Casa de Cultură Friedrich Schiller în parteneriat cu Primăria Bucureștiului, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 și Forumul Democrat al Germanilor din România a organizat în seara zilei de 14 noiembrie 2019 o conferință dedicată împlinirii celor 30 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Revoluției Române din Decembrie 1989. Conferința intitulată Sfârșit de epocă. 1989 – Revoluția Română în conștiința românilor a prilejuit o serie de expuneri privind realitățile economice și sociale din România condusă de Nicolae Ceaușescu, starea de spirit a populației în contextul evenimentelor aflate în desfășurare în spațiul Uniunii Sovietice și-al țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia, relațiile româno-sovietice de după 11 martie 1985, ostilitatea regimului Ceaușescu la orice schimbare de natură politică și economică, propaganda Războiului Rece etc. Istoricii dr. Florian BANU (CNSAS), dr. Liviu ȚĂRANU (CNSAS) și dr. Constantin CORNEANU (Președintele Consiliului-Director al AESGS „Gheorghe I. Brătianu” și Director Științific al IRRD 1989) au susținut prelegeri referitoare la acea clipă istorică care ne-a schimbat destinul.
Dr. Constantin CORNEANU a menționat faptul că Revoluția Română din Decembrie 1989 reprezintă unul dintre cele mai fascinante și dificile subiecte de istorie recentă, precum și faptul că politologul Anneli Ute Gabanyi consideră că „Revoluția Română, precum toate revoluțiile, va rămâne veșnic neterminată, și istoria despre revoluție va fi încă multă vreme, după spusele lui Umberto Eco, operă deschisă”. Politologul german a remarcat, totodată, faptul că lipsa unor pârghii de influență ale Kremlinului la București, în sânul conducerii de partid și de stat, precum și al conducerii Armatei și Securității române, avea să favorizeze, dacă nu chiar să impună în mod obligatoriu, o răsturnare violentă a lui Nicolae Ceaușescu și a regimului său politic.
Referindu-se la conceptul de Revoluție, istoricul dr. Constantin CORNEANU a reiterat aprecierile filozofului maghiar Gáspár Miklós Tamás care menționa cu referire la Revoluția Română din Decembrie 1989: „Revoluția Română din Decembrie 1989 este o revoluție clasică, unde riscul a fost asumat de toți actorii – de revoluționari și contrarevoluționari – ce apăraseră regimul. (…) Totodată, nu se poate uita jertfa enormă adusă de tineretul român în acele zile. Și acesta este un criteriu important, când lumea își riscă viața pentru o schimbare socială și politică, chiar dacă, ulterior, jertfa se va dovedi a fi fost degeaba sau că Revoluția nu și-a atins obiectivele propuse”.
În finalul conferinței, istoricul dr. Constantin CORNEANU a concluzionat: „Privind cele petrecute în România în perioada 16 – 22 decembrie 1989, putem spune că acestea sunt elementele de început ale unei Revoluții, a unui proces revoluționar care va schimba din temelii întreaga societate românească. Ocuparea Balconului Operei din Timișoara, pe 20 decembrie 1989, de către mulțimea de demonstranți, revolta populației Aradului, precum și constituirea Frontului Democrat Român (FDR) la Timișoara, mai apoi și la Arad, precum și lansarea Proclamației FDR, reprezintă triumful de început al unui proces revoluționar ce avea să fie continuat prin revoltele de la Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, București etc. din zilele de 21 – 22 decembrie 1989. Totodată, conținutul articolului 1 (Abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ) din programul politic propus de către Consiliul Frontului Salvării Naționale, în seara de 22 decembrie 1989, semnifică voința politică a celor care și-au asumat conducerea statului român, în acele momente, de a iniția un proces revoluționar menit să transforme radical societatea românească și viețile românilor. Decretul-Lege nr. 8 al CFSN, din 31 decembrie 1989, privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice și a organizațiilor obștești din România reprezintă o dovadă certă a faptului că România începea să înainteze pe drumul spre construirea unei societăți democratice. Un proces revoluționar continuat în anul 1990 prin demantelarea structurilor economice ale statului socialist, a instituțiilor sale represive și nu numai”.