În Bucureștiul unui cald septembrie 1944, cineva l-a chestionat pe liderul PNȚ, Iuliu Maniu, cu referire la condițiile acceptate de România cu ocazia semnării Convenției de Armistițiu cu Națiunile Unite, de la Moscova, din noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944, respectiv dacă acestea sunt în conformitate cu cele stabilite la Cairo. „Bătrânul om de stat a răspuns: «Mai bine n-am fi semnat nimic, rezultatul ar fi fost acelaşi»”, avea să consemneze Pamfil Șeicaru. Istoriografia, mass-media și opinia publică românească continuă să comenteze și să aprecieze, să descifreze și să înțeleagă în profunzime cele petrecute la Moscova, în 9 octombrie 1944, când pare să se fi pecetluit destinul unui neam și al frontierei răsăritene a statalității sale.

Și, totuși…Teheran ՚43 nu este numai titlul unui film care s-a bucurat de o mulțime de spectatori în Uniunea Sovietică în 1981, ci este locul în care „lumea rusă” și-a luat revanșa pentru pierderea Basarabiei în martie 1918. În urma Conferinţei de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943), Statele Unite şi Marea Britanie au acceptat ca Uni­unea Sovietică să revină la frontierele existente la 22 iunie 1941, respectiv păstrarea regiunilor câştigate prin Pactul Molotov-Ribbentrop: partea răsăriteană a Poloniei, statele baltice, Basarabia, Bucovina de Nord şi Ținutul Herţa.

Pe 16 septembrie 1943, conducerea Comitetului Reunit al Şefilor de Stat-Major va comunica decidenților politico-militari faptul că „SUA nu vor putea câştiga războiul împotriva Germaniei şi Japoniei decât cu ajutor rusesc”. În urma discuțiilor desfășurate la Conferinţa de la Moscova a Miniştrilor de Externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii (19-30 octombrie 1943) s-a stabilit că Uniunea Sovietică trebuie să aibă cuvântul hotărâtor în relaţiile cu acele ţări cu care URSS este în stare de război.

La Teheran, în acel sfârșit de noiembrie ՚43, am pierdut ce câștigasem cu două decenii în urmă la Versailles, iar cele petrecute la Moscova, în acea noapte de septembrie 1944, nu a fost decât consfințirea unei cedări față de „lumea rusă”.

Din păcate, sub povara acelui noiembrie de neuitat…ne mai aflăm și azi!

____________________

* Editorial publicat în numărul 9 (21)/2021 al revistei Enigmele Istoriei