În ciuda turbulențelor interne care vizau consolidarea regimului socio-economic şi politic instaurat pe 25 octombrie 1917, Uniunea Sovietică a continuat să se afirme pe plan extern, după sfârșitul Războiului Civil, ca un mare centru de putere în arena relațiilor internaționale, cu ambiţii geopolitice imense. Regimul de la Moscova și-a normalizat treptat relațiile internaționale după 1922, dar fără a plăti datoriile statului țarist și fără a renunța la rolul său de centru al revoluției mondiale. Pe de o parte, URSS a menținut relații diplomatice și comerciale „normale” cu alte state, iar pe de altă parte a controlat, prin Komintern, activitatea partidelor comuniste din alte țări, al căror scop final a fost destabilizarea guvernelor existente, cu care URSS a menținut relații „normale”. Punctul culminat al acestei politici de „coexistență pașnică, inaugurată de Pacea de la Brest-Litovsk, urma să fie atinsă la 23 august 1939, de Pactul Molotov-Ribbentrop. Problematica acestui document de drept internațional și a consecințelor acestuia asupra României,  precum și evoluția relațiilor internaționale în epoca post-Război Rece, marcată de lichidarea consecințelor acestui Pact, au făcut obiectul discuției dintre dr. Constantin CORNEANU, președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu”, și jurnalistul Rafael UDRIȘTE, realizatorul emisiunii OMUL ȘI TIMPUL de pe canalul TVR Cultural din seara zilei de 2 noiembrie 2025.