Republicii Moldova este o realitate şi nu o ficţiune. În îndeplinirea intereselor sale strategice şi geopolitice, Federaţia Rusă recurge la un instrument nou, respectiv „războiul hibrid”, astfel încât acest început de secol XXI se anunţă a fi mai mult decât îngrijorător, ba chiar neaşteptat de impredictibil.
